Evanghelia după Matei
Capitolul 1
1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda și frații lui;
3. Iuda a născut pe Fares și Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
4. Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
5. Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
6. Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;
7. Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
8. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
9. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia;
10. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
11. Iosia a născut pe Iehonia și frații lui, pe vremea strămutării în Babilon.
12. După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
14. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
15. Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
16. Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.
17. Deci, de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt paisprezece neamuri.
18. Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, și i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.
21. Ea va naște un Fiu, și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."
22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice:
23. "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi".
24. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevasta sa.
25. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus.
Capitolul 2
1. După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim,
2. și au întrebat: "Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, și am venit să ne închinăm Lui."
3. Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
4. A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului, și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
5. "În Betleemul din Iudea", i-au răspuns ei, "căci iată ce a fost scris prin prorocul:
6. "Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel."
7. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi, și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
8. Apoi i-a trimis la Betleem, și le-a zis: "duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc: și când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui."
9. După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Și iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
10. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
11. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ, și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile, și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.
12. În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, și s-au întors în țara lor pe un alt drum.
13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, și-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt, și rămâi acolo până îți voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare."
14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama lui, noaptea, și a plecat în Egipt.
15. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt."
16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare, și a trimis să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:
18. "Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere, și bocet mult: Rahela își jelea copiii, și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau."
19. După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
20. și-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, și du-te în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului."
21. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, și a venit în țara lui Israel.
22. Dar când a auzit că în Iudea împărățește Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; și, fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, a plecat în părțile Galileii.
23. A venit acolo, și a locuit într-o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.
Capitolul 3
1. În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, și propovăduia în pustia Iudeii.
2. El zicea: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape."
3. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările."
4. Ioan purta o haină de păr de cămilă, și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el;
6. și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
7. Dar când a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?
8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.
9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: "Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat și aruncat în foc.
11. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.
12. Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria, și Își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge."
13. Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
14. Dar Ioan căuta să-l oprească. "Eu", zicea el, "am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?"
15. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit." Atunci Ioan L-a lăsat.
16. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel și venind peste El.
17. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea."
Capitolul 4
1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
2. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.
3. Ispititorul s-a apropiat de El, și i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini."
4. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului,
6. și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră."
7. "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău."
8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis:
9. "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie."
10. "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești."
11. Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească.
12. Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
13. A părăsit Nazaretul, și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali,
14. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
15. "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor,
16. Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina."
17. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape."
18. Pe când trecea pe lângă marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
19. El le-a zis: "Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni."
20. Îndată ei au lăsat mrejele, și au mers după El.
21. De-acolo a mers mai departe, și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat.
22. Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor, și au mers după El.
23. Isus străbătea toată Galilea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și tămăduind orice boală și orice neputință care era în norod.
24. I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El îi vindeca.
25. După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea și de dincolo de Iordan.
Capitolul 5
1. Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; și după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2. Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel:
3. Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!
4. Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!
5. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
6. Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!
7. Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8. Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!
10. Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!
11. Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
12. Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.
13. Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.
15. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.
16. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
17. Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
19. Așa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi, și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.
20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a Fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.
21. Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecății."
22. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
23. Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. lasă-ți darul acolo înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.
25. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum; ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, și să fii aruncat în temniță.
26. Adevărat îți spun că nu vei ieși de-acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț."
27. Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu preacurvești."
28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.
29. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
31. S-a zis iarăși: "Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărțire."
32. Dar Eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.
33. Ați mai auzit iarăși că s-a zis celor din vechime: "Să nu juri strâmb; ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale."
34. Dar Eu vă spun: Să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35. nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru.
37. Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.
38. Ați auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte."
39. Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.
40. Oricui vrea să se judece cu tine, și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa.
41. Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă deloc, mergi cu el două.
42. Celui ce-ți cere, dă-i; și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
43. Ați auzit că s-a zis: "Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău."
44. Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,
45. ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?
47. Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?
48. Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
Capitolul 6
1. Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
2. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata.
3. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta,
4. pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
5. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata.
6. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
7. Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați.
8. Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi.
9. Iată dar cum trebuie să vă rugați: "Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău;
10. vină împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
12. și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri;
13. și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!
14. Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.
15. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
16. Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata.
17. Ci tu, când postești, unge-ți capul, și spală-ți fața,
18. ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
19. Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții;
20. ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.
21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
22. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
24. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul, și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.
25. De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26. Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?
28. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes;
29. totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?
31. Nu vă îngrijorați dar, zicând: "Ce vom mânca?" Sau: "Ce vom bea?" Sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?"
32. Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.
33. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
34. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
Capitolul 7
1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
2. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
4. Sau, cum poți zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău", și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?...
5. Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
6. Să nu dați câinilor lucrurile sfinte, și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și să se întoarcă să vă rupă.
7. Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.
8. Căci oricine cere, capătă; cine caută, găsește; și celui ce bate, i se deschide.
9. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?
10. Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe?
11. Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
12. Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii.
13. Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea.
14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află.
15. Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori.
16. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?
17. Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat și aruncat în foc.
20. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.
21. Nu orișicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"
23. Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege."
