„Binecuvîntata noastrã nãdejde!"

Cu „1 si 2 Tesaloniceni" am ajuns la ultimele dintre epistolele dedicate Bisericii dintre neamuri. De la Romani si pînã la Tesaloniceni am urmãrit dezvoltarea învãtãturilor date nouã de Dumnezeu prin apostolul neamurilor: Pavel. Încununarea învãtãturii lui Pavel este învãtãtura despre revenirea Domnului Isus, iar 1 si 2 Tesaloniceni se ocupã tocmai cu aceastã problemã.

Titlul: În originalul grec, cartea este numitã „Pros Thessalonikeis A" - „Cãtre Tesaloniceni A", deoarece ea a fost asezatã pereche cu cea de a doua epistolã a lui Pavel cãtre cei din Tesalonic.

Autorul: În legãturã cu începuturile Bisericii din Tesalonic si cu implicatiile lui Pavel în dezvoltarea ei este bine sã recitim textul din Fapte 17:1-14. O citire paralelã a pasajelor din Fapte 17:13-16; 18:1-5; si 1 Tesaloniceni 3:1-8 ne va ajuta si mai mult sã ne formulãm o imagine de ansamblu.

Pe scurt, ceea ce stim despre Biserica din Tesalonic este faptul cã ea a fost nãscutã de Pavel în urma propovãduirii în sinagoga evreiascã din Tesalonic. Desi numãrul celor convertiti dintre iudei nu a fost prea mare, Biserica a ajuns destul de numeroasã prin adãugarea unui numãr mare de credinciosi dintre neamuri.

Succesul propovãduirii lui Pavel a provocat invidia si alarmarea comunitãtii evreiesti, care s-a pus în miscare ca un stup de viespi. Ei au agitat întreaga cetate, au tocmit un numãr de „oameni fãrã cãpãtîi" si s-au nãpustit asupra crestinilor. Intentia lor a fost sã se rãfuiascã cu Pavel si cu Sila, însã...

„Fiindcã nu i-au gãsit, au tîrît pe Iason si pe cîtiva frati înaintea dregãtorilor cetãtii si strigau: „Oamenii acestia, care au rãscolit lumea, au venit si aici, si Iason i-a gãzduit. Ei toti lucreazã împotriva poruncilor Cezarului, si spun cã este un alt împãrat: Isus" (Fapte 17:-7)

Este clar cã ei au luat din Evanghelia lui Pavel numai ceea ce le-a convenit, transformînd îngrijorarea lor religioasã într-o presupusã problemã politicã cu implicatii sociale. Viclenia lor a reusit si astfel asupra crestinilor din Tesalonic a început foarte de timpuriu un val de persecutie.

Pavel si Sila s-au deplasat la Berea si se pãrea cã propovãduirea lor va avea un alt efect asupra comunitãtii iudaice, dar „viespile turbate" din Tesalonic au venit si acolo:

„Dar iudeii din Tesalonic, cînd au auzit cã Pavel vestea Cuvîntul lui Dumnezeu si în Berea, au venit acolo, ca sã turbure si sã atîte noroadele" (Fapte 17:13).

Asa cã Pavel a trebuit sã plece si din Berea, îndreptîndu-se cãtre Atena.

Putem spune deci cã Biserica din Tesalonic era compusã în majoritate din credinciosi dintre neamuri, cu un mic grup de evrei care crezuserã în cele spuse de Pavel, dar cu întreaga comunitate evreiascã din jurul Sinagogii pusã în miscare într-o aprinsã lucrare de persecutie.

Data: Pavel scrie aceastã epistolã în preajma anului 51 d.Cr. din orasul Corint.

Contextul scrierii: În timpul lui Pavel, Tesalonic era un port important si în acelasi timp orasul capitalã al provinciei Macedonia. Grecul Casander a întãrit aceastã asezare în anul 315 î.Cr. si l-a numit dupã numele sotiei sale, Tesalonica, o sorã vitregã a lui Alexandru Macedon. Romanii au cucerit apoi Macedonia în anul 168 î.Cr. si au reorganizat întreaga provincie stabilind capitala la Tesalonic. În timpul domniei lui Cezar August, orasul a primit statutul special de „oras liber" si a fost condus de un grup de magistrati, numiti si „politarhi". Popolatia a crescut la peste 200.000 de oameni, iar pozitia maritimã i-a înlesnit o bunãstare înfloritoare. Orasul supravietuieste si astãzi în Grecia, sub numele de „Salonic".

Cele douã scrisori adresate celor din Tesalonic ne prezintã un Pavel care stãtuse îndelung de vorbã cu noii convertiti despre lucrurile viitoare si mai ales despre revenirea Domnului:

„Cît despre venirea Domnului nostru Isus Cristos si strîngerea noastrã laolaltã cu El... Nu vã aduceti aminte cum vã spuneam lucrurile acestea, cînd eram încã la voi? si acum stiti bine ce-l opreste ca sã nu se descopere... (stiti, pentru cã v-am spus! - n.n.)" (2 Tes. 2:5, 6).

