1 Samuel ne-a prezentat falimentul împãratului ales de oameni: Saul. 2 Samuel ne aseazã înaintea ochilor frumoasa domnie a unui împãrat „dupã inima lui Dumnezeu": David.

Titlul: Singurul motiv pentru care cartea poartã numele de „2 Samuel" este acela cã în original continutul ei a alcãtuit o singurã carte împreunã cu cartea „1 Samuel".

Autorul: Cronicarii care au pãstrat scrisã amintirea acestor evenimente nu sînt cunoscuti cu certitudine, 1 Cronici 29:29-30 ni-i indicã drept autori pe doi profeti: Natan si Gad.

Data scrierii: Este nesigurã, plasatã însã cu certitudine undeva în cuprinsul secolului 10 dinaintea lui Cristos.

Continutul cãrtii: 2 Samuel poate fi o carte usor de memorat dacã o vom considera drept o carte biograficã. Subiectul ei poate fi formulat astfel: 40 de ani de domnie din viata împãratului David (2 Sam. 5:4-5).

David a preluat conducerea lui Israel într-un timp în care natiunea se afla într-o stare haoticã. Moartea lui Saul fusese în acelasi timp si tragicã si rusinoasã. Prima experientã a Israelului cu monarhia sfîrsise într-un total esec. Începutul cãrtii „2 Samuel" ni-l aratã pe David întors la ticlag dupã biruinta pe care o avusese asupra Amalecitilor (2 Sam.1:1). El era obosit în trup, dar bucuros în suflet pentru victoria repurtatã. Grija lui cea mare însã era la soarta celeilalte bãtãlii: aceea dintre filisteni si Israel. Dupã trei zile, David primeste vestea cã Israelul a fost învins. Durerea lui David este sincerã si nemîngîiatã. Cu aceastã ocazie iese în relief toatã frumusetea caracterului sãu. Cîntarea de jale scrisã de el pentru Saul si mai ales pentru Ionatan (1: 17-27) este o elegie a unui suflet îndrãgostit si neatins de morbul dusmãniei, în ciuda nebuniei ucigase a lui Saul, David l-a iubit pînã la capãt.

Începuturile domniei lui David au fost modeste si pline de momente de descurajare, dar împãratul a avut o credintã nestrãmutatã în Dumnezeu. Caracteristica vietii lui David a fost o totalã subordonare fatã de initiativele si orarul lui Dumnezeu.

