Evanghelia după Luca
Capitolul 1
1. Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
2. după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, și au ajuns slujitori ai cuvântului,
3. am găsit și eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele,
4. ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai.
5. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta.
6. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului.
7. N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.
8. Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9. după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10. În ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară.
11. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; și l-a apucat frica.
13. Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
16. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El."
18. Zaharia a zis îngerului: "Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevasta mea este înaintată în vârstă."
19. Drept răspuns, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună.
20. Iată că vei fi mut, și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor."
21. Norodul însă aștepta pe Zaharia, și se mira de zăbovirea lui în Templu.
22. Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna, și a rămas mut.
23. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.
24. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. "Căci", zicea ea,
25. "iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni."
26. În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,
27. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Îngerul a intrat la ea, și a zis: "Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!"
29. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
30. Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31. Și iată că vei rămâne însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32. El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit."
34. Maria a zis îngerului: "Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?"
35. Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, și ea, un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună.
37. Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38. Maria a zis: "Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!" Și îngerul a plecat de la ea.
39. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea, și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda.
40. A intrat în casa lui Zaharia, și a urat de bine Elisabetei.
41. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42. Ea a strigat cu glas tare: "Binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini."
46. Și Maria a zis: "Sufletul meu mărește pe Domnul,
47. și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49. pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
50. și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți.
53. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.
54. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa, -
55. cum făgăduise părinților noștri, - față de Avraam și sămânța lui în veac."
56. Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
57. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu.
58. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, și se bucurau împreună cu ea.
59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60. Dar mama lui a luat cuvântul, și a zis: "Nu. Ci are să se cheme Ioan."
61. Ei i-au zis: "Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta."
62. Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicând: "Numele lui este Ioan." Și toți s-au minunat.
64. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu.
65. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
66. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: "Oare ce va fi pruncul acesta?" Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.
67. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit, și a zis:
68. "Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său.
69. Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David,
70. cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; -
71. mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72. Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri, și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73. potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75. trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre.
76. Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui,
77. și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; -
78. datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,
79. ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!"
80. Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Capitolul 2
1. În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4. Iosif s-a suit și el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, - pentru că era din casa și din seminția lui David, -
5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7. Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
8. În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.
10. Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11. astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
12. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle."
13. Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, și zicând:
14. "Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui."
15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: "Haidem să mergem până la Betleem, și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul."
16. S-au dus în grabă, și au găsit pe Maria, pe Iosif, și pruncul culcat în iesle.
17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18. Toți cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19. Maria păstra toate cuvintele acelea, și se gândea la ele în inima ei.
20. Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, și care erau întocmai cum li se spusese.
21. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
22. Și, când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, -
23. după cum este scris în Legea Domnului: "Orice întâi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului",
24. și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25. Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el.
26. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28. Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu, și a zis:
29. "Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31. pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel."
33. Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34. Simeon i-a binecuvântat, și a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn, care va stârni împotrivire.
35. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi."
36. Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei.
37. Rămasă văduvă, și fiind în vârstă de optzeci și patru ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni.
38. A venit și ea în același ceas, și a început să laude pe Dumnezeu, și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului.
39. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
40. Iar Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.
41. Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștelor.
42. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
44. Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie, și au mers cale de o zi, și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor.
45. Dar nu L-au găsit, și s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46. După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.
47. Toți care-L auzeau, rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui.
48. Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare."
49. El le-a zis: "De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?"
50. Dar ei n-au înțeles spusele Lui.
51. Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret, și le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52. Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Capitolul 3
1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, - pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei și al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei,
2. și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa, - Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
3. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,
4. după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.
5. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite.
6. Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu."
7. Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate de el: "Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?
8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră, și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: "Avem pe Avraam ca tată!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este tăiat și aruncat în foc."
10. Noroadele îl întrebau, și ziceau: "Atunci ce trebuie să facem?"
11. Drept răspuns, el le zicea: "Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; și cine are de mâncare, să facă la fel."
12. Au venit și niște vameși să fie botezați, și i-au zis: "Învățătorule, noi ce trebuie să facem?"
13. El le-a răspuns: "Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați."
14. Niște ostași îl întrebau și ei, și ziceau: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: "Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre."
15. Fiindcă norodul era în așteptare, și toți se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.
17. Acela are lopata în mână; Își va curăți aria cu desăvârșire, și Își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge."
18. Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, și-i dădea încă multe alte îndemnuri.
19. Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, și pentru toate relele pe care le făcuse,
20. a mai adăugat la toate celelalte rele și pe acela că a închis pe Ioan în temniță.
21. După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Isus; și pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
22. și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Și din cer s-a auzit un glas, care zicea: "Tu ești Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!"
23. Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să învețe pe norod; și era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
24. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
27. fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29. fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
31. fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32. fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
34. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
36. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
Capitolul 4
1. Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, și a fost dus de Duhul în pustie,
2. unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
3. Diavolul I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine."
4. Isus i-a răspuns: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."
5. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărățiile pământului,
6. și I-a zis: "Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată, și o dau oricui voiesc.
7. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta."
8. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești."
9. Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului, și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici";
10. căci este scris: "El va porunci îngerilor Lui să Te păzească";
11. și: "Ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră."
12. Isus i-a răspuns: "S-a spus: Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău."
13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
14. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur.
15. El învăța pe oameni în sinagogile lor, și era slăvit de toți.
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
17. și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați,
19. și să vestesc anul de îndurare al Domnului."
20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: "Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit."
22. Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieșeau din gura Lui, și ziceau: "Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?"
23. Isus le-a zis: "Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: "Doctore, vindecă-te pe tine însuți"; și Îmi veți zice: "Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum."
24. "Dar", a adăugat El "adevărat vă spun că, nici un proroc nu este primit bine în patria lui.
25. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni, și când a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel;
26. și totuși Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Și mulți leproși erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; și totuși nici unul din ei n-a fost curățit, afară de Naaman, Sirianul."
28. Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
29. Și s-au sculat, L-au scos afară din cetate, și L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, și a plecat de acolo.
31. S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galilea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului.
32. Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
33. În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, și care a strigat cu glas tare:
34. "Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu."
