„V-am scris cu multã mîhnire, si cu strîngere de inimã, cu ochii scãldati în lacrimi, nu ca sã vã întristati, ci ca sã vedeti dragostea nespus de mare pe care o am fatã de voi" (2 Cor. 2:1).

Titlul: în originalul grec, cartea se numeste: „Pros Korinthious B"- „Cãtre Corinteni B " (sau a doua").

Autorul: S-ar putea ca alte epistole sã fie mai profunde decît aceasta, dar niciuna dintre ele nu este mai caldã si mai personalã ca ea. În niciuna din celelalte nu se revarsã inima lui Pavel mai plenar ca în aceasta si din nici o alta nu aflãm mai multe despre viata si frãmîntãrile apostolului.

Data: Asa cum am vãzut deja, cea dintîi epistolã a lui Pavel cãtre Corinteni a fost scrisã pe cînd apostolul se aflã în Efes (1 Cor.l6:8). La scurt timp dupã scrierea ei, el a fost obligat sã fugã din cetate din pricina rãscoalei puse la cale de argintarul Dimitrie si de ceata lui idolatrã. Zelul pentru zeita lor Artemis (Diana) si mai cu seamã preocuparea pentru cîstigul lor de fãcãtori de machete ale Templului pãgîn, i-a ridicat pe acestia împotriva lui Pavel si a Evangheliei (Fapte 19:21-41).

De la Efes, apostolul a plecat înspre Troa, apoi a trecut prin provinciile nord-estice ale Mãrii Egee pentru a ajunge în tinuturile Macedoniei. Dupã ce a vizitat bisericile de acolo, Pavel s-a îndreptat spre sud, ajungînd iarãsi în Grecia, vizitînd din nou Ahaia si Corintul si zãbovind acolo încã trei luni de zile (Fapte 20:1-3). Era a treia vizitã pe care avea sã le-o facã celor din Corint (2 Cor. 12:14; 13:1).

În intervalul de timp scurs între plecarea si reîntoarcerea în Corint, Pavel a scris aceastã a doua epistolã. Locul scrierii a fost probabil Filipi, iar circumstantele prin care trecea apostolul au fost dintre cele mai chinuitoare.

Contextul scrierii: Pavel scrie aceste rînduri dintr-una din cele mai grele si mai întunecate situatii în care s-a aflat vreodatã. Apostolului i-a fost dat sã experimenteze necazul si deznãdejdea pentru ca sã ne poatã scrie nouã si sã ne ajute sã trecem la rîndul nostru prin clipele noastre de încercare (2 Cor. 1:3-4).

Lui Pavel nu-i era indiferent ceea ce se putea petrece în Corint. Credinciosul sãu tovarãs de lucru, Tit, ar fi trebuit sã-l astepte deja la Filipi, cu un raport despre cele petrecute în cetate dupã plecarea sa. Faptul cã el întîrzia sã aparã nu fãcea decît sã sporeascã si mai mult nelinistea si temerile apostolului (2 Cor. 2:12, 13). De fapt, asupra lui Pavel se aruncaserã parcã dintr-o datã toate îndoielile, toate dezamãgirile si toate atacurile diavolului, cufundîndu-l pe încercatul apostol într-unul din cele mai negre si mai sfîsietoare momente din întreaga lui carierã de luptãtor pentru propãsirea si apãrarea Evangheliei:

„Cãci si dupã venirea noastrã în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnã. Am fost necãjiti în toate chipurile: de afarã lupte, dinãuntru temeri" (7:5)

Se pãrea cã cei din Corint erau cu totul porniti împotriva lui. Pe de altã parte Galatia cãzuse pradã ereziilor iudaizatoare si acceptaserã „o altã Evanghelie" (Galat. 1:6-9). În Efes, scãpase ca prin urechile acului din mîinile lui Dimitrie si a celor ce au atîtat cetatea împotriva lui. Se luptase cu oameni, dar lupta fusese atît de cruntã încît apostolul o aseamãnã cu o luptã de gladiatori împotriva, „fiarelor" (1 Cor. 15:32). Gîndul cã îsi lãsase mica turmã de urmasi ca pe niste miei în mijlocul lupilor nu-i da odihnã. Sub acest potop de grijuri, sãnãtatea lui a cedat din nou fãcînd loc unui atac de boalã, care ameninta sã-i curme viata:

„În adevãr, fratilor, nu voim sã vã lãsãm în necunostintã despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apãsati peste mãsurã de mult, mai pe sus de puterile noastre, asa cã nici nu mai trãgeam nãdejde de viatã. Ba încã ne spunea gîndul cã trebuie sã murim...” (2 Cor. l:8-9).

Dumnezeu avea însã alte planuri cu Pavel. Tit soseste din Corint cu vesti îmbucurãtoare. Ca un rãspuns dat primei epistole a lui Pavel, prin biserica din Corint trecuse focul curãtitor al pocãintei. Asprimea condamnãrilor apostolului, disciplina anuntatã de el, mustrarea si atentionarea cãzuserã pe un pãmînt bun, pregãtit de Dumnezeu si care nu zãbovise sã dea la ivealã roade de pocãintã (2 Cor. 7:6:16).

Într-atît de bucuros a fost Pavel de raportul dat de Tit, încît s-a asternut imediat la scris si le-a trimis aceastã a doua scrisoare. Tit a cãlãtorit cu ea înapoi la Corint ca sã se desãvârseascã lucrarea bunã începutã acolo (8:16, 17, 23).

