Leviticul
Capitolul 1
1. Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul întâlnirii, și a zis:
2. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă fie din turmă.
3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; și anume să-l aducă la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
4. Să-și pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, și va fi primit de Domnul, ca să facă ispășire pentru el.
5. Să junghie vițelul înaintea Domnului; și preoții, fiii lui Aaron, să aducă sângele, și să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la ușa cortului întâlnirii.
6. Să jupoaie vițelul adus ca ardere de tot, și să-l taie în bucăți.
7. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar și să pună lemne pe foc.
8. Preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar.
9. Să spele cu apă măruntaiele și picioarele; și preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
10. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.
11. Să-l junghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; și preoții, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
12. El să-l taie în bucăți; și preotul să le pună, împreună cu capul și grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar.
13. Să spele cu apă măruntaiele și picioarele, și preotul să le aducă pe toate, și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14. Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.
15. Preotul să aducă pasărea pe altar; să-i despice capul cu unghia, și s-o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului.
16. Să scoată gușa cu penele ei, și s-o arunce lângă altar, spre răsărit, în locul unde se strânge cenușa.
17. Să-i frângă aripile, fără să le dezlipească; și preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Capitolul 2
1. Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea, și să adauge și tămâie.
2. S-o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, și s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
3. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare, să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfânt între jertfele de mâncare, mistuite de foc înaintea Domnului.
4. Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci niște turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, și niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
5. Dacă darul tău, adus ca jertfă de mâncare, va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită și frământată cu untdelemn.
6. S-o frângi în bucăți, și să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare.
7. Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn.
8. Darul de mâncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului; și anume, să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar.
9. Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte, și o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului.
10. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare, să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.
11. Nici unul din darurile, pe care le veți aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeți nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
12. Ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, veți putea să le aduceți Domnului; dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.
13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.
14. Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci ca dar de mâncare din cele dintâi roade ale tale, spice coapte de curând, prăjite la foc și boabe noi pisate.
15. Să torni untdelemn pe ele, și să adaugi și tămâie; acesta este un dar de mâncare.
16. Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, mistuită de foc înaintea Domnului.
Capitolul 3
1. Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulțumire: Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur, înaintea Domnului.
2. Să pună mâna pe capul dobitocului, să-l junghie la ușa cortului întâlnirii; și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.
3. Din această jertfă de mulțumire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie;
4. cei doi rărunchi, și grăsimea de pe ei și de pe coapse, și prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
5. Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
6. Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulțumire Domnului, va fi din turmă, fie parte bărbătească fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur.
7. Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
8. Să-și pună mâna pe capul dobitocului, și să-l junghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
9. Din această jertfă de mulțumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, și anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie,
10. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
11. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.
12. Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă înaintea Domnului.
13. Să-și pună mâna pe capul vitei, și s-o junghie înaintea cortului întâlnirii; și fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
14. Apoi din ea, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele,
15. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
16. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.
17. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile unde veți locui: cu nici un chip să nu mâncați nici grăsime, nici sânge."
Capitolul 4
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune: "Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute; și anume:
3. Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, și prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un vițel fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut.
4. Să aducă vițelul la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului, și să-l junghie înaintea Domnului.
5. Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele vițelului, și să-l aducă în cortul întâlnirii:
6. să-și înmoaie degetul în sânge, și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a sfântului locaș.
7. Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la ușa cortului întâlnirii.
8. Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele,
9. cei doi rărunchi, și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părți,
10. cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și baliga lui,
12. adică tot vițelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenușă.
13. Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie și fără să știe, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, și făcându-se astfel vinovată,
14. și dacă păcatul săvârșit s-a descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii.
15. Bătrânii adunării să-și pună mâinile pe capul vițelului înaintea Domnului, și să junghie vițelul înaintea Domnului.
16. Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele vițelului în cortul întâlnirii;
17. să-și înmoaie degetul în sânge, și să stropească cu el de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru.
18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; și să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la ușa cortului întâlnirii.
19. Toată grăsimea vițelului s-o ia și s-o ardă pe altar.
20. Cu vițelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu vițelul adus ca jertfă de ispășire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispășire pentru ei, și li se va ierta.
21. Vițelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, și să-l ardă ca și pe vițelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispășire pentru adunare.
22. Dacă o căpetenie a păcătuit, făcând fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute și s-a făcut astfel vinovat,
23. și ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un țap fără cusur!
24. Să-și pună mâna pe capul țapului, și să-l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispășire.
25. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei de ispășire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
26. Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulțumire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispășirea păcatului lui, și i se va ierta.
27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute și s-a făcut astfel vinovat,
28. și ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
29. Să-și pună mâna pe capul jertfei de ispășire, și s-o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulțumire, și s-o ardă pe altar, și ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispășirea pentru omul acesta, și i se va ierta.
32. Dacă va aduce ca jertfă de ispășire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.
33. Să-și pună mâna pe capul jertfei, și s-o junghie ca jertfă de ispășire în locul unde se junghie arderile de tot.
34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
35. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulțumire, și s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a săvârșit, și i se va ierta.
Capitolul 5
1. Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce știe, și va cădea astfel sub vină,
2. sau când cineva, fără să știe, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, și va băga apoi de seamă și se va face astfel vinovat;
3. sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, și va băga de seamă mai târziu, și se va face astfel vinovat;
4. sau când cineva, vorbind cu ușurință, jură că are să facă ceva rău sau bine, și nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu, și se va face astfel vinovat:
5. Când cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-și mărturisească păcatul.
6. Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, și anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispășitoare. Și preotul să facă pentru el ispășirea păcatului lui.
7. Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere de tot.
8. Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispășire. Preotul să-i frângă cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă;
9. să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispășire, iar celălalt sânge să-l stoarcă la picioarele altarului: aceasta este o jertfă de ispășire.
10. Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere de tot, după rânduielile așezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a făcut, și i se va ierta.
11. Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, și anume ca dar de ispășire; să nu pună untdelemn pe ea, și să n-adauge nici tămâie, căci este un dar de ispășire.
12. S-o aducă la preot, și preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, și s-o ardă pe altar, ca și pe darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispășire.
13. Astfel va face preotul pentru omul acela ispășirea păcatului pe care l-a făcut față de unul din aceste lucruri, și i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămâne din darul acesta, să fie a preotului, ca și la darul de mâncare."
14. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
15. "Când cineva va face o nelegiuire și va păcătui fără voie față de lucrurile închinate Domnului, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după prețuirea ta, în sicli de argint, după siclul sfântului locaș.
16. Să mai adauge a cincea parte la prețul lucrului, cu care a înșelat sfântul locaș, și să-l încredințeze preotului. Și preotul să facă ispășire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, și i se va ierta.
17. Când va păcătui cineva făcând, fără să știe, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, și se va face vinovat, purtându-și astfel vina,
18. să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta. Și preotul să facă pentru el ispășirea greșelii pe care a făcut-o fără să știe; și i se va ierta.
19. Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat față de Domnul."
Capitolul 6
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Când va păcătui cineva și va săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înșela pe aproapele lui,
3. tăgăduind că a găsit un lucru pierdut, sau făcând un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește;
4. când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5. sau lucru pentru care a făcut un jurământ strâmb - ori care ar fi - să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui, și să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când își va aduce jertfa lui pentru vină.
6. Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului.
7. Și preotul va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, ori care ar fi greșeala, de care se va fi făcut vinovat."
8. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
9. "Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi, și zi: "Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar.
10. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, și s-o verse lângă altar.
11. Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat.
12. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea de tot pe ele, și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțumire.
13. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.
14. "Iată legea darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
16. Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.
17. Să n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfânt, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină.
18. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit."
19. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
20. "Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui, în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara.
21. Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn, și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
22. Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.
23. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce."
24. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
25. "Vorbește lui Aaron și fiilor lui, și zi: "Iată legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie junghiată înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfânt.
26. Preotul care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce; și anume să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.
27. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.
28. Vasul de pământ în care se va fierbe, să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă.
29. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru prea sfânt.
30. Dar să nu se mănânce nici o jertfă de ispășire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în sfântul locaș: ci aceea să fie arsă în foc.
Capitolul 7
1. Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sfânt.
2. În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie și vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.
3. Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,
4. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi.
5. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
6. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea; și anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru prea sfânt.
7. Cu jertfa pentru vină este ca și cu jertfa de ispășire; aceeași lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispășirea.
8. Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
9. Orice jertfă de mâncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
10. Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn și uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt.
11. Iată legea jertfei de mulțumire, care se va aduce Domnului.
12. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite, frământate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frământate cu untdelemn.
13. Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire.
14. Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire.
15. Carnea jertfei de laudă și de mulțumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineața.
16. Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce; iar ce va rămâne din ea, să se mănânce a doua zi.
17. Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi, să fie ars în foc.
18. Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită, și nu se va ține în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios, și oricine va mânca din ea își va purta vina.
19. Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne;
20. dar acela care, găsindu-se în stare de necurățenie, va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
21. Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, și va mânca din carnea jertfei de mulțumire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său."
22. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
23. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune: "Să nu mâncați grăsime de bou, de miel sau de capră.
24. Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâșiat de fiară va putea să fie întrebuințată la orice altceva, numai să n-o mâncați.
25. Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
26. Să nu mâncați sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veți locui.
27. Cine va mânca vreun fel de sânge, va fi nimicit din poporul său!"
28. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
29. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulțumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulțumire.
30. Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; și anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
31. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui.
32. Din jertfele voastre de mulțumire, să dați preotului și spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare.
33. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire.
34. Căci Eu iau din jertfele de mulțumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
35. Acesta este dreptul, pe care li-l va da ungerea lui Aaron și a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfățișați ca să fie în slujba Mea ca preoți.
36. Iată ce poruncește Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii lor."
37. Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispășire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, și a jertfei de mulțumire.
38. Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
Capitolul 8
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Ia pe Aaron și pe fiii lui împreună cu el, veșmintele, untdelemnul pentru ungere, vițelul pentru jertfa de ispășire, cei doi berbeci și coșul cu azimele,
3. și cheamă toată adunarea la ușa cortului întâlnirii."
4. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; și adunarea s-a strâns la ușa cortului întâlnirii.
5. Moise a zis adunării: "Iată ce a poruncit Domnul să se facă."
6. Moise a adus pe Aaron și pe fiii lui, și i-a spălat cu apă.
7. A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, și a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
8. I-a pus pieptarul, și a pus în pieptar Urim și Tumim.
9. I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a așezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum poruncise lui Moise Domnul.
10. Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfântul locaș și toate lucrurile, care erau în el, și le-a sfințit.
11. A stropit cu el altarul de șapte ori, și a uns altarul și toate uneltele lui, și ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfințească.
12. Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, și l-a uns, ca să-l sfințească.
13. Moise a adus și pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele, și le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul.
14. A apropiat apoi vițelul adus ca jertfă de ispășire; și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul vițelului adus ca jertfă de ispășire.
15. Moise l-a junghiat, a luat sânge, și a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, și a curățit altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului, și l-a sfințit astfel, făcând ispășire pentru el.
16. A luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, și le-a ars pe altar.
17. Iar cealaltă parte care a mai rămas din vițel și anume: pielea, carnea și baliga, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul.
18. A apropiat apoi berbecul pentru arderea de tot; și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului.
19. Moise l-a junghiat, și a stropit sângele pe altar de jur împrejur.
20. A tăiat berbecul în bucăți, și a ars capul, bucățile și grăsimea.
21. A spălat cu apă măruntaiele și picioarele, și a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
22. A adus apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului; și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului.
23. Moise a junghiat berbecul, a luat din sângele lui, și a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
24. A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
25. A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, și spata dreaptă;
26. a luat de asemenea din coșul cu azime, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn și o plăcintă, și le-a pus pe grăsime și pe spata dreaptă.
27. Toate aceste lucruri le-a pus în mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor săi, și le-a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
28. Apoi Moise le-a luat din mâinile lor, și le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
29. Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului și l-a legănat într-o parte și într-alta ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul.
30. Moise a luat din untdelemnul pentru ungere și din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor; și a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor împreună cu el.
31. Moise a zis lui Aaron și fiilor lui: "Fierbeți carnea la ușa cortului întâlnirii; acolo s-o mâncați, împreună cu pâinea care este în coș pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicând: "Aaron și fiii lui s-o mănânce."
32. Iar partea care va mai rămâne din carne și din pâine, s-o ardeți în foc.
33. Timp de șapte zile, să nu ieșiți deloc din ușa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci șapte zile se vor întrebuința pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
34. Ce s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă și de acum încolo ca ispășire pentru voi.
35. Să rămâneți dar șapte zile la ușa cortului întâlnirii, zi și noapte, și să păziți poruncile Domnului, ca să nu muriți; căci așa mi s-a poruncit."
36. Aaron și fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
Capitolul 9
1. În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron și pe fiii lui, și pe bătrânii lui Israel.
2. Și a zis lui Aaron: "Ia un vițel pentru jertfa de ispășire, și un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, și adu-i înaintea Domnului.
3. Să vorbești copiilor lui Israel, și să le spui: "Luați un țap, pentru jertfa de ispășire, un vițel și un miel de un an și fără cusur, pentru arderea de tot;
4. un taur și un berbec, pentru jertfa de mulțumire, ca să-i jertfiți înaintea Domnului, și un dar de mâncare, frământat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul."
5. Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; și toată adunarea s-a apropiat, și a stat înaintea Domnului.
6. Moise a zis: "Să faceți ce a poruncit Domnul; și vi se va arăta slava Domnului."
7. Moise a zis lui Aaron: "Apropie-te de altar; adu-ți jertfa ta de ispășire și arderea ta de tot, și fă ispășire pentru tine și pentru popor; adu și jertfa poporului și fă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul."
8. Aaron s-a apropiat de altar, și a junghiat vițelul pentru jertfa lui de ispășire.
9. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el și-a muiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
10. A ars pe altar grăsimea, rărunchii, și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum poruncise lui Moise Domnul.
11. Iar carnea și pielea le-a ars în foc afară din tabără.
12. A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
13. I-au adus și arderea de tot tăiată în bucăți, cu cap cu tot, și le-a ars pe altar.
14. A spălat măruntaiele și picioarele, și le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
15. În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat țapul pentru jertfa de ispășire a poporului, l-a junghiat, și l-a adus jertfă de ispășire, ca și pe cea dintâi jertfă.
16. A adus apoi arderea de tot, și a jertfit-o, după rânduielile așezate.
17. A adus și jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea, și a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineață.
18. A junghiat apoi taurul și berbecul, ca jertfă de mulțumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, și el a stropit pe altar de jur împrejur.
19. I-au adus apoi grăsimea taurului și a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rărunchii, și prapurul ficatului;
20. au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, și el a ars grăsimile pe altar.