35. Isus l-a certat, și i-a zis: "Taci, și ieși afară din omul acesta!" Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
36. Toți au fost cuprinși de spaimă, și ziceau unii către alții: Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!"
37. Și I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
38. După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, și L-au rugat pentru ea.
39. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, și a început să le slujească.
40. La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boli, îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei, și-i vindeca.
41. Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: "Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." Dar El îi mustra, și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul.
42. Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părțile, și au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
43. Dar El le-a zis: "Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți; fiindcă pentru aceasta am fost trimis."
44. Și propovăduia în sinagogile Galileii.
Capitolul 5
1. Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
2. Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele.
3. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a șezut jos, și învăța pe noroade din corabie.
4. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: "Depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejele pentru pescuire."
5. Drept răspuns, Simon I-a zis: "Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit, și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!"
6. După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele.
7. Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile.
8. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, și I-a zis: "Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos."
9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el și pe toți cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.
10. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: "Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni."
11. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, și au mers după El.
12. Isus era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat, și I-a zis: "Doamne dacă vrei, poți să mă curățești."
13. Isus a întins mâna, S-a atins de el, și i-a zis: "Da, voiesc, fii curățit!" Îndată, l-a lăsat lepra.
14. Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. "Ci du-te", i-a zis El, "de te arată preotului, și adu pentru curățirea ta ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei."
15. Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor.
16. Iar El se ducea în locuri pustii, și Se ruga.
17. Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște Farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
18. Și iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
19. Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei, și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20. Când le-a văzut credința, Isus a zis: "Omule, păcatele îți sunt iertate!"
21. Cărturarii și Fariseii au început să cârtească, și să zică în ei înșiși: "Cine este acesta, de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?"
22. Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: "Pentru ce cârtiți în inimile voastre?
23. Ce este mai lesne: a zice: "Păcatele îți sunt iertate", sau a zice: "Scoală-te, și umblă?"
24. Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: - "Ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului, "scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă".
25. Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
26. Toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: "Azi am văzut lucruri nemaipomenite."
27. După aceea Isus a ieșit afară, și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: "Vino după Mine!"
28. Vameșul a lăsat totul, s-a sculat, și a mers după El.
29. Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei.
30. Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: "Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?
31. Isus a luat cuvântul și le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.
32. N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți ci pe cei păcătoși."
33. Ei I-au zis: "Ucenicii lui Ioan, ca și ai Fariseilor, postesc des, și fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă și beau."
34. El le-a răspuns: "Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul când mirele este cu ei?
35. Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile."
36. Le-a spus și o pildă: "Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe și haina cea nouă, și nici peticul luat de la ea, nu se potrivește la cea veche.
37. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc;
38. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, și amândouă se păstrează.
39. Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: "Este mai bun cel vechi"
Capitolul 6
1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, și le mâncau.
2. Unii dintre Farisei le-au zis: "Pentru ce faceți ce nu este îngăduit să faceți în ziua Sabatului?"
3. Isus le-a răspuns: "Oare n-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit, el, și cei ce erau împreună cu el?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele, și a dat și celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoții?"
5. Și le zicea: "Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului."
6. În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, și învăța pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată.
7. Cărturarii și Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
8. Dar El le știa gândurile; și a zis omului, care avea mâna uscată: "Scoală-te, și stai în mijloc." El s-a sculat, și a stat în picioare.
9. Și Isus le-a zis: "Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viață sau a o pierde?"
10. Atunci, Și-a rotit privirile peste toți, și a zis omului: "Întinde-ți mâna!" El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.
11. Ei turbau de mânie, și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
12. În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, și anume:
14. Pe Simon, pe care l-a numit și Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
16. pe Iuda, fiul lui Iacov; și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
17. S-a pogorât împreună cu ei, și S-a oprit într-un podiș unde se aflau mulți ucenici de ai Lui, și o mare mulțime de oameni, care veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului, ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor.
18. Cei chinuiți de duhuri necurate, erau vindecați.
19. Și tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieșea o putere, care-i vindeca pe toți.
20. Atunci Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, și a zis: "Ferice de voi, care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră!
21. Ferice de voi, care sunteți flămânzi acum, pentru că voi veți fi săturați! Ferice de voi care plângeți acum, pentru că voi veți râde!
22. Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
23. Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu prorocii.
24. Dar, vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea!
25. Vai de voi, care sunteți sătui acum! Pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi, care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui!
26. Vai de voi, când toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor cu prorocii mincinoși!
27. Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc,
28. binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa.
30. Oricui îți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31. Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.
32. Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
33. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa.
34. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai.
35. Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare, și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi.
36. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.
37. Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta.
38. Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura."
39. Le-a spus și pilda următoare: "Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
42. Sau cum poți să zici fratelui tău: "Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi" și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
43. Nu este nici un pom bun, care să facă rod rău, și nici un pom rău care să facă rod bun.
44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.
46. De ce-Mi ziceți: "Doamne, Doamne!" și nu faceți ce spun Eu?
47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, și le face.
48. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare."
Capitolul 7
1. După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult, și care era bolnav pe moarte.
3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
4. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, și au zis: "Face să-i faci acest bine;
5. căci iubește neamul nostru, și el ne-a zidit sinagoga."
6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: "Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
7. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.
8. Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: "Du-te!" și se duce; altuia: "Vino!" și vine; și robului meu: "Fă cutare lucru!" și-l face."
9. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul, care mergea după El, și a zis: "Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare."
10. Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.
12. Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.
13. Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, și i-a zis: "Nu plânge!"
14. Apoi S-a apropiat, și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoală-te, îți spun!"
15. Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: "Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său."
17. Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudea și prin toate împrejurimile.
18. Ucenicii lui Ioan au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri.
19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, și i-a trimis la Isus să-L întrebe: "Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?"
20. Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: "Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: "Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?"
21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Și, drept răspuns, le-a zis: "Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire."
24. După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?
25. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraților.
26. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc.
27. El este acela despre care este scris: "Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta."
28. Vă spun că dintre cei născuți din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29. Și tot norodul care l-a auzit, și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30. dar Fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31. Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?
32. Seamănă cu niște copii, care stau în piața, și strigă unii către alții: "V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns."
33. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: "Are drac."
34. A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceți: "Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor."
