Psalmii
Capitolul 1
1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.
4. Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.
6. Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.
Capitolul 2
1. Pentru ce se întărâtă neamurile, și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2. Împărații pământului se răscoală, și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
3. "Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!" -
4. Cel ce stă în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.
5. Apoi, în mânia Lui, le vorbește, și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6. "Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt."
7. "Eu voi vesti hotărârea Lui", - zice Unsul - "Domnul Mi-a zis: "Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8. Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pământului în stăpânire!
9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar."
10. Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului!
11. Slujiți Domnului cu frică, și bucurați-vă, tremurând.
12. Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie, și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!
Capitolul 3
(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.)
1. Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva mea!
2. Cât de mulți zic despre mine: "Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!" -
3. Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea, și Tu îmi înalți capul!
4. Eu strig cu glasul meu către Domnul, și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.
5. Mă culc, adorm, și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.
6. Nu mă tem de zecile de mii de popoare, care mă împresoară din toate părțile.
7. Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu bați peste obraz pe toți vrăjmașii mei, și zdrobești dinții celor răi.
8. La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău.
Capitolul 4
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.)
1. Răspunde-mi, când strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2. Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea, și veți umbla după minciuni? (Oprire.)
3. Să știți că Domnul Și-a ales un om pe care-l iubește: Domnul aude când strig către El.
4. Cutremurați-vă, și nu păcătuiți! Spuneți lucrul acesta în inimile voastre când stați în pat: apoi tăceți.
5. Aduceți jertfe neprihănite, și încredeți-vă în Domnul.
6. Mulți zic: "Cine ne va arăta fericirea?" Eu însă zic: "Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!"
7. Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.
8. Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Capitolul 5
(Către mai marele cântăreților. De cântat cu flautele. Un psalm al lui David.)
1. Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele!
2. Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!
3. Doamne, auzi-mi glasul, dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, și aștept.
4. Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.
5. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea,
6. și pierzi pe cei mincinoși; Domnul urăște pe oamenii care varsă sânge și înșeală.
7. Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
8. Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei! Netezește calea Ta sub pașii mei.
9. Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, și pe limbă au vorbe lingușitoare.
10. Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseși sfaturile lor. Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
11. Atunci toți cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.
12. Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, și-l înconjuri cu bunăvoința Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
Capitolul 6
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Pe harfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.)
1. Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta, și nu mă mustra cu urgia Ta.
2. Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
3. Sufletul mi-i îngrozit de tot; și Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?
4. Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul! Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!
5. Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine; și cine Te va lăuda în locuința morților?
6. Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc așternutul, și-mi scald patul în lacrimi.
7. Mi s-a supt fața de întristare, și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
8. Depărtați-vă de la mine, toți cei ce faceți răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!
9. Domnul îmi ascultă cererile, și Domnul îmi primește rugăciunea!
10. Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine, și cuprinși de spaimă; într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.
Capitolul 7
(O cântare de jale a lui David. Cântată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuș.)
1. Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
2. ca să nu mă sfâșie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.
3. Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4. dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, și n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5. atunci: să mă urmărească vrăjmașul și să m-ajungă, să-mi calce viața la pământ, și slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire).
6. Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezește-Te ca să-mi ajuți, și rânduiește o judecată!
7. Să Te înconjure adunarea popoarelor, și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
8. Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea și nevinovăția mea!
9. Ah! pune odată capăt răutății celor răi, și întărește pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte!
10. Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuiește pe cei cu inima curată.
11. Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12. Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu își ascute sabia, Își încordează arcul, și-l ochește,
13. îndreptă asupra lui săgeți omorâtoare și-i aruncă săgeți arzătoare!
14. Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea, și naște înșelăciunea:
15. face o groapă, o sapă, și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
16. Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui, și silnicia pe care a făcut-o, se pogoară înapoi pe țeasta capului lui.
17. Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
Capitolul 8
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe Ghitit. Un psalm al lui David.)
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalță mai presus de ceruri.
2. Din gura copiilor și a celor ce sug la țâță, Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmașului și omului cu dor de răzbunare.
3. Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna și stelele pe care le-ai făcut,
4. îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
5. L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu, și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
6. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
7. oile și boii laolaltă, fiarele câmpului,
8. păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Capitolul 9
(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca și "Mori pentru fiul". Un psalm al lui David.)
1. Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2. Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalte,
3. pentru că vrăjmașii mei dau înapoi, se clatină, și pier dinaintea Ta.
4. căci Tu îmi sprijinești dreptatea și pricina mea, și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5. Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău, le ștergi numele pentru totdeauna și pe vecie.