24. De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile, și au izbit în casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare."
28. După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui;
29. căci El îi învăța ca unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor.
Capitolul 8
1. Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
2. Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, și I-a zis: "Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești."
3. Isus a întins mâna, S-a atins de el, și a zis: "Da, vreau, fii curățit!" Îndată a fost curățită lepra lui.
4. Apoi Isus i-a zis: "Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, și adu darul, pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei."
5. Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga
6. și-I zicea: "Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit."
7. Isus i-a zis: "Am să vin și să-l tămăduiesc."
8. "Doamne", a răspuns sutașul, "nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit.
9. Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași, și zic unuia: "Du-te!" și se duce; altuia: "Vino!" și vine; și robului meu: "Fă cutare lucru!" și-l face.
10. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, și a zis celor ce veneau după El: "Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare.
11. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.
12. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților."
13. Apoi a zis sutașului: "Du-te, și facă-ți-se după credința ta." Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
14. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru, și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri.
15. S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, și a început să-I slujească.
16. Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a tămăduit pe toți bolnavii,
17. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre."
18. Isus a văzut multe noroade împrejurul Său, și a poruncit să treacă de cealaltă parte.
19. Atunci s-a apropiat de El un cărturar, și I-a zis: "Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge."
20. Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul."
21. Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: "Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu."
22. "Vino după Mine", i-a răspuns Isus, "și lasă morții să-și îngroape morții."
23. Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El.
24. Și deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.
25. Ucenicii s-au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând: "Doamne, scapă-ne, că pierim!"
26. El le-a zis: "De ce vă este frică, puțin credincioșilor?" Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea, și s-a făcut o liniște mare.
27. Oamenii aceia se mirau, și ziceau: "Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?"
28. Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
29. Și iată că au început să strige: "Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?"
30. Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau.
31. Dracii rugau pe Isus și ziceau: "Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci."
32. "Duceți-vă", le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, și a pierit în ape.
33. Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții.
34. Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus; și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.
Capitolul 9
1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, și a venit în cetatea Sa.
2. Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința, și a zis slăbănogului: "Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!"
3. Și iată că, unii din cărturari au zis în ei înșiși: "Omul acesta hulește!"
4. Isus, care le cunoștea gândurile, a zis: "Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre?"
5. Căci ce este mai lesne? A zice: "Iertate îți sunt păcatele", sau a zice: "Scoală-te și umblă?"
6. Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, - "Scoală-te", a zis El slăbănogului, "ridică-ți patul, și du-te acasă."
7. Slăbănogul s-a sculat, și s-a dus acasă.
8. Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat, și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
9. De acolo, Isus a mers mai departe, și a văzut pe un om, numit Matei, șezând la vamă. Și i-a zis: "Vino după Mine". Omul acela s-a sculat, și a mers după El.
10. Pe când ședea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulțime de vameși și păcătoși, și au șezut la masă cu El și cu ucenicii Lui.
11. Fariseii au văzut lucrul acesta, și au zis ucenicilor Lui: "Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?"
12. Isus i-a auzit, și le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.
13. Duceți-vă de învățați ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfă!" Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși."
14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?"
15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile pleznesc, vinul se varsă, și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și se păstrează amândouă."
18. Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii sinagogii, I s-a închinat, și I-a zis: "Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ți mâinile peste ea, și va învia."
19. Isus S-a sculat, și a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
20. Și iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei Lui.
21. Căci își zicea ea: "Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui."
22. Isus S-a întors, a văzut-o, și i-a zis: "Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit." Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
23. Când a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii, și când a văzut pe cei ce cântau din fluier, și gloata bocind,
24. le-a zis: "Dați-vă la o parte; căci fetița n-a murit, ci doarme!" Ei își băteau joc de El.
25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiță de mână, și fetița s-a sculat.
26. Și s-a dus vestea despre această minune în tot ținutul acela.
27. Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: "Ai milă de noi, Fiul lui David!"
28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: "Credeți că pot face lucrul acesta?" "Da, Doamne", I-au răspuns ei.
29. Atunci S-a atins de ochii lor, și a zis: "Facă-vi-se după credința voastră!"
30. Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: "Vedeți, să nu știe nimeni."
31. Dar ei, cum au ieșit afară, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.
32. Pe când plecau orbii aceștia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
33. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: "Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!"
34. Dar Fariseii ziceau: "Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!"
35. Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în norod.
36. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor.
37. Atunci a zis ucenicilor Săi: "Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!
38. Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui."
Capitolul 10
1. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință.
2. Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui;
3. Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Levi, zis și Tadeu;
4. Simon Canaanitul, și Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.
5. Aceștia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învățăturile următoare: Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a Samaritenilor;
6. ci să mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
7. Și pe drum, propovăduiți, și ziceți: "Împărăția cerurilor este aproape!"
8. Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați.
9. Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,
10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
11. În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămâneți la el până veți pleca.
12. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine;
13. și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
14. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea, și să scuturați praful de pe picioarele voastre."
15. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
16. Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii.
17. Păziți-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, și vă vor bate în sinagogile lor.
18. Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea Neamurilor.
19. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune; căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20. fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21. Fratele va da la moarte pe fratele său, și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor, și-i vor omorî.
22. Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.
23. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul omului.
24. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său.
25. Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui, și robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa, pe cei din casa lui?
26. Așa că să nu vă temeți de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
27. Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul caselor.
28. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă.
29. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
30. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.
31. Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.
32. De aceea, pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;
33. dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
34. Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa.
36. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.
37. Cine iubește pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.
38. Cine nu-și ia crucea lui, și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
39. Cine își va păstra viața, o va pierde; și cine își va pierde viața, pentru Mine, o va câștiga.
40. Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primește un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
42. Și oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata."
Capitolul 11
1. După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni, și să propovăduiască în cetățile lor.
2. Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos,
3. și a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: "Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?"
4. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți:
5. Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire."
7. Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?
8. Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților.
9. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc;
10. căci el este acela despre care s-a scris: "Iată, trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta."
11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.
13. Căci până la Ioan au prorocit toți prorocii și Legea.
14. Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină.
15. Cine are urechi de auzit, să audă.
16. Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași, care șed în piețe, și strigă la tovarășii lor:
17. "V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit."
18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: "Are drac!"
19. A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic: "Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!" Totuși, Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei."
20. Atunci Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
21. "Vai de tine, Horazine!" a zis El. "Vai de tine, Betsaido!" Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac și cenușă.
22. De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi.
23. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
24. De aceea, vă spun, că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine."
25. În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: "Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!"
27. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
28. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
29. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară."
Capitolul 12
1. În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu și să le mănânce.
2. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: "Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului."
3. Dar Isus le-a răspuns: "Oare n-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, și a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților?
5. Sau n-ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții calcă Sabatul în Templu, și totuși sunt nevinovați?
6. Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7. Dacă ați fi știut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe", n-ați fi osândit pe niște nevinovați.
8. Căci Fiul omului este Domn și al Sabatului."
9. Isus a plecat de acolo, și a intrat în sinagogă.
10. Și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: "Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?"
11. El le-a răspuns: "Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, și-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară?
12. Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat."
13. Atunci a zis omului aceluia: "Întinde-ți mâna!" El a întins-o, și mâna s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.
14. Fariseii au ieșit afară, și s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
15. Dar Isus, ca unul care știa lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toți bolnavii,
16. și le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut;
17. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
18. "Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata.
19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe.
20. Nu va frânge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
21. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui."
22. Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut; și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea.
23. Toate noroadele, mirate, ziceau: "Nu cumva este acesta Fiul lui David?"
24. Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: "Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!"
25. Isus, care le cunoștea gândurile, le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită; și orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăși, nu poate dăinui.
26. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăția lui?
27. Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voștri.
28. Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.
29. Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, și să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
30. Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, și cine nu strânge cu Mine, risipește.
31. De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
33. Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău: căci pomul se cunoaște după rodul lui.
34. Pui de năpârci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura.
35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
37. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osândit."
38. Atunci unii din cărturari și din Farisei au luat cuvântul, și I-au zis: "Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!"
39. Drept răspuns, El le-a zis: "Un neam viclean și preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.
40. Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.
41. Bărbații din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
42. Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
43. Duhul necurat, când a ieșit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n-o găsește.
44. Atunci zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit. Și, când vine în ea, o găsește goală, măturată și împodobită.
45. Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean."
46. Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să vorbească cu El.
47. Atunci cineva I-a zis: "Iată, mama Ta și frații Tăi stau afară, și caută să vorbească cu Tine."
48. Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese știrea aceasta: "Cine este mama Mea, și care sunt frații Mei?"
49. Apoi Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: "Iată mama Mea și frații Mei!
50. Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă."
Capitolul 13
1. În aceeași zi, Isus a ieșit din casă, și ședea lângă mare.
2. O mulțime de noroade s-au strâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe țărm.
3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, și le-a zis: "Iată, semănătorul a ieșit să semene.
4. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, și au venit păsările și au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o.
8. O altă parte a căzut în pământ bun, și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci.
9. Cine are urechi de auzit, să audă."
10. Ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "De ce le vorbești în pilde?"
11. Isus le-a răspuns: "Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12. Căci celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.
13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.
14. Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: "Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea.
15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec."
16. Dar ferice de ochii voștri că văd; și de urechile voastre că aud!
17. Adevărat vă spun că, mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.
18. Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului.
19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine Cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută lângă drum.
20. Sămânța căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, și-l primește îndată cu bucurie;
21. dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
22. Sămânța căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt, și ajunge neroditor.
23. Iar sămânța căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci."
24. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui.
25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu, și a plecat.
26. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.
27. Robii stăpânului casei au venit, și i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?"
28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta." Și robii i-au zis: "Vrei dar să mergem s-o smulgem?"
29. "Nu", le-a zis el, "ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.
30. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întâi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu."
31. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.
32. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui."
33. Le-a spus o altă pildă, și anume: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala."
34. Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; și nu le vorbea deloc fără pildă,
35. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: "Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii."
36. Atunci Isus a dat drumul noroadelor, și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, și I-au zis: "Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină."