35. Totuși Înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei."
36. Un Fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, și a șezut la masă.
37. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
38. și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult, și le ungea cu mir.
39. Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, și-a zis: "Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă."
40. Isus a luat cuvântul, și i-a zis: "Simone, am să-ți spun ceva." - "Spune, Învățătorule", I-a răspuns el. -
41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?"
43. Simon I-a răspuns: "Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult." Isus i-a zis: "Drept ai judecat."
44. Apoi S-a întors spre femeie, și a zis lui Simon: "Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, și Mi le-a șters cu părul capului ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47. De aceea îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin."
48. Apoi a zis femeii: "Iertate îți sunt păcatele!"
49. Cei ce ședeau cu El la masă, au început să zică între ei: "Cine este acesta de iartă chiar și păcatele?"
50. Dar Isus a zis femeii: "Credința ta te-a mântuit; du-te în pace."
Capitolul 8
1. Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2. și mai erau și niște femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci,
3. Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
4. Când s-a strâns o gloată mare, și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta:
5. "Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare, și au mâncat-o păsările cerului.
6. O altă parte a căzut pe stâncă; și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o.
8. O altă parte a căzut pe pământ bun, și a crescut, și a făcut rod însutit." După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: "Cine are urechi de auzit, să audă."
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta.
10. El le-a răspuns: "Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca "măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă."
11. Iată ce înțeles are pilda aceasta: "Sămânța, este Cuvântul lui Dumnezeu.
12. Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă, și să fie mântuiți.
13. Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14. Sămânța, care a căzut între spini, închipuiește pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum, și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia, și n-aduc rod care să ajungă la coacere.
15. Sămânța, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată, și fac rod în răbdare.
16. Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
17. Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină.
18. Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are."
19. Mama și frații lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.
20. Cineva I-a spus: "Mama Ta și frații Tăi stau afară, și vor să Te vadă."
21. Dar El, drept răspuns, a zis: "Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, și-l împlinesc."
22. Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: "Haidem să trecem dincolo de lac." Și au plecat.
23. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie.
24. Au venit la El, L-au deșteptat, și au zis: "Învățătorule, Învățătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște.
25. Apoi a zis ucenicilor Săi: "Unde vă este credința?" Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: "Cine este acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?"
26. Au venit cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27. Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte.
28. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui, și a zis cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui."
29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, și era gonit de dracul prin pustii.
30. Isus l-a întrebat: "Cum îți este numele?" "Legiune", a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el.
31. Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
32. Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
33. Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac, și s-a înecat.
34. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate.
35. Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus, și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, și în toate mințile; și i-a apucat frica.
36. Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
37. Tot norodul din ținutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, și S-a întors.
38. Omul din care ieșiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, și i-a zis:
39. "Întoarce-te acasă, și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu." El a plecat, și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
40. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau.
41. Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, și L-a rugat să vină până la el acasă;
42. pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43. Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
44. Ea s-a apropiat pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.
45. Și Isus a zis: "Cine s-a atins de Mine?" Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El, au zis: "Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: "Cine s-a atins de Mine?"
46. Dar Isus a răspuns: "S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere."
47. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, și cum fusese vindecată numaidecât.
48. Isus i-a zis: "Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace."
49. Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii, și-i spune: "Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul."
50. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: "Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită."
51. Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei.
52. Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus a zis: "Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme."
53. Ei își băteau joc de El, căci știau că murise.
54. Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână, și a strigat cu glas tare: "Fetițo, scoală-te!"
55. Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
56. Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Capitolul 9
1. Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii, și să vindece bolile.
2. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, și să tămăduiască pe cei bolnavi.
3. "Să nu luați nimic cu voi pe drum", le-a zis El; "nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
4. În orice casă veți intra, să rămâneți acolo, până veți pleca din locul acela.
5. Și dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiți din cetatea aceea, și să scuturați praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor."
6. Ei au plecat, și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, și săvârșind pretutindeni tămăduiri.
7. Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus, și sta în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți;
8. alții ziceau că s-a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.
9. Dar Irod zicea: "Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?" Și căuta să-L vadă.
10. Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, și S-a dus la o parte, lângă o cetate, numită Betsaida.
11. Noroadele au priceput lucrul acesta, și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu, și vindeca pe cei ce aveau trebuință de vindecare.
12. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat, și I-au zis: "Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu."
13. Isus le-a zis: "Dați-le voi să mănânce!" Dar ei au răspuns: "N-avem decât cinci pâini și doi pești; afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta."
14. Și erau aproape cinci mii de bărbați. Isus a zis ucenicilor Săi: "Puneți-i să șadă jos în cete de câte cincizeci."
15. Așa au și făcut: i-au pus pe toți să șadă jos.
16. Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, și le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt, și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
17. Au mâncat toți, și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărâmiturile rămase.
18. Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: "Cine zic oamenii că sunt Eu?"
19. Ei I-au răspuns: "Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un proroc din cei din vechime."
20. "Dar voi", i-a întrebat El, "cine ziceți că sunt?" "Hristosul lui Dumnezeu!" I-a răspuns Petru.
21. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
22. Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât, și a treia zi să învie.
23. Apoi a zis tuturor: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.
24. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui.
25. Și ce ar folosi un om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?
26. Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27. Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.
28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, și S-a suit pe munte să Se roage.
29. Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
30. Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie,
31. care se arătaseră în slavă, și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
32. Petru și tovarășii lui erau îngreuiați de somn; dar, când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus, și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.
33. În clipa când se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie." Nu știa ce spune.
34. Pe când vorbea el astfel, a venit un nor, și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.
35. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați."
36. Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37. A doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.
38. Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: "Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39. Îl apucă un duh, și deodată răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură, și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot.
40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, și n-au putut.
41. "O neam necredincios și pornit la rău", a răspuns Isus; "până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău."
42. Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ, și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, și l-a dat înapoi tatălui său.
43. Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
44. "Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!"
45. Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.
46. Apoi le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El,
48. și le-a zis: "Oricine primește pe acest copilaș, în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare."
49. Ioan a luat cuvântul, și a zis: "Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele tău; și l-am oprit, pentru că nu merge după noi."
50. "Nu-l opriți", i-a răspuns Isus, "fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi."
51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.