21. Aaron a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile și spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
22. Aaron și-a ridicat mâinile spre popor, și l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispășire, arderea de tot și jertfa de mulțumire, s-a pogorât.
23. Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii. Când au ieșit din el, au binecuvântat poporul. Și slava Domnului s-a arătat întregului popor.
24. Un foc a ieșit dinaintea Domnului, și a mistuit pe altar arderea de tot și grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, și s-au aruncat cu fața la pământ.
Capitolul 10
1. Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, și au pus tămâie pe foc; și au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
2. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului.
3. Moise a zis lui Aaron: "Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: "Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine, și voi fi proslăvit în fața întregului popor." Aaron a tăcut.
4. Și Moise a chemat pe Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: "Apropiați-vă, scoateți pe frații voștri din sfântul locaș, și duceți-i afară din tabără."
5. Ei s-au apropiat, și i-au scos afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, cum zisese Moise.
6. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: "Să nu vă descoperiți capetele, și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți, și să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsați pe frații voștri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.
7. Voi să nu ieșiți din ușa cortului întâlnirii, ca să nu muriți; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi." Ei au făcut cum zisese Moise.
8. Domnul a vorbit lui Aaron, și a zis:
9. "Tu și fiii tăi împreună cu tine, să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri,
10. ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce nu este curat,
11. și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile, pe care li le-a dat Domnul prin Moise."
12. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: "Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, și mâncați-o fără aluat lângă altar: căci este un lucru prea sfânt.
13. S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci așa mi-a fost poruncit.
14. Să mâncați de asemenea într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte și alta, și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel.
15. Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare, și pieptul care se leagănă într-o parte și alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veșnică, așa cum a poruncit Domnul."
16. Moise a căutat țapul adus ca jertfă de ispășire; și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, și a zis:
17. "Pentru ce n-ați mâncat jertfa de ispășire într-un loc sfânt? Ea este un lucru prea sfânt; și Domnul v-a dat-o, ca să purtați nelegiuirea adunării, și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului.
18. Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul sfântului locaș; trebuia s-o mâncați în sfântul locaș, cum am poruncit."
19. Aaron a răspuns lui Moise: "Iată, ei și-au adus azi jertfa de ispășire și arderea lor de tot înaintea Domnului; și, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa de ispășire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?"
20. Moise a auzit și a fost mulțumit cu aceste cuvinte.
Capitolul 11
1. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și le-a zis:
2. "Vorbiți copiilor lui Israel, și spuneți-le: "Iată dobitoacele pe care le veți mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ.
3. Să mâncați orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărțită și rumegă.
4. Dar să nu mâncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncați cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviți ca necurată.
5. Să nu mâncați iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat.
6. Să nu mâncați iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat.
7. Să nu mâncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să-l priviți ca necurat.
8. Să nu mâncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte: să le priviți ca necurate.
9. Iată viețuitoarele, pe care să le mâncați dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncați din toate cele ce au aripi (înotătoare) și solzi, și care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.
10. Dar să priviți ca o urâciune pe toate cele ce n-au aripi și solzi, din tot ce mișună în ape și tot ce trăiește în ape, fie în mări, fie în râuri.
11. Să le priviți ca o urâciune, să nu mâncați din carnea lor, și trupurile lor moarte să le priviți ca o urâciune.
12. Să priviți ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi și solzi în ape.
13. Iată dintre păsări, cele pe care le veți privi ca o urâciune, și din care să nu mâncați: vulturul, gripsorul și vulturul de mare;
14. șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui;
15. corbul și toate soiurile lui;
16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui;
17. huhurezul, heretele și cocostârcul;
18. lebăda, pelicanul și corbul de mare;
19. barza, bâtlanul, și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul.
20. Să priviți ca o urâciune orice târâtoare care zboară și umblă pe patru picioare.
21. Dar, dintre toate târâtoarele care zboară și umblă pe patru picioare, să mâncați pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ.
22. Iată pe care să le mâncați: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol și lăcusta hagab, după soiurile lor.
23. Pe toate celelalte târâtoare care zboară și care au patru picioare să le priviți ca o urâciune.
24. Ele vă vor face necurați: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat până seara,
25. și oricine va purta trupurile lor moarte, să-și spele hainele, și va fi necurat până seara.
26. Să priviți ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărțită și nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
27. Să priviți ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat până seara;
28. și oricine le va purta trupurile moarte, își va spăla hainele și va fi necurat până seara. Să le priviți ca necurate.
29. Iată, din vietățile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veți privi ca necurate: cârtița, șoarecele și șopârla, după soiurile lor;
30. ariciul, broasca, broasca țestoasă, melcul și cameleonul.
31. Să le priviți ca necurate dintre toate târâtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat până seara.
32. Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuințează la ceva; să fie pus în apă, și va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat.
33. Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, și veți sparge vasul.
34. Orice lucru de mâncare, pe care va cădea ceva din apa aceasta, va fi necurat; și orice băutură care se întrebuințează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
35. Orice lucru, pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul și vatra să se dărâme: vor fi necurate, și le veți privi ca necurate.
36. Numai izvoarele și fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat.
37. Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânță care trebuie semănată, ea va rămâne curată.
38. Dar dacă se pusese apă pe sămânță, și cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
39. Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat până seara;
40. cine va mânca din trupul ei mort, își va spăla hainele și va fi necurat până seara; și cine va purta trupul ei mort, își va spăla hainele și va fi necurat până seara.
41. Pe orice târâtoare care se târăște pe pământ, s-o priviți ca necurată; să nu se mănânce.
42. Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece, să nu mâncați; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviți ca o urâciune.
43. Să nu vă faceți urâcioși prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceți necurați prin ele, să nu vă spurcați prin ele.
44. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți, și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceți necurați prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
45. Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, și să fiți sfinți; căci Eu sunt sfânt.
46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate viețuitoarele care se mișcă în ape, și toate vietățile care se târăsc pe pământ,
47. ca să faceți deosebire între ce este necurat și ce este curat, între dobitocul care se mănâncă și dobitocul care nu se mănâncă."
Capitolul 12
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "Când o femeie va rămâne însărcinată, și va naște un copil de parte bărbătească, să fie necurată șapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
3. În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
4. Femeia să mai rămână încă treizeci și trei de zile, ca să se curețe de sângele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfânt, și să nu se ducă la sfântul locaș, până nu se vor împlini zilele curățirii ei.
5. Dacă naște o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; și să rămână șaizeci și șase de zile ca să se curățească de sângele ei.
6. Când se vor împlini zilele curățirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la ușa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, și un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispășire.
7. Preotul să le jertfească înaintea Domnului, și să facă ispășire pentru ea; și astfel, ea va fi curățită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naște un băiat sau o fată.
8. Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispășire. Preotul să facă ispășire pentru ea, și va fi curată."
Capitolul 13
1. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
2. "Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, care sunt preoți.
3. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb, și dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.
4. Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adâncă decât pielea, și dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana.
5. A șaptea zi preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile.
6. Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat.
7. Dar dacă pecinginea s-a întins pe piele, după ce s-a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă odată cercetării preotului.
8. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
9. Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
10. Preotul să-l cerceteze. Și dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, și în umflătură este și o urmă de carne vie,
11. atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
12. Dacă lepra va face o spuzeală pe piele, și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile,
13. preotul să-l cerceteze; și dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat.
14. Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
15. când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
16. Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot;
17. preotul să-l cerceteze, și dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
18. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,
19. și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să se arate preotului.
20. Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea, și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
21. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea, și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile.
22. Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
23. Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
24. Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, și se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roșiatic,
25. preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb, și ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
26. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea, și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile.
27. Preotul să-l cerceteze a șaptea zi. Și dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
28. Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele, și a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
29. Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
30. preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea și are păr gălbui și subțire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
31. Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea, și n-are păr negru, să închidă șapte zile pe cel cu rana de râie la cap.
32. Preotul să cerceteze rana a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui, și dacă nu pare mai adâncă decât pielea,
33. cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia; și preotul să-l închidă a doua oară șapte zile.
34. Preotul să cerceteze râia a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele, și nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat; el să-și spele hainele, și va fi curat.
35. Dar dacă râia s-a întins pe piele, după ce a fost declarat curat,
36. preotul să-l cerceteze. Și dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat.
37. Dacă i se pare că râia a stat pe loc, și că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat, și preotul să-l declare curat.
38. Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, și anume pete albe,
39. preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat.
40. Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleșuv: este curat.
41. Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleșuv în partea dinainte: este curat.
42. Dar dacă în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roșiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi.
43. Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleșuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roșiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
44. este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
45. Leprosul, atins de această rană, să-și poarte hainele sfâșiate, și să umble cu capul gol; să-și acopere barba, și să strige: "Necurat! Necurat!"
46. Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără.
47. Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in,
48. în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
49. și rana va fi verzuie sau roșiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, și trebuie arătată preotului.
50. Preotul să cerceteze rana, și să închidă șapte zile lucrul cu rana.
51. Să cerceteze a șaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.
52. Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
53. Dar dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
54. să poruncească să se spele partea atinsă de rană, și să-l închidă a doua oară șapte zile.
55. Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Și dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă.
56. Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
57. Și dacă se mai ivește pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
58. Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, și unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară, și va fi curat.
59. Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când lovește hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, și după care vor fi declarate curate sau necurate."
Capitolul 14
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curățirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.
3. Preotul să iasă afară din tabără, și să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
4. preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curățit, două păsări vii și curate, lemn de cedru, cârmâz și isop.
5. Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare.
6. Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul și isopul, și să le înmoaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării junghiate în apa curgătoare.
7. Să stropească de șapte ori pe cel ce trebuie curățit de lepră. Apoi să-l declare curat, și să dea drumul păsării celei vii pe câmp.
8. Cel ce se curăță, trebuie să-și spele hainele, să-și radă tot părul, și să se scalde în apă; și va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămână șapte zile afară din cort.
9. În ziua a șaptea, să-și radă tot părul, capul, barba și sprâncenele: tot părul să și-l radă; să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, și va fi curat.
10. A opta zi, să ia doi miei fără cusur, și o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, și un log (pahar) de untdelemn.
11. Preotul care face curățirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăță și toate lucrurile acestea, la ușa cortului întâlnirii.
12. Preotul să ia unul din miei, și să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
13. Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispășire și arderile de tot, adică în locul sfânt; căci, la jertfa pentru vină, ca și la jertfa de ispășire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru prea sfânt.
14. Preotul să ia din sângele jertfei de ispășire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui, și pe degetul cel mare de la piciorul drept.
15. Preotul să ia untdelemn din log, și să toarne în palma mâinii stângi.
16. Preotul să-și înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi, și să stropească din untdelemn de șapte ori cu degetul înaintea Domnului.
17. Din untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină.
18. Iar untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăță; și preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului.
19. Apoi preotul să aducă jertfa de ispășire; și să facă ispășire pentru cel ce se curăță de întinăciunea lui. În urmă să junghie arderea de tot.
20. Preotul să aducă pe altar arderea de tot și darul de mâncare; și să facă ispășire pentru omul acesta, și va fi curat.
21. Dacă este sărac și nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și să facă ispășire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, și un log de untdelemn.
22. Să ia și două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispășire, celălalt ca ardere de tot.
23. În ziua a opta, să aducă pentru curățirea lui toate aceste lucruri la preot, la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului.
24. Preotul să ia mielul pentru jertfa de vină, și logul cu untdelemn; și să le legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
25. Să junghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept.
26. Preotul să toarne untdelemn în palma mâinii stângi.
27. Preotul să stropească de șapte ori cu degetul de la mâna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mâna stângă a lui.
28. Iar din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăță, pe degetul cel mare al mâinii drepte, și pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină.
29. Ce mai rămâne din untdelemn în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăță, ca să facă ispășire pentru el înaintea Domnului.
30. Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
31. unul ca jertfă de ispășire, și altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare; și preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel ce se curăță.
32. Aceasta este legea pentru curățirea celui ce are o rană de lepră, și nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru curățirea lui."
33. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
34. "După ce veți intra în țara Canaanului, pe care v-o dau în stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră pe vreo casă din țara pe care o veți stăpâni,
35. cel cu casa să se ducă să spună preotului, și să zică: "Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea."
36. Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deșarte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul și să cerceteze casa.
37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșiatice, părând mai adânci decât zidul,
38. să iasă din casă, și, când va ajunge la ușă, să pună să încuie casa șapte zile.
39. În ziua a șaptea, preotul să se întoarcă în ea. Și dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei,
40. să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, și să le arunce afară din cetate într-un loc necurat.
41. Să pună să răzuiască toată partea dinăuntru a casei, și tencuiala răzuită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
42. Să ia alte pietre și să le pună în locul celor dintâi; și să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
43. Dacă rana se va întoarce și va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzuit și tencuit din nou casa,
44. preotul să se întoarcă în ea. Și dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată.
45. Să dărâme casa, lemnele, și toată tencuiala casei; și să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat.
46. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă, va fi necurat până seara.
47. Cine se va culca în casă, să-și spele hainele. Cine va mânca în casă, de asemenea să-și spele hainele.
48. Dacă preotul, care s-a întors în casă, vede că rana nu s-a întins, după ce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
49. Pentru curățirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cârmâz și isop.
50. Să junghie una din păsări într-un vas de pământ, într-o apă curgătoare.
51. Să ia lemnul de cedru, isopul, cârmâzul și pasărea cea vie; să le înmoaie în sângele păsării junghiate și în apa curgătoare, și să stropească de șapte ori casa.
52. Să curețe casa cu sângele păsării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul și cârmâzul.
53. Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Să facă astfel ispășire pentru casă, și ea va fi curată.
54. Aceasta este legea pentru orice rană de lepră și pentru râia de cap,
55. pentru lepra de pe haine și de pe case,
56. pentru umflături, pentru pecingini și pentru pete:
57. ea arată când un lucru este necurat, și când este curat. Aceasta este legea pentru lepră."
Capitolul 15
1. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
2. "Vorbiți copiilor lui Israel, și spuneți-le: "Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
3. Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o oprește, este necurat.
4. Orice pat în care se va culca, va fi necurat; și orice lucru pe care va ședea, va fi necurat.
5. Cine se va atinge de patul lui, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
6. Cine va ședea pe lucrul pe care a șezut el, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și să fie necurat până seara.
7. Cine se va atinge de trupul lui, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
8. Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
9. Orice șa pe care va călări el, va fi necurată.
10. Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el, va fi necurat până seara; și cine va ridica lucrul acela, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
11. Cine va fi atins de cel cu scurgerea, și nu-și va spăla mâinile în apă, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
12. Orice vas de pământ care va fi atins de el, să fie spart, și orice vas de lemn să fie spălat în apă.
13. După ce va fi curățit de scurgerea lui, omul acela să numere șapte zile pentru curățirea lui; să-și spele hainele, să-și scalde trupul în apă curgătoare, și va fi curat.