De fapt, fiecare capitol al celei dintîi epistole se sfîrseste cu o referintã la venirea Domnului (1 Tes. 1:10; 2:19; 3:13; 4:17; 5:23).

Continutul cãrtii: Dupã ce Pavel a fost silit sã plece în grabã din Tesalonic, inima lui a continuat sã fie preocupatã de starea si progresul Bisericii de acolo. stirile bune pe care i le-a adus Timotei în urma vizitei fãcute acolo, l-au fãcut pe apostol sã scrie aceastã scrisoare. Continutul ei este o îmbãrbãtare a Bisericii, un rãspuns dat unei lipse de întelegere asupra stãrii celor morti la venirea Domnului si un îndemn la o viatã de sfintenie în asteptarea mãretelor evenimente viitoare. Accentul epistolei este pus pe statornicia credintei în Cristos (1 Tes. 3:8) si pe o continuã crestere în dragoste si curãtie (1 Tes. 1:3-10; 2:12-20; 3:10-13; 4:1-5:28). Cartea se ocupã si cu celelalte aspecte ale vietuirii crestine, totul fiind impulsionat de aceastã anticipatie fericitã a revenirii Domnului Isus în slavã.

Nimeni nu a spus vreodatã cã învãtãtura despre lucrurile viitoare si mai ales cea despre venirea Domnului nu va naste greseli de interpretare si de aplicare în practicã. Ar fi fost chiar de mirare dacã Diavolul nu s-ar fi nãpustit cu înversunare sã anihileze extraordinarul impact al acestor învãtãturi.

Satan are douã metode de împiedicare a planurilor lui Dumnezeu. Una este este aceea de a-i opri, pur si simplu, pe oameni sã ia cunostintã de lucrãrile lui Dumnezeu, iar a doua constã în pervertirea învãtãturilor primite de oameni din partea lui Dumnezeu.

Credinciosii din Tesalonic aflaserã de la Pavel despre lucrurile viitoare si despre venirea Domnului, asa cã Diavolul nu mai putea împiedica aceastã revelare. Tot ceea ce-i mai rãmãsese de fãcut era sã încerce sã denatureze aceastã învãtãturã si sã-i facã pe cei credinciosi sã o aplice în mod gresit în practicã.

Problema celor din Tesalonic s-a ivit atunci cînd unii dintre credinciosii adunãrii au murit si Diavolul a semãnat în inimile celor rãmasi deznãdejdea si tristetea. Cumva, cei din Tesalonic stiau cã Domnul îi va lua la cer, dar nu le era deloc clarã soarta celor care vor muri pînã la venirea Domnului. Pavel le rãspunde la aceastã nedumerire în 1 Tes. 4:13-18.

Este evident cã greselile de interpretare nu se eliminã prin restrîngerea învãtãturii, ci prin mai multã învãtãturã. Aceasta a fost metoda folositã de Pavel. El nu a spus un fel de: „Iertati-mã fratilor! Îmi dau seama cã v-am bãgat în lucruri pe care nu este bine sã le stiti. Mai bine nu vã spuneam despre venirea Domnului", ci i-a condus pe cei din Tesalonic la o întelegere mai profundã.

Remarcati autoritatea celor spuse de Pavel:

„Iatã, în adevãr, ce vã spunem prin Cuvîntul Domnului...” (1 Tes. 4:15).

Aici nu mai este vorba despre pãreri personale sau despre interpretãri de ale lui Pavel. Domnul Isus personal i-a încredintat acest mesaj pentru Bisericã!

Cuvinte cheie si terne caracteristice: Epistola cuprinde descoperirea unor aspecte ale „rãpirii" Bisericii la venirea Domnului, pe care nu le mai gãsim în nici o altã epistolã. Textul ne dã o cronologie a secventelor în care se vor petrece evenimentele legate de învierea celor morti, transformarea celor vii si ridicarea credinciosilor „în nori" pentru a-L întîlni acolo pe Domnul (1 Tes. 4:16-18).

SCHITA CÃRTII
1 Tesaloniceni - Cristos, nãdejdea noastrã.

Cuvînt de salut 1:1

I. PRIVIND ÎNAPOI: Cum au fost ei salvati (cap. 1-3)

a) CONVERTIRE EXEMPLARÃ (cap.1)
Au cunoscut puterea Evangheliei (5), au devenit exemple (6, 7) si martori (8-10)

b) EVANGHELISM EXEMPLAR (cap.2)
În motivare (1-6), în conduitã (7-12), în mesaj (13-16)

c) PURTARE DE GRIJÃ EXEMPLARÃ (cap.3)
Preocupare (1-5), crestere (6-8), rugãciune fierbinte (9-13)

II. PRIVIND ÎNAINTE: Cum trebuie ei sã trãiascã (cap. 4-5)

a) Chemare si conduitã (4:1-12)
În lumina voiei lui Dumnezeu.

b) Mîngîiere si îndemn (5:12-24)
În asteptarea venirii Domnului.

c) Rînduialã si credinciosie (5:12-24)
În trãirea pãrtãsiei crestine.

Cerere si benedictia (5:25-28)