52. A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54. Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: "Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?"
55. Isus S-a întors spre ei, i-a certat, și le-a zis: "Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!
56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască." Și au plecat într-alt sat.
57. Pe când erau pe drum, un om i-a zis: "Doamne, Te voi urma oriunde vei merge."
58. Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul."
59. Altuia i-a zis: "Vino după Mine!" "Doamne", I-a răspuns el, "lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu."
60. Dar Isus i-a zis: "Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu."
61. Un altul a zis: "Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei."
62. Isus i-a răspuns: "Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu."
Capitolul 10
1. După aceea Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
2. Și le-a zis: "Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său.
3. Duceți-vă; iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.
4. Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte, și să nu întrebați pe nimeni de sănătate pe drum.
5. În orice casă veți intra, să ziceți întâi: "Pacea să fie peste casa aceasta!"
6. Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
7. Să rămâneți în casa aceea, și să mâncați și să beți ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblați din casă în casă.
8. În oricare cetate veți intra și unde vă vor primi oamenii, să mâncați ce vi se va pune înainte;
9. să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo, și să le ziceți: "Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi."
10. Dar în oricare cetate veți intra, și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei, și să ziceți:
11. "Scuturăm împotriva voastră, chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi."
12. Eu vă spun că, în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.
13. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă.
14. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi.
15. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până în Locuința morților.
16. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine."
17. Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie, și au zis: "Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău."
18. Isus le-a zis: "Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer."
19. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma.
20. Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri."
21. În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt, și a zis: "Tată, Doamne al cerului și al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu."
22. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere."
23. Apoi S-a întors spre ucenici, și le-a spus de o parte: "Ferice de ochii care văd lucrurile, pe care le vedeți voi!
24. Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut, să audă ce auziți voi, și n-au auzit."
25. Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: "Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?"
26. Isus i-a zis: "Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?"
27. El a răspuns: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți."
28. "Bine ai răspuns", i-a zis Isus; "fă așa, și vei avea viața veșnică."
29. Dar el, care vroia să se îndreptățească, a zis lui Isus: "Și cine este aproapele meu?"
30. Isus a luat din nou cuvântul, și a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, și l-au lăsat aproape mort.
31. Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot; și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32. Un Levit trecea și el prin locul acela; și când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33. Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, și când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
34. S-a apropiat de i-a legat rănile, și a turnat peste ele untdelemn și vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, și a îngrijit de el.
35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, și i-a zis: "Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere."
36. Care dintr-acești trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?"
37. "Cel ce și-a făcut milă cu el", a răspuns învățătorul Legii. "Du-te de fă și tu la fel", i-a zis Isus.
38. Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
39. Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui.
40. Marta era împărțită cu multă slujire, a venit repede la El, și I-a zis: "Doamne, nu-Ți pasă că soru-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute."
41. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu,
42. dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua."
Capitolul 11
1. Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: "Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui."
2. El le-a zis: "Când vă rugați, să ziceți: Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vină Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.
3. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;
4. și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău."
5. Apoi le-a mai zis: "Dacă unul dintre voi are un prieten, și se duce la el la miezul nopții, și-i zice: "Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, și n-am ce-i pune înainte;"
7. și dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: "Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pâini", -
8. vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuși, măcar pentru stăruința lui supărătoare, tot se va scula și-i va da tot ce-i trebuie.
9. De aceea și Eu vă spun: Cereți, și vi se va da: căutați, și veți găsi; bateți și vi se va deschide.
10. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.
11. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește?
12. Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
13. Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!"
14. Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieșit, dracul, mutul a grăit, și noroadele s-au mirat.
15. Dar unii ziceau: "El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor."
16. Alții, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn, din cer.
17. Isus le-a cunoscut gândurile, și le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei, este pustiită; și o casă dezbinată împotriva ei, se prăbușește peste alta.
18. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va dăinui împărăția lui, fiindcă ziceți că Eu scot dracii cu Beelzebul?
19. Și dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei înșiși vor fi judecătorii voștri.
20. Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns până la voi.
21. Când omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost.
22. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el și-l biruiește, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, și împarte prăzile luate de la el.
23. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește.
24. Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, și caută odihnă. Fiindcă n-o găsește, zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit."
25. Și când vine, o găsește măturată și împodobită.
26. Atunci se duce de mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se așează în ea, și starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi."
27. Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod și-a ridicat glasul și a zis: "Ferice de pântecele care Te-a purtat, și de țâțele pe care le-ai sub!"
28. Și El a răspuns: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, și-L păzesc!"
29. Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: "Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
30. Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot așa și Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
31. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecății, alături de bărbații acestui neam, și-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
32. Bărbații din Ninive se vor scula, în ziua judecății, alături de neamul acesta, și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
33. Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniță; ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
34. Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.
35. Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric.
36. Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare."
37. Pe când vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat și a șezut la masă.
38. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.
39. Dar Domnul i-a zis: "Voi, Fariseii, curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de jefuire și de răutate.
40. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut și pe cea dinăuntru?
41. Dați mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vă vor fi curate.
42. Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute!
43. Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblați după scaunele dintâi la sinagogi, și vă place să vă facă lumea plecăciuni prin piețe!
44. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele, care nu se văd, și peste care oamenii umblă fără să știe."
45. Unul din învățătorii Legii a luat cuvântul, și I-a zis: "Învățătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăști și pe noi."
46. "Vai și de voi, învățători ai Legii", a răspuns Isus. "Pentru că voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele.
47. Vai de voi! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, pe care i-au ucis părinții voștri.
48. Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiți mormintele.
49. De aceea Înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Le voi trimite proroci și apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor prigoni,
50. ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii:
51. de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar și Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!
52. Vai de voi, învățători ai Legii! Pentru că voi ați pus mâna pe cheia cunoștinței: nici voi n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-ați împiedicat să intre."
53. După ce a ieșit de acolo, cărturarii și Fariseii au început să-L pună la strâmtoare, și să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
54. I-au întins astfel lațuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
Capitolul 12
1. În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, așa că se călcau unii pe alții, Isus a început să spună ucenicilor Săi: "Mai întâi de toate, păziți-vă de aluatul Fariseilor, care este fățărnicia.
2. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
3. De aceea, orice ați spus la întuneric, va fi auzit la lumină; și orice ați grăit la ureche, în odăițe, va fi vestit de pe acoperișul caselor.
4. Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic.
5. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți.
6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.
8. Eu vă spun: pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10. Și oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.
11. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, și înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijorați, cum veți răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veți vorbi;
12. căci Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiți."
13. Unul din mulțime a zis lui Isus: "Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră."
14. "Omule", i-a răspuns Isus, "cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?"
15. Apoi le-a zis: "Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui."
16. Și le-a spus pilda aceasta: "Țarina unui om bogat rodise mult.
17. Și el se gândea în sine, și zicea: "Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele."
18. "Iată", a zis el, "ce voi face: îmi voi strica grânarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate bunătățile mele;
19. și voi zice sufletului meu: "Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!"
20. Dar Dumnezeu i-a zis: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?"
21. Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el, și nu se îmbogățește față de Dumnezeu."
22. Isus a zis apoi ucenicilor săi: "De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați, cu privire la viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca.
23. Viața este mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar: și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările!
25. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?
26. Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijorați de celelalte?
27. Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu țes: totuși vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor?
29. Să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea, și nu vă frământați mintea.
30. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele.
31. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32. Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.
33. Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul, și unde nu roade molia.
34. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.
35. Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse.
36. Și să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă.
37. Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă, și se va apropia să le slujească.
38. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39. Să știți bine că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea, și n-ar lăsa să-i spargă casa.
40. Și voi dar fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți."
41. "Doamne", I-a zis Petru, "pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?"
42. Și Domnul a zis: "Cine este ispravnicul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43. Ferice de robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!
44. Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuția sa.
45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: "Stăpânul meu zăbovește să vină"; dacă va începe să bată pe slugi și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete,
46. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul în care nu știe, și-l va tăia în bucăți; și soarta lui va fi soarta celor necredincioși în lucrul încredințat lor.
47. Robul acela, care a știut voia stăpânului său, și nu s-a pregătit deloc, și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48. Dar cine n-a știut-o, și a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.
49. Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50. Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, și cât de mult doresc să se îndeplinească!
51. Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.
52. Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi, și doi împotriva a trei.
53. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, și nora împotriva soacrei."
54. El a mai zis noroadelor: "Când vedeți un nor ridicându-se la apus, îndată ziceți: "Vine ploaia." Și așa se întâmplă.
55. Și când vedeți suflând vântul de la miazăzi, ziceți: "Are să fie zăduf." Și așa se întâmplă.
56. Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți s-o deosebiți: vremea aceasta cum de n-o deosebiți?
57. Și pentru ce nu judecați și voi singuri ce este drept?
58. Când te duci cu pârâșul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, și temnicerul să te arunce în temniță.
59. Îți spun că nu vei ieși de acolo, până nu vei plăti și cel mai de pe urmă bănuț."
Capitolul 13
1. În vremea aceea au venit unii, și au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. "Credeți voi", le-a răspuns Isus, "că acești Galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți Galileeni, pentru că au pățit astfel?
3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inși, peste care a căzut turnul din Siloam, și i-a omorât, credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni, care locuiau în Ierusalim?
5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel."
6. El a spus și pilda aceasta: "Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit.
7. Atunci a zis vierului: "Iată că sunt trei ani, de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?"
8. "Doamne", i-a răspuns vierul, "mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină.
9. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia."
10. Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11. Și acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gârbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele.
12. Când a văzut-o Isus, a chemat-o, și i-a zis: "Femeie, ești dezlegată de neputința ta."
13. Și-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu.
14. Dar fruntașul sinagogii, mâniat că Isus săvârșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul, și a zis norodului: "Sunt șase zile în care trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!"
15. "Fățarnicilor", i-a răspuns Domnul; "oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, și-l duce de-l adapă?
16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?"
17. Pe când vorbea El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El.
18. El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna?
19. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om, și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui."
20. El a zis iarăși: "Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?
21. Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată."
22. Isus umbla prin cetăți și prin sate, învățând pe norod, și călătorind spre Ierusalim.
23. Cineva I-a zis: "Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?" El le-a răspuns:
24. "Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.
25. O dată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară, și veți începe să bateți la ușă, și să ziceți: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" drept răspuns, El vă va zice: "Nu știu de unde sunteți."
26. Atunci veți începe să ziceți: "Noi am mâncat și am băut în fața Ta, și în ulițele noastre ai învățat pe norod."
27. Și El va răspunde: "Vă spun că nu știu de unde sunteți; depărtați-vă de la Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii."
28. Va fi plânsul și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov, și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi scoși afară.
29. Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi, și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.
30. Și iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, și sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă."
31. În aceeași zi, au venit câțiva Farisei, și I-au zis: "Pleacă, și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare."
32. "Duceți-vă", le-a răspuns El, "și spuneți vulpii aceleia: "Iată că scot dracii, și săvârșesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
33. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine și poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!
35. Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veți mai vedea, până veți zice: "Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!"
Capitolul 14
1. Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii Fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
2. Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3. Isus a luat cuvântul, și a zis învățătorilor Legii și Fariseilor: "Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?"
4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat, și i-a dat drumul.
5. Pe urmă, le-a zis: "Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?"
6. Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
7. Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis:
8. "Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
9. și cel ce te-a poftit și pe tine și pe el, să vină să-ți zică: "Dă locul tău omului acestuia." Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10. Ci, când ești poftit, du-te și așează-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: "Prietene, mută-te mai sus." Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11. Căci oricine se înalță, va fi smerit; și cine se smerește, va fi înălțat."
12. A zis și celui ce-L poftise: "Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine, și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi.
14. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți."
15. Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; "Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!"
16. Și Isus i-a răspuns: "Un om a dat o cină mare, și a poftit pe mulți.
17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: "Veniți, căci iată că toate sunt gata."
18. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: "Am cumpărat un ogor, și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți."
19. Un altul a zis: "Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog."
20. Un altul a zis: "Tocmai acum m-am însurat, și de aceea nu pot veni."
21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, și a zis robului său: "Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi."