Sub conducerea lui David, Israelul a ajuns la apogeul puterii si strãlucirii. Timpul domniei lui si timpul domniei fiului sãu Solomon sînt cunoscute drept „epoca de aur a Israelului". David a eradicat idolatria din tarã. Conducerea lui militarã a fost genialã si teritoriile cucerite de el au dus Israelul la cea mai mare întindere geograficã din toatã istoria lui. Faima si bogãtia adusã de el evreilor era cunoscutã pretutindeni. Negustorii evrei cutreierau pãmîntul între Nil, Tigru si Eufrat sau alunecau pe corãbiile mãrilor pînã spre tãrmuri exotice si îndepãrtate. Dumnezeu a rînduit ca pe vremea domniei lui David si Egiptul si puterea Mesopotamiei, cele douã puncte traditionale de dominatie mondialã, sã fie intrate într-o totalã eclipsã. Pentru cîteva decenii, Israelul s-a aflat în fruntea natiunilor lumii. Puterea, cultura, faima si luxul aveau atunci o singurã capitalã: Ierusalimul. Tronul asezat în acest oras îsi exercita influenta asupra populatiei întregii lumii. De ce a fãcut Dumnezeu aceste lucruri pentru David? Rãspunsul nu este greu de gãsit. David a acceptat sã fie toatã viata lui autoritatea numãrul 2 în Israel. Secretul reusitelor lui este întoarcerea la spiritul teocratiei. Împãratul David s-a subordonat împãratului cerurilor cãutînd toatã viata lui sã facã numai „voia Domnului" (Fapte 13:22; 1 Sam. 13:13-14). În inima lui David, Iehova a fost tot timpul adevãratul împãrat al lui Israel. Pe sine s-a considerat doar un fel de reprezentant vizibil al divinitãtii. Aduceti-vã aminte de felul în care s-a purtat el cu Saul: de refuzul sãu repetat de a-si face singur dreptate si respectul nelimitat fatã de „unsul Domnului" (1 Sam. 24:6; 26:10-11). Remarcati totala lui dependentã de indicatiile divine: s-a nagat atunci cînd a fost în momente de crizã (1 Sam. 23:2, 10-12), s-a rugat atunci cînd a început domnia (2 Sam 2:1) si a asteptat hotãrîrile lui Dumnezeu atunci cînd a fost prigonit si blestemat pe nedrept (2 Sam. 16:5-12). Probabil cã tocmai aceastã caracteristicã a comportamentului lui a fost aceea care l-a fãcut pe Dumnezeu sã-l numeascã „un om dupã inima Lui" (1 Sam. 13:13-14). Altfel este greu sã accepti aceastã numire pentru un om care a avut pãcate si defecte care i-au întunecat ultimii ani ai vietii. Pentru cititorul atent, viata lui David se împarte în douã jumãtãti distincte. Cea de pînã la pãcãtuirea cu Bat-seba si cea de dupã aceastã cãdere. Chiar si cartea le acordã fiecãreia pãrti egale: 12 capitole pentru ascensiunea glorioasã a lui David si tot 12 capitole pentru necazurile care i-au marcat cea de a doua perioadã a vietii.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: În 2 Samuel 7:11-16 ne întîlnim cu legãmîntul Davidic. Importanta lui se extinde nu numai asupra istoriei familiei lui David, ci si asupra istoriei întregii omeniri, mai ales în partea ei viitoare. Legãmîntul Davidic este cheia divinã pentru întelegerea planului lui Dumnezeu în istorie. Din momentul încheierii lui, evreii au stiut cã Mesia va veni din linia genealogicã a lui David. Ei pãstreazã aceiasi convingere si astãzi (Isaia 11:1; Ieremia 23:5; Ezechiel 37:25; ca si Luca 1:30-33). Legãmîntul în sine contine cîteva elemente distincte: (1) confirmarea tronului lui Israel. Pînã la acest pasaj, monarhia fusese o dorintã vinovatã a evreilor. De acum înainte, tronul lui Israel intrã în istorie ca o institutie divinã, (2) consacrarea familiei lui David ca familie împãrãteascã. Lui David i se promit trei lucruri: o „casã" cu semnificatia unei linii continue de descendenti, un „tron" cu semnificatia autoritãtii împãrãtesti si o „împãrãtie" cu semnificatia unui domeniu de exercitare a autoritãtii. 2 Samuel 7:16 ne declarã cã promisiunea acestor trei elemente este „pe vecie". Cel de al treilea element este: (3) anuntarea programului mesianic. Caracterul vesnic al celor trei promisiuni fãcute lui David implicã împlinirea lor finalã în viata lui Mesia (Isaia 9:7).

Legãmîntul Davidic marcheazã cea de a patra treaptã de dezvoltare a promisiunilor mesianice. Lui Adam i s-a fãcut o primisiune care privea rasa umanã în general; lui Avraam i s-a fãcut o promisiune care privea Israelul ca natiune; prin Iacov s-a fãcut o promisiune specialã semintiei lui Iuda, iar acum se identificã o familie din semintia lui Iuda: casa lui David. Rãmîne doar ca Isaia sã mai adauge cã „sãmînta femeii", fiul lui Avraam, Leul din semintia lui Iuda si odrasla lui David va fi nãscut... dintr-o fecioarã (Isaia 7:14).

Mesajul cãrtii: Cele douã jumãtãti ale cãrtii ne spun clar cã existã o platã care trebuieste plãtitã pentru pãcat. Gresala lui David în cazul lui Bat-seba si Urie a atras asupra împãratului si asupra casei lui agonia pedepsei. O clipã de rãtãcire a dus la ani de suferinte. Dreptatea lui Dumnezeu se aplicã fãrã discriminare asupra tuturor celor ce pãcãtuiesc, oricare ar fi pozitia lor înaintea Domnului. Existã însã chiar si în pedepsele Domnului o portie de har (2 Sam. 24:14).