14. În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să-i dea preotului.
15. Preotul să-i aducă, unul ca jertfă de ispășire, și celălalt ca ardere de tot; și preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
16. Omul care va avea o scurgere a seminței în somn să-și scalde tot trupul în apă, și va fi necurat până seara.
17. Orice haină și orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spălate cu apă, și vor fi necurate până seara.
18. Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă, și vor fi necurați până seara.
19. Femeia care va avea o scurgere, și anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână șapte zile în necurăția ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat până seara.
20. Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăției ei, va fi necurat; și orice lucru pe care va ședea ea, va fi necurat.
21. Oricine se va atinge de patul ei, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
22. Oricine se va atinge de un lucru pe care a șezut ea, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
23. Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a șezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat până seara.
24. Dacă se culcă cineva cu ea, și vine peste el necurăția femeii aceleia, el va fi necurat timp de șapte zile, și orice pat în care se va culca, va fi necurat.
25. Femeia care va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obișnuite, sau a cărei scurgere va ține mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul.
26. Orice pat în care se va culca în timpul cât va ține scurgerea aceasta, va fi ca și patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc; și orice lucru pe care va ședea, va fi necurat ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc.
27. Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara.
28. După ce va fi curățită de scurgerea ei, să numere șapte zile, și apoi va fi curată.
29. A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, și să-i ducă preotului, la ușa cortului întâlnirii.
30. Preotul să aducă unul ca jertfă de ispășire, și altul ca ardere de tot; și preotul să facă ispășire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată.
31. Așa să depărtați pe copiii lui Israel de necurățiile lor, ca să nu moară din pricina necurățiilor lor, dacă pângăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.
32. Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr-o lepădare de sămânță în somn,
33. pentru cea care este la curgerea de la soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere, și pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată."
Capitolul 16
1. Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morți când s-au înfățișat înaintea Domnului.
2. Domnul a zis lui Moise: "Vorbește fratelui tău Aaron, și spune-i să nu intre în tot timpul în sfântul locaș, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispășirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispășirii Mă voi arăta în nor.
3. Iată cum să intre Aaron în sfântul locaș. Să ia un vițel pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea de tot.
4. Să se îmbrace cu tunica sfințită de in, și să-și pună pe trup izmenele de in; să se încingă cu brâul de in, și să-și acopere capul cu mitra de in; acestea sunt veșmintele sfințite, cu care se va îmbrăca el după ce își va spăla trupul în apă.
5. Să ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi țapi pentru jertfa de ispășire, și un berbec pentru arderea de tot.
6. Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire, și să facă ispășire, pentru el și pentru casa lui.
7. Să ia cei doi țapi, și să-i pună înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii.
8. Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Domnul, și un sorț pentru Azazel.
9. Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul, și să-l aducă jertfă de ispășire.
10. Iar țapul care a ieșit la sorți pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispășirii, și să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.
11. Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire, și să facă ispășire pentru el și pentru casa lui. Să-și junghie vițelul pentru jertfa lui de ispășire.
12. Să ia o cădelniță plină cu cărbuni aprinși de pe altarul dinaintea Domnului, și doi pumni de tămâie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;
13. să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispășirii de pe chivotul mărturiei, și astfel nu va muri.
14. Să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispășirii spre răsărit; să stropească din sânge de șapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispășirii.
15. Să junghie țapul adus ca jertfă de ispășire pentru popor, și să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele vițelului, să stropească cu el spre capacul ispășirii și înaintea capacului ispășirii.
16. Astfel să facă ispășire pentru sfântul locaș, pentru necurățiile copiilor lui Israel și pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurățiilor lor.
17. Să nu fie nimeni în cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispășirea în sfântul locaș, până va ieși din ei. Să facă ispășire pentru el și pentru casa lui, și pentru toată adunarea lui Israel.
18. După ce va ieși, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, și să facă ispășire pentru altar; să ia din sângele vițelului și țapului, și să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
19. Să stropească pe altar cu degetul lui de șapte ori din sânge, și astfel să-l curețe și să-l sfințească de necurățiile copiilor lui Israel.
20. Când va isprăvi de făcut ispășirea pentru sfântul locaș, pentru cortul întâlnirii și pentru altar, să aducă țapul cel viu.
21. Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu, și să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.
22. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul.
23. Aaron să intre în cortul întâlnirii; să-și lepede veșmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în sfântul locaș, și să le pună acolo.
24. Să-și spele trupul cu apă într-un loc sfânt, și să-și ia din nou veșmintele. Apoi să iasă afară, să-și aducă arderea lui de tot și arderea de tot a poporului, și să facă ispășire pentru el și pentru popor.
25. Iar grăsimea jertfei de ispășire s-o ardă pe altar.
26. Cel ce va izgoni țapul pentru Azazel, să-și spele hainele, și să-și scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăși în tabără.
27. Să scoată afară din tabără vițelul ispășitor și țapul ispășitor, al căror sânge a fost dus în sfântul locaș pentru facerea ispășirii, și să le ardă în foc pieile, carnea și baliga.
28. Cel ce le va arde, să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăși în tabără.
29. Aceasta să vă fie o lege veșnică: în luna a șaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriți sufletele, să nu faceți nici o lucrare, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru.
30. Căci în ziua aceasta se va face ispășire pentru voi, ca să vă curățiți: veți fi curățiți de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
31. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veșnică.
32. Ispășirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea și care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoției; să se îmbrace cu veșmintele de in, cu veșmintele sfințite.
33. Să facă ispășire pentru Locul prea sfânt, să facă ispășire pentru cortul întâlnirii și pentru altar, și să facă ispășire pentru preoți și pentru tot poporul adunării.
34. Aceasta să fie pentru voi o lege veșnică: odată pe an să se facă ispășire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor." Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.
Capitolul 17
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Vorbește lui Aaron și fiilor lui, și tuturor copiilor lui Israel, și spune-le: "Iată ce a poruncit Domnul.
3. Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
4. și nu-l aduce la ușa cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.
5. De aceea copiii lui Israel, în loc să-și junghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să le aducă Domnului ca jertfe de mulțumire.
6. Preotul să le stropească sângele pe altarul Domnului, la ușa cortului întâlnirii; și să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
7. Să nu-și mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veșnică pentru ei și pentru urmașii lor.
8. Să le spui dar: Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
9. și n-o aduce la ușa cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
10. Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Fața împotriva celui ce mănâncă sângele, și-l voi nimici din mijlocul poporului său.
11. Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele noastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.
12. De aceea am zis copiilor lui Israel: "Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, și nici străinul care locuiește în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele și să-l acopere cu țărână.
14. Căci viața oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: "Să nu mâncați sângele nici unui trup; căci viața oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el, va fi nimicit.
15. Oricine, fie băștinaș, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâșiată, să-și spele hainele, să se scalde în apă, și va fi necurat până seara; apoi va fi curat.
16. Dacă nu-și spală hainele, și nu-și scaldă trupul, își va purta fărădelegea lui."
Capitolul 18
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
3. Să nu faceți ce se face în țara Egiptului unde ați locuit, și să nu faceți ce se face în țara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luați după obiceiurile lor.
4. Să împliniți poruncile Mele, și să țineți legile Mele: să le urmați. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5. Să păziți legile și poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu sunt Domnul!
6. Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul.
7. Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ți-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
8. Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
9. Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fata tatălui tău, sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
10. Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.
11. Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ți-este soră.
12. Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
13. Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
14. Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ți-este mătușă.
15. Să nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
16. Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
17. Să nu descoperi goliciunea unei femei și a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îți sunt rude de aproape: este o nelegiuire.
18. Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevasta ta, cât timp ea este încă în viață.
19. Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăției ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
20. Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.
21. Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, și să nu pângărești Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22. Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.
23. Să nu te culci cu o vită, ca să te pângărești cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mișelie.
24. Să nu vă spurcați cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.
25. Țara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, și pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
26. Păziți dar legile și poruncile Mele, și nu faceți nici una din aceste spurcăciuni, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru.
27. Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din țara aceasta, care au fost înaintea voastră în ea; și astfel țara a fost pângărită.
28. Luați seama ca nu cumva să vă verse și pe voi țara din gura ei, dacă o spurcați, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.
29. Căci toți cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciți din mijlocul poporului lor.
30. Păziți poruncile Mele, și nu faceți nici unul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcați cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru."
Capitolul 19
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Vorbește întregii adunări a copiilor lui Israel, și spune-le: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
3. Fiecare din voi să cinstească pe mama sa și pe tatăl său, și să păzească Sabatele Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
4. Să nu vă întoarceți spre idoli, și să nu vă faceți dumnezei turnați. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5. Când veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită.
6. Jertfa să fie mâncată în ziua când o veți jertfi, sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi, să se ardă în foc.
7. Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită.
8. Cine va mânca din ea, își va purta vina păcatului său, căci necinstește ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
9. Când veți secera holdele țării, să lași nesecerat un colț din câmpul tău, și să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.
10. Nici să nu culegi strugurii rămași după cules în via ta, și să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le lași săracului și străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
11. Să nu furați, și să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții.
12. Să nu jurați strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
13. Să nu asuprești pe aproapele tău, și să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
14. Să nu vorbești de rău pe un surd, și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
15. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului, și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
16. Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul.
17. Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
18. Să nu te răzbuni, și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.
19. Să păziți legile Mele. Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de semințe; și să nu porți o haină țesută din două feluri de fire.
20. Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, și ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiți amândoi, dar nu pedepsiți cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.
21. El să aducă Domnului pentru vina lui, la ușa cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină.
22. Preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; și păcatul pe care l-a făcut, îi va fi iertat.
23. Când veți intra în țară, și veți sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviți ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncați din ele.
24. În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui.
25. În al cincilea an, să mâncați roadele, ca ele să vi se înmulțească din ce în ce mai mult: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
26. Să nu mâncați nimic cu sânge. Să nu ghiciți după vârcolaci, nici după nori.
27. Să nu vă tăiați rotund colțurile părului, și să nu-ți razi colțurile bărbii.
28. Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort, și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.
29. Să nu-ți necinstești fata, dând-o să fie curvă, pentru ca nu cumva țara să ajungă un loc de curvie, și să se umple de fărădelegi.
30. Să păziți Sabatele Mele, și să cinstiți locașul Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
31. Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
32. Să te scoli înaintea perilor albi, și să cinstești pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
33. Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți.
34. Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
35. Să nu faceți nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăți, nici în măsurile de încăpere.
36. Să aveți cumpene drepte, greutăți drepte, efe drepte, și hine drepte. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului.
37. Să păziți toate legile Mele și toate poruncile Mele, și să le împliniți. Eu sunt Domnul."
Capitolul 20
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Spune copiilor lui Israel: "Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre.
3. Și Eu Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia, și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locașul Meu cel sfânt, și a necinstit Numele Meu cel sfânt.
4. Dacă poporul țării închide ochii față de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, și nu-l omoară,
5. Îmi voi întoarce Eu Fața împotriva omului aceluia și împotriva familiei lui, și-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toți cei ce curvesc ca el cu Moloh.
6. Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morți și la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia, și-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
7. Voi, să vă sfințiți, și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
8. Să păziți legile Mele, și să le împliniți. Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.
9. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.
10. Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea.
11. Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, și descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela și femeia aceea să fie pedepsiți cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.
12. Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiți cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13. Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiți cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.
14. Dacă un om ia de nevastă pe fată și pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el și pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15. Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; și vita s-o omorâți.
16. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi și pe femeie și pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17. Dacă un om ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei și ea îi vede pe a lui, este o mișelie; să fie nimiciți sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, își va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18. Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, și-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea, și ea își descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciți din mijlocul poporului lor.
19. Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amândoi aceștia își vor lua pedeapsa păcatului.
20. Dacă un om se culcă cu mătușa sa, a descoperit goliciunea unchiului său; își vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
21. Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăție; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
22. Să păziți toate legile Mele și toate poruncile Mele, și să le împliniți, pentru ca țara în care vă duc să vă așez, să nu vă verse din gura ei.
23. Să nu trăiți după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, și Mi-este scârbă de ele.
24. V-am spus: "Voi le veți stăpâni țara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o țară în care curge lapte și miere." Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare.
25. Să faceți deosebire între dobitoacele curate și necurate, între păsările curate și necurate, ca să nu vă spurcați prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învățat să le deosebiți ca necurate.
26. Voi să-Mi fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiți ai Mei.
27. Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor."
Capitolul 21
1. Domnul a zis lui Moise: "Vorbește preoților, fiilor lui Aaron, și spune-le: "Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
2. afară de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui,
3. și de sora sa care-i încă fecioară, stă lângă el și nu este măritată, afară de aceștia, să nu se atingă de nici un alt mort.
4. Ca unul care este fruntaș în poporul lui, să nu se facă necurat, atingându-se de un mort.
5. Preoții să nu-și facă un loc pleșuv în cap, pentru un mort, să nu-și radă colțurile bărbii, și să nu-și facă tăieturi în carne.
6. Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor, și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinți.
7. Să nu-și ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor.
8. Să-l socotești ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfințesc.
9. Dacă fata unui preot se necinstește curvind, necinstește pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
10. Preotul care este mare preot între frații lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, și care a fost închinat în slujba Domnului și îmbrăcat în veșminte sfințite, să nu-și descopere capul, și să nu-și sfâșie veșmintele.
11. Să nu se ducă la nici un mort; să nu se facă necurat, și să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
12. Să nu iasă din sfântul locaș, și să nu necinstească sfântul locaș al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul.
13. Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară.
14. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărțită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară.
15. Să nu-și necinstească sămânța în poporul lui; căci Eu sunt Domnul, care-l sfințesc."
16. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
17. "Vorbește lui Aaron, și spune-i: "Nici un om din neamul tău și din urmașii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
18. Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular mai lung;
19. nici un om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă;
20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are râie, pecingine sau boșit.
21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
22. Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce.
23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, și să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locașurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc."
24. Astfel a vorbit Moise lui Aaron și fiilor săi, și tuturor copiilor lui Israel.
Capitolul 22
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. Vorbește lui Aaron și fiilor lui, ca să se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate de copiii lui Israel, și să nu necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
3. Spune-le: "Orice om dintre urmașii voștri și din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel, și care va avea pe el o necurăție, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul.
4. Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere de sămânță, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Tot așa și cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămânță în somn,
5. cel ce se va atinge de o târâtoare și se va spurca, sau un om atins de vreo necurăție oarecare și care se va fi făcut necurat prin ea.
6. Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât după ce își va scălda trupul în apă;
7. după asfințitul soarelui, va fi curat; și în urmă va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.