Cuprinsul cãrtii: Oricît de îmbucurãtor a fost raportul dat de Tit lui Pavel, el a cuprins si aspecte problematice care nu puteau fi trecute cu vederea. Chiar dacã cei din Corint dãduserã dovadã cã au o mare rîvnã în ce priveste sfintenia, nu se poate spune cã toti au primit sfaturile lui Pavel. Pavel îsi exprimã pozitia fatã de acestia în mod clar:

„De multã vreme voi vã închipuiti cã vrem sã ne apãrãm înaintea voastrã! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos; si toate aceste lucruri le spunem, prea iubitilor, pentru zidirea voastrã. Fiindcã mã tem ca nu cumva, la venirea mea, sã vã gãsesc asa cum n-as vrea sã vã gãsesc si eu însumi sã fiu gãsit de voi asa cum n-ati vrea. Mã tem sã nu gãsesc gîlceavã, pizma, mînii, dezbinãri, vorbiri de rãu, bîrfeli, îngîmfãri, tulburãri. Mã tem ca la venirea mea la voi, sã nu mã smereascã din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, si sã trebuiascã sã plîng pe multi din cei ce au pãcãtuit mai înainte, si nu s-au pocãit de necurãtiei, curvia si spurcãciunile, pe care le-au fãcut" (2 Cor. 12:19-21).

Unii dintre Corinteni începuserã sã critice unele asa zise „neajunsuri si slãbiciuni" ale apostolului. „Persoana" lui Pavel era atacatã în mod special. Iatã cîteva din lucrurile de care îl învinuiau adversarii lui din Corint:

a. Lasitate si fugã de suferinte în fata prigoanei. (Pavel rãspunde în 11:23-33)
b. sovãialã si nestatornicie în felul în care-si schimba mereu planurile. (Pavel rãspunde în 1:15-23)
c. Lipsa de scrisori de „acreditare" din partea Bisericii din Ierusalim. (Pavel rãspunde în 3-1-5-12:11-13)
d. Simplitatea si lipsa de elocventã a felului lui de vorbire. (Pavel rãspunde în l: 12; 10:10 si 11:6)
e. Aparenta lui lipsã de personalitate. (Pavel rãspunde în 10:10-13)
f. Plãcerea lui de a se muta din loc în loc. (Pavel rãspunde în 10:13-18)
g. Pozitia lui dubioasã în ceea ce priveste Legea lui Moise. (Pavel rãspunde în cap.3 si 4)
h. Rîvna lui suspectã în adunarea de ajutoare materiale. (Pavel rãspunde în cap.8; 7:2; 12:14-16)
i. Zvonul despre anumite experiente „în spirit" care-i fãceau discutabilã sãnãtatea mintalã. (Pavel rãspunde în 5:13; 12:1-10)

Oricît de neplãcutã i-ar fi fost lui Pavel justificarea în fata oamenilor, ea trebuia fãcutã deoarece la mijloc era nu numai persoana sau reputatia lui, ci lucrarea lui în biserica din Corint si credibilitatea lui în celelalte biserici. Eficienta întregii lui lucrãri depindea si de felul în care îl întelegeau oamenii.

Iatã motivele pentru care s-a nãscut aceastã a doua epistolã cãtre cei din Corint.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Aceastã epistolã este o pledoarie de apãrare a lui Pavel. Din ea aflãm despre necazurile apostolului si despre felul în care-l tratau unii credinciosi din Biserici. Epistola trece însã dincolo de lãmurirea pozitiei lui Pavel între credinciosii Corintului. În textul ei gãsim unele dintre cele mai frumoase pasaje de teologie crestinã. Iatã numai cîteva dintre ele: "fãptura cea nouã" (2 Cor. 5:17-19), „esenta predicãrii crestine" (2 Cor. 4:5, 6; 5:17-19), „vasul de lut" (2 Cor. 4:7-18), descoperirile lui Pavel (2 Cor. 12:1-6) si „tepusul" trimis pentru smerire (2 Cor. 12:7-10).

SCHITA CÃRTII
Introducere (1:1, 2)

1. Pavel dã socotealã de activitatea sa.
(Pavel- lucrãtorul)

(A) în ce priveste motivatia sa (cap. 1 -2)
Planurile lui Pavel (1:12-2:4)
Iertarea celui pedepsit (2:5-13)
Slujba apostolului (2:14-17)

(B) în ce priveste caracterul mesajului sãu (cap.3-5)
Un mesaj al vietii noi (3:1-6)
Un mesaj al Noului Legãmînt (3:7-18)

2. Pavel îsi îndeamnã urmasii
(Pavel - pãrintele spiritual)

(A) în ce priveste lucrurile spirituale (cap.6-7)
Împotriva „înjugãrilor nepotrivite" (6:14-18)

(B) în ce priveste lucrurile materiale (cap.8-9)
Dãrnicia crestinã (8:1-15)

3. Pavel rãspunde criticilor (Cap. 10-13)
(Pavel - Apostolul)

(A) criticii si acuzatiile lor Autoritatea apostolului (10:1-19)
Purtarea lui Pavel (11:1-15)
Suferintele lui Pavel (11:16-33)
Descoperirile lui Pavel (12:1-6)
tepusul lui Pavel (12:7-10)

(B) Apostolul si dovezile apostoliei lui
Semnele apostoliei (12:11-21)
Îndemn la pocãintã (13:1-10)

Concluzie (13:11-14)