37. El le-a răspuns: "Cel ce seamănă sămânța bună, este Fiul omului.
38. Țarina, este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina, sunt fiii Celui rău.
39. Vrăjmașul, care a semănat-o, este Diavolul; secerișul, este sfârșitul veacului; secerătorii, sunt îngerii.
40. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.
41. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea,
42. și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
43. Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
44. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are, și cumpără țarina aceea.
45. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46. Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are, și-l cumpără.
47. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești.
48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun, și aruncă afară ce este rău.
49. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni,
50. și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților."
51. "Ați înțeles voi toate aceste lucruri?" i-a întrebat Isus. - "Da, Doamne", I-au răspuns ei.
52. Și El le-a zis: "De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi."
53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
54. A venit în patria Sa, și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: "De unde are El înțelepciunea și minunile acestea?
55. Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda, nu sunt ei frații Lui?
56. Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?"
57. Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: "Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui."
58. Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor.
Capitolul 14
1. În vremea aceea, cârmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
2. și a zis slujitorilor săi: "Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți, și de aceea se fac minuni prin el."
3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
4. pentru că Ioan îi zicea: "Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă."
5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
6. Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților, și a plăcut lui Irod.
7. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
8. Îndemnată de mama sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!"
9. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
10. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță.
11. Capul a fost adus într-o farfurie, și dat fetei, care l-a dus la mama sa.
12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, și s-au dus de au dat de știre lui Isus.
13. Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos.
14. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, și a vindecat pe cei bolnavi.
15. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare."
16. "N-au nevoie să plece", le-a răspuns Isus; "dați-le voi să mănânce."
17. Dar ei I-au zis: "N-avem aici decât cinci pâini și doi pești."
18. Și El le-a zis: "Aduceți-i aici la Mine."
19. Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor.
20. Toți au mâncat și s-au săturat; și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărâmituri.
21. Cei ce mâncaseră, erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
23. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo.
24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, și au zis: "Este o nălucă!" Și de frică au țipat.
27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!"
28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape."
29. "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!"
31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: "Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"
32. Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
33. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: "Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!"
34. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului.
35. Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile, și au adus la El pe toți bolnavii.
36. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.
Capitolul 15
1. Atunci niște Farisei și niște cărturari din Ierusalim au venit la Isus, și I-au zis:
2. "Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă."
3. Drept răspuns, El le-a zis: "Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta;" și: "Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreșit cu moartea."
5. Dar voi ziceți: "Cine va zice tatălui său sau mamei sale: "Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu",
6. nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.
7. Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești."
10. Isus a chemat mulțimea la Sine, și a zis: "Ascultați, și înțelegeți:
11. Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om."
12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, și I-au zis: "Știi că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe care le-au auzit?"
13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă."
15. Petru a luat cuvântul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta."
16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți?
17. Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna?
18. Dar, ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om."
21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22. Și iată că o femeie Canaaneancă, a venit din ținuturile acelea, și a început să strige către El: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac."
23. El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: "Dă-i drumul, căci strigă după noi."
24. Drept răspuns, El a zis: "Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel."
25. Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: "Doamne, ajută-mi!"
26. Drept răspuns, El i-a zis: "Nu este bine să iei pâinea copiilor, și s-o arunci la căței!"
27. "Da, Doamne", a zis ea, "dar și cățeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor."
28. Atunci Isus i-a zis: "O, femeie, mare este credința Ta; facă-ți-se cum voiești." Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
29. Isus a plecat din locurile acelea, și a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte, și a șezut jos acolo.
30. Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit;
31. așa că noroadele se mirau, când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine, și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum."
33. Ucenicii I-au zis: "De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?"
34. "Câte pâini aveți?" i-a întrebat Isus. "Șapte", I-au răspuns ei, "și puțini peștișori"
35. Atunci Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ.
36. A luat cele șapte pâini și peștișorii, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt, și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului.
37. Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de fărâmituri.
38. Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.
39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, și a trecut în ținutul Magdalei.
Capitolul 16
1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.
2. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Când se înserează, voi ziceți: "Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roșu."
3. Și dimineața, ziceți: "Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roșu-posomorât." Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi?
4. Un neam viclean și preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona." Apoi i-a lăsat și a plecat.
5. Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, și uitaseră să ia pâini.
6. Isus le-a zis: "Luați seama și păziți-vă de aluatul Fariseilor și al Saducheilor."
7. Ucenicii se gândeau în ei, și ziceau: "Ne zice așa pentru că n-am luat pâini!"
8. Isus, care cunoștea lucrul acesta, le-a zis: "Puțin credincioșilor, pentru ce vă gândiți că n-ați luat pâini?
9. Tot nu înțelegeți? Și nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați ridicat?
10. Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii de oameni, și câte coșnițe ați ridicat?
11. Cum nu înțelegeți că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheilor?"
12. Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învățătura Fariseilor și a Saducheilor.
13. Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii Săi: "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?"
14. Ei au răspuns: "Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul din proroci."
15. "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceți că sunt?"
16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: "Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"
17. Isus a luat din nou cuvântul, și i-a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
18. Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.
19. Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri."
20. Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21. De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât, și că a treia zi are să învie.
22. Petru L-a luat de o parte, și a început să-L mustre, zicând: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!"
23. Dar Isus S-a întors, și a zis lui Petru: "Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor."
24. Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.
25. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga.
26. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
28. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa."
Capitolul 17
1. După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt.
2. El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina.
3. Și iată că li s-a arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.
4. Petru a luat cuvântul, și a zis lui Isus: "Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie."
5. Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!"
6. Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ, și s-au înspăimântat foarte tare.
7. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, și le-a zis: "Sculați-vă, nu vă temeți!"
8. Ei au ridicat ochii, și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
9. Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: "Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morți."
10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: "Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?"
11. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, și să așeze din nou toate lucrurile.
12. Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor."
13. Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
14. Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, și I-a zis:
15. "Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă.
16. L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece."
17. "O, neam necredincios și pornit la rău!" a răspuns Isus. "Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine."
18. Isus a certat dracul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
19. Atunci ucenicii au venit la Isus, și I-au zis, deoparte: "Noi de ce n-am putut să-l scoatem?"
20. "Din pricina puținei voastre credințe", le-a zis Isus. "Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici colo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
21. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post."
22. Pe când stăteau în Galilea, Isus le-a zis: "Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.
23. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia." Ucenicii s-au întristat foarte mult.
24. Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru, și i-au zis: "Învățătorul vostru nu plătește darea?"
25. "Ba da", a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, și i-a zis: "Ce crezi, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?"
26. Petru I-a răspuns: "De la străini." Și Isus i-a zis: "Așadar fiii sunt scutiți.
27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița, și trage afară peștele care va veni întâi; deschide-i gura, și vei găsi în ea o rublă pe care ia-o și dă-le-o lor, pentru Mine și pentru tine."
Capitolul 18
1. În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, și L-au întrebat: "Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?"
2. Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor,
3. și le-a zis: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.
4. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.
5. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine.
6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
8. Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare, și să fii aruncat în focul veșnic.
9. Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii, și să fii aruncat în focul gheenei.
10. Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri.
11. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12. Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită?
13. Și, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă, care nu se rătăciseră.
14. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.
15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.
16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
18. Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.
19. Vă mai spun iarăși, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor."
21. Atunci Petru s-a apropiat de El, și I-a zis: "Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?"
22. Isus i-a zis: "Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23. De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
24. A început să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.
25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria.
26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat, și a zis: "Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot."
27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul, și i-a iertat datoria.
28. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, și-l strângea de gât, zicând: "Plătește-mi ce-mi ești dator."
29. Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga, și zicea: "Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti."
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria.
31. Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult, și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: "Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?"
34. Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său."
Capitolul 19
1. După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galilea, și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. După El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3. Fariseii au venit la El, și, ca să-L ispitească, I-au zis: "Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?"
4. Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască,
5. și a zis: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup?"
6. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."
7. "Pentru ce dar", I-au zis ei, "a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire, și s-o lase?"
8. Isus le-a răspuns: "Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa.
9. Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește."
10. Ucenicii Lui I-au zis: "Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare."
11. El le-a răspuns: "Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12. Fiindcă sunt fameni, care s-au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuți fameni de oameni; și sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească."
13. Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei, și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14. Și Isus le-a zis: "Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei."
15. După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a zis: "Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?"
17. El i-a răspuns: "De ce mă întrebi: "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile."
18. "Care?" I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: "Să nu ucizi: să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19. să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta"; și: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți."
20. Tânărul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?"
21. "Dacă vrei să fii desăvârșit", i-a zis Isus, "du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă."
22. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții.
23. Isus a zis ucenicilor Săi: "Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor.
24. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu."
25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: "Cine poate, atunci să fie mântuit?"
26. Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: "La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință."
27. Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: "Iată că noi am lăsat tot, și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?"
28. Isus le-a răspuns: "Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, și va moșteni viața veșnică.
30. Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Capitolul 20
1. Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieșit dis-de-dimineață, să-și tocmească lucrători la vie.
2. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, și i-a trimis la vie.
3. A ieșit pe la ceasul al treilea, și a văzut pe alții stând în piață fără lucru.
4. "Duceți-vă și voi în via mea", le-a zis el, "și vă voi da ce va fi cu dreptul." Și s-au dus.
5. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, și a făcut la fel.
6. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață, și le-a zis: "De ce stați aici toată ziua fără lucru?"
7. Ei i-au răspuns: "Pentru că nu ne-a tocmit nimeni." "Duceți-vă și voi în via mea", le-a zis el, "și veți primi ce va fi cu dreptul."
8. Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: "Cheamă pe lucrători, și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.
9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, și au luat fiecare câte un leu.
10. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare.
11. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului,
12. și ziceau: "Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei."
13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, ție nu-ți fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
14. Ia-ți ce ți se cuvine, și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție.
15. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?"
16. Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși."
17. Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, și le-a zis:
18. "Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte,
19. și-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească; dar a treia zi va învia."
20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
21. El a întrebat-o: "Ce vrei?" "Poruncește", I-a zis ea, "ca, în Împărăția Ta acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta."