8. Să nu mănânce dintr-o vită moartă sau sfâșiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul.
9. Să păzească poruncile Mele, ca să nu-și ia pedeapsa pentru păcatul lor și să nu moară, pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care îi sfințesc.
10. Nici un străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; cel ce locuiește la un preot ca oaspete, și cel tocmit cu ziua, să nu mănânce din lucrurile sfinte.
11. Dar robul cumpărat de preot cu preț de argint, va putea să mănânce, tot așa și cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.
12. Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare.
13. Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărțită de bărbat, fără să aibă copii, și care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci când era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar nici un străin să nu mănânce din ea.
14. Dacă un om mănâncă dintr-un lucru sfânt, fără să bage de seamă, să dea preotului prețul lucrului sfânt, adăugând încă o cincime la el.
15. Preoții să nu necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
16. ei vor face să apese astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovați mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc."
17. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
18. "Vorbește lui Aaron și fiilor lui, și tuturor copiilor lui Israel, și spune-le: "Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bună voie,
19. să ia o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită.
20. Să nu aduceți nici una care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită.
21. Dacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulțumire, fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bună voie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă nici un cusur în ea.
22. Să n-aduceți nici una care să fie oarbă, slută, sau ciuntită, care să aibă bube, râie sau pecingine; din acestea să n-aduceți pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.
23. Ca dar de bună voie vei putea să jertfești un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruințe, nu va fi primit.
24. Să n-aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frânte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră.
25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mâncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi primite."
26. Domnul a zis lui Moise:
27. "Vițelul, mielul sau iedul, după naștere, să mai rămână șapte zile cu mama sa, și apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc.
28. Vaca, oaia sau capra, să n-o junghiați ca jertfă în aceeași zi cu fătul lor.
29. Când veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită.
30. Vita să se mănânce în aceeași zi; să nu lăsați nimic din ea până a doua zi dimineața. Eu sunt Domnul.
31. Să păziți poruncile Mele, și să le împliniți. Eu sunt Domnul.
32. Să nu necinstiți Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care vă sfințesc,
33. și care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul."
Capitolul 23
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
3. Șase zile să lucrați; dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuințele voastre.
4. Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veți vesti la vremurile lor hotărâte.
5. În luna întâia, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paștele Domnului.
6. Și în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimelor în cinstea Domnului; șapte zile să mâncați azime.
7. În ziua întâia, să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă.
8. Șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a șaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă."
9. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
10. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "Când veți intra în țara pe care v-o dau, și când veți secera semănăturile, să aduceți preotului un snop, ca pârgă a secerișului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte și într-alta, a doua zi după Sabat.
12. În ziua când veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
13. să adăugați la el două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; și să aduceți o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
14. Să nu mâncați nici pâine, nici spice prăjite sau pisate, până în ziua aceasta, când veți aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.
15. De a doua zi după Sabat, din ziua când veți aduce snopul ca să fie legănat într-o parte și într-alta, să numărați șapte săptămâni întregi.
16. Să numărați cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Sabat; și atunci să aduceți Domnului un nou dar de mâncare.
17. Să aduceți din locuințele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte și într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul.
18. Afară de aceste pâini, să aduceți ca ardere de tot Domnului șapte miei de un an fără cusur, un vițel și doi berbeci; să adăugați la ei darul de mâncare și jertfa de băutură obișnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
19. Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, și doi miei de un an ca jertfă de mulțumire.
20. Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte și într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă și cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului, și să fie ale preotului.
21. În aceeași zi, să vestiți sărbătoarea, și să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.
22. Când veți secera semănăturile din țara voastră, să lași nesecerat un colț din câmpul tău, și să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să lași săracului și străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru."
23. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
24. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbițe, și o adunare sfântă.
25. Atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă, și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc."
26. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
27. "În ziua a zecea a acestei a șaptea luni, va fi ziua ispășirii: atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele, și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.
28. Să nu faceți nici o lucrare în ziua aceea, căci este ziua ispășirii, când trebuie făcută ispășire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.
29. Oricine nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui.
30. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
31. Să nu faceți nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.
32. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru."
33. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
34. "Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: "În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de șapte zile.
35. În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceți nici o lucrare de slugă în timpul ei.
36. Timp de șapte zile, să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveți o adunare sfântă, și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceți nici o lucrare de slugă în timpul ei.
37. Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care veți vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite și jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă.
38. Afară de aceasta să păziți Sabatele Domnului, și să vă aduceți darurile voastre Domnului, să aduceți toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruințe și toate darurile voastre făcute de bună voie.
39. În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a șaptea, când veți strânge roadele țării, să prăznuiți o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă, și a opta să fie tot o zi de odihnă.
40. În ziua întâi să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu, și să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, șapte zile.
41. În fiecare an să prăznuiți sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. În luna a șaptea s-o prăznuiți.
42. Șapte zile să locuiți în corturi; toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi,
43. pentru ca urmașii voștri să știe că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru."
44. Așa a spus Moise copiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.
Capitolul 24
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. "Poruncește copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să țină candelele aprinse neîncetat.
3. Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat de seara până dimineața în fața Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri.
4. Să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
5. Să iei floare de făină, și să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.
6. Să le pui în două șiruri, câte șase în fiecare șir, pe masa de aur curat, înaintea Domnului.
7. Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.
8. În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veșnic pe care-l vor ține copiii lui Israel.
9. Pâinile acestea să fie ale lui Aaron și ale fiilor lui, și să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru prea sfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică."
10. Fiul unei femei israelite și al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.
11. Fiul femeii israelite a hulit și a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan.
12. L-au aruncat în temniță, până va spune Moise ce va porunci Domnul.
13. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
14. "Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toți cei ce l-au auzit, să-și pună mâinile pe capul lui, și toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
15. Să vorbești copiilor lui Israel, și să le spui: "Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, își va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
16. Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu.
17. Cine va da unui om o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
18. Cine va da unui dobitoc o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: viață pentru viață.
19. Dacă cineva rănește pe aproapele lui, să i se facă așa cum a făcut și el:
20. frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeași rană pe care a făcut-o el aproapelui său.
21. Cine va ucide un dobitoc, să-l înlocuiască; dar cine va ucide un om, să fie pedepsit cu moartea.
22. Să aveți aceeași lege pentru străin ca și pentru băștinaș; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru."
23. Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise, și l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
Capitolul 25
1. Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, și a zis:
2. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului.
3. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via, și să strângi roadele.
4. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul, și să nu-ți tai via.
5. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș, și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
6. Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine,
7. vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
8. Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani.
9. În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în ziua ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră.
10. Și să sfințiți astfel anul al cincizecilea, să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui, și fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
11. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele, și să nu culegeți via netăiată.
12. Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre.
13. În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui.
14. Dacă vindeți ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi să nu înșele pe fratele lui.
15. Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod.
16. Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul; și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi; căci el îți vinde numai numărul secerișurilor.
17. Nici unul din voi să nu înșele deci pe aproapele lui, și să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
18. Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le; și veți locui fără frică în țară.
19. Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura, și veți locui fără frică în ea.
20. Dacă veți zice: "Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?"
21. Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani.
22. Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.
23. Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici.
24. De aceea în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25. Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său.
26. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea,
27. să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește, și să se întoarcă la moșia lui.
28. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui, și cumpărătorul să iasă din ea.
29. Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an.
30. Dar dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
31. Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie.