SCHITA CÃRTII

I. RIDICAREA LUI DAVID 1-12

ÎMPÃRAT PESTE IUDA
a. Vestea morti lui Saul, 1:1-10
b. Reactia lui David, 1:11-16
c. Cîntarea de jale, 1:17-27
d. David este uns împãrãtia Hebron, 2:1-7
e. Is-Boset, rivalul lui David, 2:8-11

RÃZBOIUL CIVIL
a. Abner se luptã cu Ioab, 2:12-32
b. Abner îl pãrãseste pe Is-Boset, 3:1-21
c. Ioab îl omoarã pe Abner, 3:22-39
d. Is-Boset este asasinat, 4:1-12

ÎMPÃRAT PESTE TOT ISRAELUL
a. David este uns împãrat peste Israel, 5:1-6
b. Stabilirea capitalei la Ierusalim, 5:7-25
c. Chivotul este adus la Ierusalim, 6:1-23

LEGÃMÎNTUL DAVIDIC
a. Dorinta lui David, 7:1-3
b. Promisiunea dumnezeiascã, 7:4-17
c. Reactia lui David, 7:18-29

CONSOLIDAREA SI EXTINDEREA ÎMPÃRÃTIEI
a. Biruintele lui David, 8:1-14
b. Înaltii slujbasi ai lui David, 8:15-18
c. David si Mefiboset, 9:1-13
d. Biruinta asupra Amonitilor, 10:1-19

PÃCATUL LUI DAVID CU BAT-SEBA
a. Comoditatea, 11:1
b. Ispitirea, 11:2
c. Pãcãtuirea, 11:3-5
d. Perversitatea, 11:6-13
e. Crima, 12:14-25
f. Rezolvarea pãcãtoasã, 12:26-27

II. NECAZURILE LUI DAVID 12-24

DUMNEZEU MUSTRàSI PEDEPSESTE
a. Natan spune o întîmplare, 12:1-5
b. Reactia lui David, 12:6
c. Natan condamnã pe fatã, 12:7-9
d. Rostirea sentintei, 12:10-12
e. David se recunoaste vinovat, 12:13-14
f. Moartea copilului, 12:15-23
g. Nasterea lui Solomon, 12:24-25
h. Refacerea autoritãtii, 12:26-31

NECAZURI ÎN FAMILIA LUI DAVID
a. Amnon curveste cu sora sa, 13:1-22
b. Amnon este omorît de Absalom, 13:23-29
c. Absalom fuge în exil, 13:34-39
d. Ioab mijloceste pentru Absalom, 14:1-20
e. Absalom este iertat si adus înapoi, 14:21 -33
f. Rãscoala lui Absalom, 15:1-12
g. Fuga lui David, 15:13-37
h. tiba înnegreste pe Mefiboset, 16:1-4
i. simei bleastãmã pe David, 16:5-14
î. Husai la Absalom, 16:15-19
j. Absalom ascultã de Ahitofel, 16:20-23
k. Husai înfruntã pe Ahitofel, 17:1-14
l. Moartea lui Ahitofel, 17:15-23
m. David la Mahanaim, 17:24-18:4
n. Absalom ucis de Ioab, 18:5-18
o. Jalea lui David, 18:19-33

NECAZURI ÎN ÎMPÃRÃTIE
a. Descumpãnirea poporului, 19:1-8
b. Refacerea armoniei în împãrãtie, 19:9-43
c. Rãscoala lui seba, 20:1 -3
d. Amasa asasinat de Ioab, 20:4-13
d. Uciderea lui seba, 20:14-22
e. Dregãtorii lui David, 20:23-26
f. Foamete de trei ani, 21:1-14
g. Filistenii pornesc alt rãzboi, 21:15-22
h. Cîntarea lui David, 22:1-51
i. David laudã legãmîntul, 23:1-7
î. Vitejii lui David, 23:8-39
j. Numãrãtoarea poporului, 24:1-9
k. Pedeapsa prin ciumã, 24:10-25