22. Drept răspuns Isus a zis: "Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu, și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?" "Putem", I-au zis ei.
23. Și El le-a răspuns: "Este adevărat că veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a ședea la dreapta și la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu."
24. Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi frați.
25. Isus i-a chemat, și le-a zis: "Știți că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
27. și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.
28. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți."
29. Când au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
30. Și doi orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus, și au început să strige: "Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!"
31. Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: "Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!"
32. Isus S-a oprit, i-a chemat, și le-a zis: "Ce vreți să vă fac?"
33. "Doamne", I-au zis ei, "să ni se deschidă ochii!"
34. Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, și îndată orbii și-au căpătat vederea, și au mers după El.
Capitolul 21
1. Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,
2. și le-a zis: "Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată, și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine.
3. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite."
4. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice:
5. "Spuneți fiicei Sionului: "Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe."
6. Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus.
7. Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra.
8. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum.
9. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă, strigau: "Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!"
10. Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, și fiecare zicea: "Cine este acesta?"
11. "Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii", răspundeau noroadele.
12. Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,
13. și le-a zis: "Este scris: "Casa Mea se va chema o casă de rugăciune." Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari."
14. Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu, și El i-a vindecat.
15. Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, și pe copii strigând în Templu și zicând: "Osana, Fiul lui David!" s-au umplut de mânie.
16. Și I-au zis: "Auzi ce zic aceștia?" "Da", le-a răspuns Isus. "Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: "Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug?"
17. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, și S-a îndreptat spre Betania, și a mas acolo.
18. Dimineața, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19. A văzut un smochin lângă drum, și S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, și i-a zis: "De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!" Și pe dată smochinul s-a uscat.
20. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, și au zis: "Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?"
21. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: "Ridică-te de aici, și aruncă-te în mare", se va face.
22. Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.
23. Isus S-a dus în Templu; și, pe când învăța norodul, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului, și I-au zis: "Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, și cine Ți-a dat puterea aceasta?"
24. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Vă voi pune și Eu o întrebare; și dacă-Mi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?" Dar ei vorbeau între ei și ziceau: "Dacă vom răspunde: "Din cer", ne va spune: "Atunci de ce nu l-ați crezut?"
26. Și dacă vom răspunde: "De la oameni", ne temem de norod, pentru că toți socotesc pe Ioan drept proroc."
27. Atunci au răspuns lui Isus: "Nu știm!" Și El, la rândul Lui, le-a zis: "Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28. Ce credeți? Un om avea doi feciori; și s-a dus la cel dintâi, și i-a zis: "Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!"
29. "Nu vreau", i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, și s-a dus.
30. S-a dus și la celălalt, și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: "Mă duc, doamne!" Și nu s-a dus.
31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?" "Cel dintâi", au răspuns ei. Și Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.
32. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut: și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți.
33. Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, și a plecat în altă țară.
34. Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
35. Vierii au pus mâna pe robii lui, și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36. A mai trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: "Vor primi cu cinste pe fiul meu!"
38. Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: "Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui."
39. Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
40. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?
41. Ei I-au răspuns: "Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor."
42. Isus le-a zis: "N-ați citit niciodată în Scripturi că: "Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri?"
43. De aceea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi, și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
44. Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera."
45. După ce au auzit pildele Lui, preoții cei mai de seamă și Fariseii au înțeles că Isus vorbește despre ei,
46. și căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept proroc.
Capitolul 22
1. Isus a luat cuvântul, și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:
2. "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
4. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă."
5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui.
6. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorât.
7. Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea.
8. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea.
9. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi."
10. Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12. "Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?" Omul acela a amuțit.
13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: "Legați-i mâinile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși."
15. Atunci Fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: "Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?"
18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban.
20. El i-a întrebat: "Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?"
21. "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"
22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat."
23. În aceeași zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24. "Învățătorule, Moise a zis: "Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș."
25. Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat, și a murit; și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26. Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia.
28. La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.
29. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți ci al celor vii."
33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus.
34. Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc.
35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36. "Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?"
37. Isus i-a răspuns: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău."
38. "Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți."
40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii."
41. Pe când erau strânși la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
42. Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?" "Al lui David", I-au răspuns ei.
43. Și Isus le-a zis: "Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44. "Domnul a zis Domnului Meu: "Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale?
45. Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?"
46. Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Capitolul 23
1. Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi,
2. a zis: "Cărturarii și Fariseii șed pe scaunul lui Moise.
3. Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le; dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac.
4. Ei leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat, și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște.
5. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni. Astfel, își fac filacteriile late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi;
6. umblă după locurile dintâi la ospețe, și după scaunele dintâi în sinagogi;
7. le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe, și să le zică: "Rabi! Rabi!"
8. Voi să nu vă numiți Rabi! Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați.
9. Și "Tată" să nu numiți pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
10. Să nu vă numiți "Dascăli"; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
11. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
12. Oricine se va înălța, va fi smerit; și oricine se va smeri, va fi înălțat.
13. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsați să intre.
14. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi; de aceea veți lua o mai mare osândă.
15. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul, ca să faceți un tovarăș de credință; și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă.
16. Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: "Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui."