32. Cât privește cetățile Leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, Leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
33. Cine va cumpăra de la Leviți o casă, să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile Leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
34. Ogoarele așezate în jurul cetăților Leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.
35. Dacă fratele tău sărăcește, și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijinești, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
36. Să nu iei de la el nici dobândă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine.
37. Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă, și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă.
38. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
39. Dacă fratele tău sărăcește lângă tine, și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob.
40. Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.
41. Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui care vor fi cu el, și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui.
42. Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii.
43. Să nu-l stăpânești cu asprime, și să te temi de Dumnezeul tău.
44. Dacă vrei să ai robi și roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe.
45. Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine, și din familiile lor, pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră.
46. Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie; și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, nici unul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
47. Dacă un străin, sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el, și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului,
48. el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere.
49. Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
50. Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată.
51. Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat;
52. dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala, și să-și plătească răscumpărarea după acești ani.
53. Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54. Iar dacă nu este răscumpărat în nici unul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el.
55. Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Capitolul 26
1. Să nu vă faceți idoli, să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneți în țara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
2. Să păziți Sabatele Mele, și să cinstiți locașul Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
3. Dacă veți urma legile Mele, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini,
4. vă voi trimite ploi la vreme, pământul își va da roadele, și pomii de pe câmp își vor da roadele.
5. Abia veți treiera grâul, și veți începe culesul viei, și culesul viei va ține până la semănătură; veți avea pâine din belșug, veți mânca și vă veți sătura și veți locui fără frică în țara voastră.
6. Voi da pace în țară, și nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din țară fiarele sălbatice, și sabia nu va trece prin țara voastră.
7. Veți urmări pe vrăjmașii voștri, și ei vor cădea uciși de sabie înaintea voastră.
8. Cinci din voi vor urmări o sută, și o sută din voi vor urmări zece mii, și vrăjmașii voștri vor cădea uciși de sabie înaintea voastră.
9. Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creșteți, vă voi înmulți, și Îmi voi ține legământul Meu cu voi.
10. Veți mânca din roadele cele vechi, și veți scoate afară pe cele vechi, ca să faceți loc celor noi.
11. Îmi voi așeza locașul Meu în mijlocul vostru, și sufletul Meu nu vă va urî.
12. Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, și voi veți fi poporul Meu.
13. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru, și v-am făcut să mergeți cu capul ridicat.
14. Dar dacă nu Mă ascultați și nu împliniți toate aceste porunci,
15. dacă nesocotiți legile Mele, și dacă sufletul vostru urăște rânduielile Mele, așa încât să nu împliniți toate poruncile Mele și să rupeți legământul Meu,
16. iată ce vă voi face atunci. Voi trimite peste voi groaza, lingoarea și frigurile, care vor face să vi se stingă ochii, și să piară viața din voi. Sămânța o veți semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmașii voștri.
17. Îmi voi întoarce Fața împotriva voastră, și veți fi bătuți și veți fugi dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga, și veți fugi fără să fiți urmăriți chiar.
18. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta, vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
19. Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, și pământul de aramă.
20. Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-și va da roadele, și pomii de pe pământ nu-și vor da roadele.
21. Dacă și după aceasta vă veți împotrivi, și nu veți voi să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
22. Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe câmp, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, și vă vor împuțina; așa că vă vor rămâne drumurile pustii.
23. Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, și dacă vă veți împotrivi Mie,
24. Mă voi împotrivi și Eu vouă, și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
25. Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; și când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru, și veți fi dați în mâinile vrăjmașului.
26. Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor, și vi se va da pâinea cu cântarul; veți mânca, dar nu vă veți sătura.
27. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta, și dacă vă veți împotrivi Mie,
28. Mă voi împotrivi și Eu vouă cu mânie, și vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
29. Veți mânca până și carnea fiilor voștri, veți mânca până și carnea fiicelor voastre.
30. Vă voi nimici înălțimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinați soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voștri, și sufletul Meu vă va urî.
31. Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locașurile sfinte, și nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâii voastre.
32. Voi pustii țara, așa că vrăjmașii voștri care o vor locui vor rămâne încremeniți văzând-o.
33. Vă voi împrăștia printre neamuri, și voi scoate sabia după voi. Țara voastră va fi pustiită, și cetățile voastre vor rămâne pustii.
34. Atunci țara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită și cât veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni, și se va bucura de Sabatele ei.
35. Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii voștri de Sabat, când o locuiați.
36. În inima acelora dintre voi care vor mai rămâne în viață, în țara vrăjmașilor lor, voi băga frica; și îi va urmări până și foșnetul unei frunze suflate de vânt; vor fugi ca de sabie, și vor cădea fără să fie urmăriți.
37. Se vor prăvăli unii peste alții ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriți. Nu veți putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor voștri;
38. veți pieri printre neamuri, și vă va mânca țara vrăjmașilor voștri.
39. Iar pe aceia dintre voi care vor mai rămâne în viață, îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în țara vrăjmașilor lor; îi va apuca durerea și pentru fărădelegile părinților lor.
40. Își vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților lor, călcările de lege pe care le-au săvârșit față de Mine, și împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora
41. și Eu M-am împotrivit lor, și i-am adus în țara vrăjmașilor lor. Și atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri, și vor plăti datoria fărădelegilor lor.
42. Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac și de legământul Meu cu Avraam, și Îmi voi aduce aminte de țară.
43. Țara însă va trebui să fie părăsită de ei, și se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei; și ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentru că au nesocotit poruncile Mele, și pentru că sufletul lor a urât legile Mele.
44. Dar, și când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu-i voi lepăda de tot, și nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot, și să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
45. Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legământ, prin care i-am scos din țara Egiptului, în fața neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul."
46. Acestea sunt rânduielile, poruncile și legile, pe care le-a statornicit Domnul între El și copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.
Capitolul 27
1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le:
2. "Când se vor face juruințe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după prețuirea ta.
3. Iar prețuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfântului locaș:
4. dacă este femeie, prețuirea să fie de treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, prețuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, și de zece sicli pentru o fată.
6. De la o lună până la cinci ani, prețuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, și de trei sicli de argint pentru o fată.
7. De la șaizeci de ani în sus, prețuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, și de zece sicli pentru o femeie.
8. Dacă cel ce a făcut juruința este prea sărac ca să plătească prețuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l prețuiască; și preotul să facă o prețuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
9. Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfânt.
10. Să nu-l schimbe, și să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, și unul și celălalt va fi sfânt.
11. Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
12. care-i va face prețuirea după cum va fi bun sau rău, și va rămâne la prețuirea preotului.
13. Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețuirea lui.
14. Dacă cineva își închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă prețuirea după cum va fi bună sau rea, și să rămână la prețuirea făcută de preot.
15. Dacă cel ce și-a închinat Domnului casa, vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la prețul prețuirii ei, și va fi a lui.
16. Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânță de orz.
17. Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la prețuirea ta;
18. dar dacă își închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie, și să-l scadă din prețuirea ta.
19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămână al lui.
20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21. Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului.
22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui,
23. preotul să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
24. În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din moșia căruia făcea parte.
25. Toate prețuirile să se facă în sicli sfântului locaș: siclul are douăzeci de ghere.
26. Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
27. Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu prețul prețuit de tine, mai adăugând încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după prețuirea ta.
28. Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduință, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moșia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduință, va fi un lucru prea sfânt pentru Domnul.
29. Nici un om închinat Domnului prin făgăduință nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.
30. Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
31. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
32. Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
33. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, și să nu se schimbe; dacă se înlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul și celălalt va fi sfânt, și nu vor putea fi răscumpărați".
34. Acestea sunt poruncile, pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.