22. La urmă, robul a zis: "Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc."
23. Și stăpânul a zis robului: "Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că nici unul din cei poftiți, nu va gusta din cina mea."
25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, și le-a zis:
26. "Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?
29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el,
30. și să zică: "Omul acesta a început să zidească, și n-a putut isprăvi."
31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33. Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă."
Capitolul 15
1. Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
2. Și Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau: "Omul acesta primește pe păcătoși, și mănâncă cu ei."
3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
4. "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește?
5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6. și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: "Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută."
7. Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouă zeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.
8. Sau care femeie, dacă are zece lei de argint, și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?
9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: "Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem."
10. Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește."
11. El a mai zis: "Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: "Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine." Și tatăl le-a împărțit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată.
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.
17. Și-a venit în fire, și a zis: "Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta,
19. și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi."
20. Și s-a sculat, și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult.
21. Fiul i-a zis: "Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău."
22. Dar tatăl a zis robilor săi: "Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în picioare.
23. Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mâncăm și să ne înveselim;
24. căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit." Și au început să se înveselească.
25. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.
26. A chemat pe unul din robi, și a început să-l întrebe ce este.
27. Robul acela i-a răspuns: "Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine."
28. El s-a întărâtat de mânie, și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară, și l-a rugat să intre.
29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: "Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani, și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
30. iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat."
31. "Fiule", i-a zis tatăl, "tu întotdeauna ești cu mine, și tot ce am eu este al tău.
32. Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut și a fost găsit."
Capitolul 16
1. Isus a mai spus ucenicilor Săi: "Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea.
2. El l-a chemat, și i-a zis: "Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic."
3. Ispravnicul și-a zis: "Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine.
4. Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor."
5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său, și a zis celui dintâi: "Cât ești dator stăpânului meu?"
6. "O sută de măsuri de untdelemn", a răspuns el. Și i-a zis: "Ia-ți zapisul, și șezi degrabă de scrie cincizeci."
7. Apoi a zis altuia: "Dar tu, cât ești dator?" "O sută de măsuri de grâu", a răspuns el. Și i-a zis: "Ia-ți zapisul, și scrie optzeci."
8. Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.
9. Și Eu vă zic: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice.
10. Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.
11. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?
12. Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona."
14. Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea, și își băteau joc de El.
15. Isus le-a zis: "Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea și prorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește: și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
17. Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
18. Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurvește.
19. "Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire.
20. La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21. Și dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele.
22. Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat.
23. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui,
24. și a strigat: "Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta."
25. "Fiule", i-a răspuns Avraam, "adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.
26. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată."
27. Bogatul a zis: "Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin."
29. Avraam a răspuns: "Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei."
30. "Nu, părinte Avraame", a zis el; "ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi."
31. Și Avraam i-a răspuns: "Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți."
Capitolul 17
1. Isus a zis ucenicilor Săi: "Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.
3. Luați seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!
4. Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: "Îmi pare rău!" - să-l ierți.
5. Apostolii au zis Domnului: "Mărește-ne credința!"
6. Și Domnul a zis: "Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: "Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare", și v-ar asculta.
7. Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: "Vino îndată, și șezi la masă?"
8. Nu-i va zice mai degrabă: "Gătește-mi să mănânc, încinge-te, și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu?"
9. Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
10. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: "Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem."
11. Isus mergea spre Ierusalim, și a trecut printre Samaria și Galilea.
12. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe,
13. și-au ridicat glasul, și au zis: "Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!"
14. Când i-a văzut Isus, le-a zis: "Duceți-vă și arătați-vă preoților!" Și pe când se duceau, au fost curățiți.
15. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
16. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, și I-a mulțumit. Era Samaritean.
17. Isus a luat cuvântul, și a zis: "Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt?
18. Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?"
19. Apoi i-a zis: "Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit."
20. Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: "Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile.
21. Nu se va zice: "Uite-o aici", sau: "Uite-o acolo!" Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."
22. Și a zis ucenicilor: "Vor veni zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului, și n-o veți vedea.
23. Vi se va zice: "Iată-L aici, iată-L acolo!" Să nu vă duceți, nici să nu-i urmați.
24. Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa.
25. Dar mai întâi trebuie să sufere multe, și să fie lepădat de neamul acesta.
26. Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:
27. mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.
28. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29. dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer, și i-a pierdut pe toți.
30. Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.
31. În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei, și își va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
32. Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.
33. Oricine va căuta să-și scape viața, o va pierde; și oricine o va pierde, o va găsi.
34. Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat;
35. două femei vor măcina împreună: una va fi luată, și alta va fi lăsată.
36. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat."
37. Ucenicii L-au întrebat: "Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: "Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii."
Capitolul 18
1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase.
2. El le-a zis: "Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
3. În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el, și-i zicea: "Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu."
4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: "Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
5. totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul."
6. Domnul a adăugat: "Auziți ce zice judecătorul nedrept?
7. Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?
8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?"
9. A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți, și disprețuiau pe ceilalți.
10. "Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, și altul vameș.
11. Fariseul sta în picioare, și a început să se roage în sine astfel: "Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta.
12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele."
13. Vameșul sta departe, și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, și zicea: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!"
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță, va fi smerit; și oricine se smerește, va fi înălțat."
15. I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilași, și a zis: "Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea."
18. Un fruntaș a întrebat pe Isus: "Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?"
19. "Pentru ce Mă numești bun?" i-a răspuns Isus. "Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20. Știi poruncile: "Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta."
21. "Toate aceste lucruri", I-a zis el, "le-am păzit din tinerețea mea."
22. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: "Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă."
23. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s-a întristat de tot, și a zis: "Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu."
26. Cei ce-L ascultau, au zis: "Atunci cine poate fi mântuit?"
27. Isus a răspuns: "Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu."
28. Atunci Petru a zis: "Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat."
29. Și Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
30. și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică."
31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, și le-a zis: "Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului, se va împlini.
32. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33. și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."
34. Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, și nu pricepeau ce le spunea Isus.
35. Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
36. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret."
38. Și el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"
39. Cei ce mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!"
40. Isus S-a oprit, și a poruncit să-l aducă la El; și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41. "Ce vrei să-ți fac?" "Doamne", a răspuns el, "să-mi capăt vederea."
42. Și Isus i-a zis: "Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit."
43. Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea, și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Capitolul 19
1. Isus a intrat în Ierihon, și trecea prin cetate.
2. Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor,
3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4. A alergat înainte, și s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5. Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta."
6. Zacheu s-a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie.
7. Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: "A intrat să găzduiască la un om păcătos!"
8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, și I-a zis: "Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit."
9. Isus i-a zis: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.
10. Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut."
11. Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată.
12. Deci a zis: "Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă.
13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli, și le-a zis: "Puneți-i în negoț până mă voi întoarce."
14. Dar cetățenii lui îl urau; și au trimis după el o solie să-i spună: "Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi."
15. Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț.
16. Cel dintâi a venit, și i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli."
17. El i-a zis: "Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți."
18. A venit al doilea, și i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus cinci poli."
19. El i-a zis și lui: "Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți."
20. A venit un altul, și i-a zis: "Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar;
21. căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus, și seceri ce n-ai semănat."
22. Stăpânul i-a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat;
23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?"
24. Apoi a zis celor ce erau de față: "Luați-i polul, și dați-l celui ce are zece poli."
25. "Doamne", i-au zis ei, "el are zece poli."
26. Iar el le-a zis: "Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.
27. Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace, și tăiați-i înaintea mea."
28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.
29. Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,
30. și le-a zis: "Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegați-l, și aduceți-Mi-l.
31. Dacă vă va întreba cineva: "Pentru ce-l dezlegați?" să-i spuneți așa: "Pentru că Domnul are trebuință de el."
32. Cei ce fuseseră trimiși, s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.
33. Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: "Pentru ce dezlegați măgărușul?"
34. Ei au răspuns: "Domnul are trebuință de el."
35. Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au aruncat hainele pe el, și au așezat pe Isus, călare deasupra.
36. Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37. Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.
38. Ei ziceau: "Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, și slavă în locurile prea înalte!"
39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: "Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!"
40. Și El a răspuns: "Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."
41. Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,
42. și a zis: "Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni peste tine zile, când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura, și te vor strânge din toate părțile:
44. te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău; și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată."
45. În urmă a intrat în Templu, și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el.
46. Și le-a zis: "Este scris: "Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari."
47. Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare;
48. dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
Capitolul 20
1. Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii,
2. și I-au zis: "Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ți-a dat puterea aceasta?"
3. Drept răspuns, El le-a zis: "Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:
4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"
5. Dar ei cugetau astfel între ei: "Dacă răspundem: "Din cer", va zice: "Atunci de ce nu l-ați crezut?"
6. Și dacă răspundem: "De la oameni", tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un proroc."
7. Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan.
8. Și Isus le-a zis: "Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."
9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: "Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară, pentru o vreme îndelungată.
10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit, și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela, și l-au scos afară.
13. Stăpânul viei a zis: "Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste."
14. Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, și au zis: "Iată moștenitorul; veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră."
15. Și l-au scos afară din vie, și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: "Nicidecum!"
17. Dar Isus i-a privit drept în față, și a zis: "Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: "Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
18. Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: și pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?"
19. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
20. Au început să pândească pe Isus; și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului.
21. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: "Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?"
23. Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți?
24. Arătați-Mi un ban. Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale Cezarului" au răspuns ei.
25. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."
26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
27. Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus:
28. "Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: "Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, și să ridice urmaș fratelui său."
29. Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat, și a murit fără copii.
30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii.
31. A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii.
32. La urma tuturor, a murit și femeia.
33. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă."
34. Isus le-a răspuns: "Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită;
35. dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Dar că morții învie, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre "Rug", când numește pe Domnul: "Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov."
38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii."
39. Unii din cărturari au luat cuvântul, și au zis: "Învățătorule, bine ai zis."
40. Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.
41. Isus le-a zis: "Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
42. Căci însuși David zice în Cartea Psalmilor: "Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea,
43. până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale."
44. Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?"
45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
46. "Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, și după locurile dintâi la ospețe;
47. și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă."
Capitolul 21
1. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie.
2. A văzut și pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuți.
3. Și a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți;
4. căci toți aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască."
5. Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase și daruri, Isus a zis:
6. "Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."
7. "Învățătorule", L-au întrebat ei, "când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?"
8. Isus a răspuns: "Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: "Eu sunt Hristosul", și "Vremea se apropie." Să nu mergeți după ei.
9. Când veți auzi de războaie și de răscoale, să nu vă spăimântați; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi îndată.
10. "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății.
11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciume; vor fi arătări înspăimântătoare, și semne mari în cer.
12. Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, și vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor târî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiți mărturie.
14. Țineți bine minte, să nu vă gândiți mai dinainte ce veți răspunde;
15. căci vă voi da o gură și o înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri.
16. Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi.
17. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu.
18. Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
19. Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.
20. Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că atunci pustiirea lui este aproape.
21. Atunci, cei din Iudea să fugă la munți, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, și cei de prin ogoare să nu intre în el.
22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
23. Vai de femeile care vor fi însărcinate, și de cele ce vor da țâță în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în țară, și mânie împotriva norodului acestuia.
24. Vor cădea sub ascuțișul sabiei, vor fi luați robi printre toate neamurile; și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.
25. Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor;
26. oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare.
28. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."
29. Și le-a spus o pildă: "Vedeți smochinul și toți copacii.
30. Când înfrunzesc, și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape.
31. Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.
33. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
35. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului.
36. Vegheați dar în tot timpul, și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, și să stați în picioare înaintea Fiului omului."
37. Ziua, Isus învăța pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.
38. Și tot norodul venea dis-de-dimineață la El în Templu, ca să-L asculte.
Capitolul 22
1. Praznicul Azimelor, numit Paștele, se apropia.
2. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
3. Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
5. Ei s-au bucurat, și au căzut la învoială să-i dea bani.
6. După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.
7. Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit.
8. Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan, și le-a zis: "Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm."
9. "Unde voiești să pregătim?" L-au întrebat ei.
10. El le-a răspuns: "Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra,
11. și spuneți stăpânului casei: "Învățătorul îți zice: Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?"
12. Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele."
13. Ei au plecat, și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
14. Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15. El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea;
16. căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu."
17. Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu, și a zis: "Luați paharul acesta, și împărțiți-l între voi;
18. pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu."