17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul?
18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui."
19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul?
20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui;
21. cine jură pe Templu, jură pe el și pe Cel ce locuiește în el;
22. și cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce stă pe el."
23. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute.
24. Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!
25. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare.
26. Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată.
27. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie.
28. Tot așa și voi, pe dinafară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.
29. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți,
30. și ziceți: Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.
31. Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor ce au omorât pe proroci.
32. Voi dar umpleți măsura părinților voștri!
33. Șerpi, pui de năpârci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei?
34. De aceea, iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre, și-i veți prigoni din cetate în cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar.
36. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!
38. Iată că vi se lasă casa pustie;
39. căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: "Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!"
Capitolul 24
1. La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2. Dar Isus le-a zis: "Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."
3. El a șezut jos pe muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El la o parte, și I-au zis: "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?"
4. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.
5. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: "Eu sunt Hristosul!" Și vor înșela pe mulți.
6. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă spăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da să fiți chinuiți, și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții, și se vor urî unii pe alții.
11. Se vor scula mulți proroci mincinoși, și vor înșela pe mulți.
12. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
15. De aceea, când veți vedea "urâciunea pustiirii", despre care a vorbit prorocul Daniel, "așezată în locul sfânt" - cine citește să înțeleagă! -
16. atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți;
17. cine va fi pe acoperișul casei, să nu se pogoare să-și ia lucrurile din casă;
18. și cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-și ia haina.
19. Vai de femeile, care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea!
20. Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
21. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nici nu va mai fi.
22. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
23. Atunci dacă vă va spune cineva: "Iată, Hristosul este aici, sau acolo", să nu-l credeți.
24. Căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.
25. Iată, că v-am spus mai dinainte.
26. Deci, dacă vă vor zice: "Iată-L în pustie", să nu vă duceți acolo! "Iată-L în odăițe ascunse", să nu credeți.
27. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului.
28. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Îndată după acele zile de necaz, "soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate."
30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci, și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.
31. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
32. De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.
33. Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.
34. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
35. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.
38. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.
40. Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat.
41. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.
42. Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.
43. Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa.
44. De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.
45. Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46. Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!
47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: "Stăpânul meu zăbovește să vină!"
49. Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănânce și să bea cu bețivii,
50. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe,
51. îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Capitolul 25
1. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte.
3. Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.
5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit.
6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!"
7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.
8. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: "Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele."
9. Cele înțelepte le-au răspuns: "Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă."
10. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa.
11. Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: "Doamne, Doamne, deschide-ne!"
12. Dar el, drept răspuns, le-a zis: "Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!"
13. Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
14. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă țară, a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanți, s-a dus, i-a pus în negoț, și a câștigat cu ei alți cinci talanți.
17. Tot așa, cel ce primise cei doi talanți, a câștigat și el alți doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanți, a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: "Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am câștigat cu ei alți cinci talanți."
21. Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău."
22. Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: "Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am câștigat cu ei alți doi talanți."
23. Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!"
24. Cel ce nu primise decât un talant, a venit și el, și a zis: "Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, și strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău!"
26. Stăpânul său i-a răspuns: "Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți.
29. Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
31. "Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre;
33. și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit;
36. am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine."
37. Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând, și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine?"
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut."
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: "Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau;
43. am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine."
44. Atunci Îi vor răspunde și ei: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?"
45. Și El, drept răspuns, le va zice: "Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut."
46. Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică."
Capitolul 26
1. După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:
2. "Știți că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!"
3. Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
4. și s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleșug, și să-L omoare.
5. Dar ziceau: "Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod."
6. Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7. s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
8. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: "Ce rost are risipa aceasta?
9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor."
10. Când a auzit Isus, le-a zis: "De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.
11. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
12. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
13. Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei."
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă,
15. și le-a zis: "Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?" Ei i-au cântărit treizeci de arginți.
16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.
17. În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus, și I-au zis: "Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?"
18. El le-a răspuns: "Duceți-vă în cetate la cutare om, și spuneți-i: "Învățătorul zice: "Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta."
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, și au pregătit Paștele.
20. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21. Pe când mâncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde."
22. Ei s-au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?"
23. Drept răspuns, El le-a zis: "Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
24. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!"
25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, și I-a zis: "Nu cumva sunt eu, Învățătorule?" "Da", i-a răspuns Isus, "tu ești!"
26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; și după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: "Luați, mâncați; acesta este trupul Meu."
27. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: "Beți toți din el;
28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.
29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu."
30. După ce au cântat cântarea, au ieșit în muntele Măslinilor.
31. Atunci Isus le-a zis: "În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: "Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite."
32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea."
33. Petru a luat cuvântul, și I-a zis: "Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire."
34. "Adevărat îți spun", i-a zis Isus, "că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori."
35. Petru I-a răspuns: "Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Și toți ucenicii au spus același lucru.
36. Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: "Ședeți aici până Mă voi duce colo să Mă rog."
37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mâhnească foarte tare.
38. Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici, și vegheați împreună cu Mine."
39. Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, și S-a rugat, zicând: "Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu."
40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, și a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!
41. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă."
42. S-a depărtat a doua oară, și S-a rugat, zicând: "Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!"
43. S-a întors iarăși la ucenici, și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
44. I-a lăsat din nou, S-a depărtat, și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
45. Apoi a venit la ucenici, și le-a zis: "Dormiți de acum și odihniți-vă!... Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.
46. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul."
47. Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului."
48. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el!"
49. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, și I-a zis: "Plecăciune, Învățătorule!" Și L-a sărutat.
50. Isus i-a zis: "Prietene, ce ai venit să faci, fă!" Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus, și L-au prins.
51. Și unul din cei ce erau cu Isus, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea.
52. Atunci Isus i-a zis: "Pune-ți sabia la locul ei; căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54. Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?"
55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: "Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.
56. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci." Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii.
58. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru, și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul.
59. Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
60. Dar n-au găsit nici una, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi,
61. și au spus: Acesta a zis: "Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile."
62. Marele preot s-a sculat în picioare, și I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?"
63. Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu."
64. "Da", i-a răspuns Isus, "sunt! "Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind pe norii cerului."
65. Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui.
66. Ce credeți?" Ei au răspuns: "Este vinovat să fie pedepsit cu moartea."
67. Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit,
68. zicând: "Hristoase, prorocește-ne - cine Te-a lovit?"
69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: "Și tu erai cu Isus Galileanul!"
70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: "Nu știu ce vrei să zici."
71. Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, și a zis celor de acolo: "Și acesta era cu Isus din Nazaret."
72. El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: "Nu cunosc pe omul acesta!"
73. Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, și au zis lui Petru: "Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol."
74. Atunci el a început să se blestem și să se jure, zicând: "Nu cunosc pe omul acesta!" În clipa aceea a cântat cocoșul.
75. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: "Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori." Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Capitolul 27
1. Când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
2. După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.
3. Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor,
4. și a zis: "Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat." "Ce ne pasă nouă?" i-au răspuns ei. "Treaba ta."
5. Iuda a aruncat arginții în Templu, și s-a dus de s-a spânzurat.
6. Preoții cei mai de seamă au strâns arginții, și au zis: "Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge."
7. Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia "Țarina olarului", ca loc pentru îngroparea străinilor.
8. Iată de ce țarina aceea a fost numită până în ziua de azi: "Țarina sângelui."
9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: "Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel;
10. și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul."
11. Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: "Ești Tu "Împăratul Iudeilor?" "Da", i-a răspuns Isus, "sunt."
12. Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor.
13. Atunci Pilat I-a zis: "N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?"
14. Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.
15. La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei.
16. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba.
17. Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: "Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numește Hristos?"
18. Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
19. Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: "Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui."
20. Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
21. Dregătorul a luat cuvântul, și le-a zis: "Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?" "Pe Baraba", au răspuns ei.
22. Pilat le-a zis: "Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?" "Să fie răstignit", i-au răspuns cu toții.
23. Dregătorul a zis: "Dar ce rău a făcut?" Ei au început să strige și mai tare: "Să fie răstignit!"
24. Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului, și a zis: "Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!"
25. Și tot norodul a răspuns: "Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri."
26. Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
27. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor.
28. L-au dezbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!"
30. Și scuipau asupra Lui, și luau trestia și-L băteau în cap.
31. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, și L-au dus să-L răstignească.
32. Pe când ieșeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus.
33. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: "Locul căpățânii",
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.
35. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți."
36. Apoi au șezut jos, și-L păzeau.
37. Și I-au scris deasupra capului vina: "Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor."
38. Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.
39. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap,
40. și ziceau: "Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!"
41. Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El, și ziceau:
42. "Pe alții i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, și vom crede în El!
43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"
44. Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El, îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.
45. De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.
46. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"
47. Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: "Strigă pe Ilie!"
48. Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie, și i-a dat să bea.
49. Dar ceilalți ziceau: "Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască."
50. Isus a strigat iarăși cu glas tare, și Și-a dat duhul.
51. Și îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52. mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră, au înviat.
53. Ei au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, și s-au arătat multora.
54. Sutașul, și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare, și au zis: "Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!"
55. Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.
56. Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
57. Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus.
58. El s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
59. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in,
60. și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat.
61. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, și ședeau în fața mormântului.
62. A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii, s-au dus împreună la Pilat,
63. și i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: "După trei zile voi învia."
64. Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, și să spună norodului: "A înviat din morți!" Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi."
65. Pilat le-a zis: "Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți."
66. Ei au plecat, și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă."
Capitolul 28
1. La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
2. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului, și a șezut pe ea.
3. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți.
5. Dar îngerul a luat cuvântul, și a zis femeilor: "Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit.
6. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul;
7. și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta."
8. Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9. Dar iată că le-a întâmpinat Isus, și le-a zis: "Bucurați-vă!" Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele, și I s-au închinat.
10. Atunci Isus le-a zis: "Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea."
11. Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, și au dat de veste preoților celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
12. Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani,
13. și le-au zis: "Spuneți așa: "Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat."
14. Și dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, și vă vom scăpa de grijă."
15. Ostașii au luat banii, și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi.
16. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
17. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.
18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.
19. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
20. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.