19. Apoi a luat pâine; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o, și le-a dat-o zicând: "Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea."
20. Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, și li l-a dat, zicând: "Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi."
21. "Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22. Negreșit, Fiul omului Se duce, după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!"
23. Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
24. Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
25. Isus le-a zis: "Împărații Neamurilor domnesc peste ele; și celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.
26. Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.
27. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.
28. Voi sunteți aceia, care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
29. De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
30. ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea, și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel."
31. Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
32. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi."
33. "Doamne", I-a zis Petru, "cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte."
34. Și Isus i-a zis: "Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști."
35. Apoi le-a mai zis: "Când v-am trimis fără pungă, fără traistă, și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva? "De nimic", I-au răspuns ei.
36. Și El le-a zis: "Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; și cine n-are sabie, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie.
37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: "El a fost pus în numărul celor fărădelege." Și lucrurile privitoare la Mine, sunt gata să se împlinească."
38. "Doamne", I-au zis ei, "iată aici două săbii." Și El le-a zis: "Destul!"
39. După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită."
41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage,
42. zicând: "Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta."
43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44. A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45. După ce S-a rugat, S-a sculat, și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare,
46. și le-a zis: "Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită."
47. Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
48. Și Isus i-a zis: "Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?"
49. Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, și au zis: "Doamne, să lovim cu sabia?"
50. Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă.
51. Dar Isus a luat cuvântul, și a zis: "Lăsați-i! Până aici!" Și S-a atins de urechea omului aceluia, și l-a vindecat.
52. Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: "Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?
53. În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului."
54. După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
55. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei.
56. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el, și a zis: "Și omul acesta era cu El."
57. Dar Petru s-a lepădat, și a zis: "Femeie, nu-L cunosc."
58. Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: "Și tu ești unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: "Omule, nu sunt dintre ei."
59. Cam după un ceas, un altul întărea același lucru, și zicea: "Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este Galilean."
60. Petru a răspuns: "Omule, nu știu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.
61. Domnul S-a întors, și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: "Înainte ca să cânte cocoșul te vei lepăda de Mine de trei ori."
62. Și a ieșit afară, și a plâns cu amar.
63. Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau.
64. L-au legat la ochi, Îl loveau peste față, și-L întrebau, zicând: "Prorocește, cine Te-a lovit?"
65. Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
66. Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună, și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
67. "Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: "Dacă vă voi spune, nu veți crede;
68. și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.
69. De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu."
70. Toți au zis: "Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Și El le-a răspuns: "Așa cum o spuneți; da, sunt."
71. Atunci ei au zis: "Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui."
Capitolul 23
1. S-au sculat toți, și au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
2. Și au început să-L pârască, și să zică: "Pe omul acesta l-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, și zicând că el este Hristosul, Împăratul."
3. Pilat L-a întrebat: "Ești Tu Împăratul Iudeilor?" "Da", i-a răspuns Isus, "sunt."
4. Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: "Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta."
5. Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: "Întărâtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici."
6. Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
7. Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea.
8. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
9. I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo, și-L pârau cu înfierbântare.
11. Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț; și, după ce și-a bătut joc de El, și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
12. În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.
13. Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod,
14. și le-a zis: "Mi-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pârâți.
15. Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16. Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul."
17. La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat.
18. Ei au strigat cu toții într-un glas: "La moarte cu omul acesta, și slobozește-ne pe Baraba!"
19. Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, și pentru un omor.
20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
21. Dar ei au strigat: "Răstignește-L, răstignește-L!"
22. Pilat le-a zis pentru a treia oară: "Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul."
23. Dar ei strigau în gura mare, și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit.
24. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
25. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, și pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
26. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
27. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul, și se tânguiau după El.
28. Isus S-a întors spre ele, și a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine; ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri.
29. Căci iată vor veni zile, când se va zice: "Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, și de țâțele care n-au alăptat!"
30. Atunci vor începe să zică munților: "Cădeți peste noi!" Și dealurilor: "Acoperiți-ne!"
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?"
32. Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus.
33. Când au ajuns la locul, numit "Căpățâna", L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.
34. Isus zicea: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!" Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
35. Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus, și ziceau: "Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu."
36. Ostașii de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet,
37. și-I ziceau: "Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!"
38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: "Acesta este Împăratul Iudeilor."
39. Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți, și mântuiește-ne și pe noi!"
40. Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău."
42. Și a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!"
43. Isus a răspuns: "Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."
44. Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.
45. Soarele s-a întunecat, și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!" Și când a zis aceste vorbe Și-a dat duhul.
47. Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: "Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!"
48. Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
49. Toți cunoscuții lui Isus și femeile, care-L însoțiseră din Galilea, stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau.
50. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios,
51. care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52. Omul acesta s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus.
53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in, și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54. Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului.
55. Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56. s-au întors, și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
Capitolul 24
1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineață, și au adus miresmele, pe care le pregătiseră.
2. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
3. au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.
4. Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare.
5. Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?
6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea,
7. când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învie."
8. Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte, care erau împreună cu ele.
11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau.
12. Dar Petru s-a sculat, și a dat fuga la mormânt. S-a plecat, și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
13. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim;
14. și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.
17. El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?" Și ei s-au oprit, uitându-se triști.
18. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" -
19. "Ce?" le-a zis El. - Și ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.
20. Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte, și L-au răstignit?"
21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,
23. nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut."
25. Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?"
27. Și a început de la Moise, și de la toți prorocii, și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El, și au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut." Și a intrat să rămână cu ei.
30. Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, și le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii, și L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Și au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?"
33. S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc,
34. și zicând: "A înviat Domnul cu adevărat, și S-a arătat lui Simon."
35. Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum, și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
36. Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis: "Pace vouă!"
37. Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38. Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39. Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu."
40. (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)
41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se mirau, El le-a zis: "Aveți aici ceva de mâncare?"
42. I-au dat o bucată de pește fript și un fagur de miere.
43. El le-a luat, și a mâncat înaintea lor.
44. Apoi le-a zis: "Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi."
45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.
46. Și le-a zis: "Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învie a treia zi dintre cei morți.
47. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48. Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
49. Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus."
50. El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mâinile, și i-a binecuvântat.
51. Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer.
52. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53. Și tot timpul stăteau în Templu, și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.