6. S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice! Niște cetăți dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea!
7. Ei s-au dus, dar Domnul împărătește în veac, și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8. El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9. Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10. Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
11. Cântați Domnului, care împărățește în Sion, vestiți printre popoare isprăvile Lui!
12. Căci El răzbună sângele vărsat, și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor.
13. Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei, și ridică-mă din porțile morții,
14. ca să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului, și să mă bucur de mântuirea Ta.
15. Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.
16. Domnul Se arată, face dreptate, și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
17. Cei răi se întorc la locuința morților: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18. Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19. Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20. Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire.)
Capitolul 10
1. Pentru ce stai așa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2. Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți, și ei cad jertfă curselor urzite de el.
3. Căci cel rău se fălește cu pofta lui, iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4. Cel rău zice cu trufie: "Nu pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!" Iată toate gândurile lui.
5. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6. El zice în inima lui: "Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!"
7. Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri; și sub limbă are răutate și fărădelege.
8. Stă la pândă lângă sate, și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
9. Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, și-l trage în lațul lui:
10. se îndoaie, se pleacă, și-i cad săracii în gheare!
11. El zice în inima lui: "Dumnezeu uită! Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!"
12. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociți!
13. Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14. Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, și Tu vii în ajutor orfanului.
15. Zdrobește brațul celui rău, pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16. Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din țara Lui.
17. Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei,
18. ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit, și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
Capitolul 11
(Către mai marele cântăreților. Făcut de David.)
1. La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: "Fugi în munții voștri, ca o pasăre?"
2. Căci iată că cei răi încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.
3. Și când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
4. Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5. Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia.
6. Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
7. Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc Fața Lui.
Capitolul 12
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe harfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.)
1. Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor.
2. Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
3. Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie,
4. pe cei ce zic: "Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi: cine ar putea să fie stăpân peste noi?"
5. "Pentru că cei nenorociți sunt asupriți și pentru că săracii gem, acum", zice Domnul, "Mă scol, și aduc mântuire celor obijduiți."
6. Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ, și curățit de șapte ori. -
7. Tu, Doamne, îi vei păzi, și-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
8. Pretutindeni mișună cei răi, când domnește ticăloșia printre fiii oamenilor.
Capitolul 13
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde Fața de mine?
2. Până când voi avea sufletul plin de griji, și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?
3. Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții,
4. ca să nu zică vrăjmașul meu: "L-am biruit!" Și să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.
5. Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:
6. cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!
Capitolul 14
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.
2. Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, și care să caute pe Dumnezeu.
3. Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
4. Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Domnul?
5. Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6. Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.
7. O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!... Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, și Israel se va bucura.
Capitolul 15
(Un psalm al lui David.)
1. Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?
2. - Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, și spune adevărul din inimă.
3. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său, și nu aruncă ocara asupra aproapelui său.
4. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.
5. El nu-și dă banii cu dobândă, și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa, nu se clatină niciodată.
Capitolul 16
(O cântare a lui David.)
1. Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2. Eu zic Domnului: "Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!"
3. Sfinții, care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.
4. Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, și nu pun numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu.
6. O moștenire plăcută mi-a căzut la sorț, o frumoasă moșie mi-a fost dată.
7. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveselește, și trupul mi se odihnește în liniște.
10. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11. Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice în dreapta Ta.
Capitolul 17
(O rugăciune a lui David.)
1. Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2. Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3. Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
4. Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5. pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale, și nu mi se clatină picioarele.
6. Strig către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule! Pleacă-Ți urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7. Arată-Ți bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, și-i izbăvești de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
8. Păzește-mă ca lumina ochiului, ocrotește-mă, la umbra aripilor Tale,
9. de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmașii mei de moarte, care mă împresoară.
10. Ei își închid inima, au cuvintele semețe în gură.
11. Se țin de pașii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trântească la pământ.
12. Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcușul lui.
13. Scoală-te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l! Izbăvește-mă de cel rău cu sabia Ta!
14. Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care își au partea lor în viața aceasta, și cărora le umpli pântecele cu bunătățile Tale. Copiii lor sunt sătui și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15. Dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.
Capitolul 18
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:)
1. "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2. Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea!
3. Eu strig: "Lăudat să fie Domnul!" și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4. Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră râurile pieirii;
5. mă înfășuraseră legăturile mormântului, și mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7. Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat, și s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8. Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
9. A plecat cerurile, și S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, și zbura, venea plutind pe aripile vântului.
11. Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri.
12. Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori, care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină și cărbuni de foc.
14. A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăznetului și i-a pus pe fugă.
15. Atunci s-a văzut albia apelor, și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16. El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19. El m-a scos la loc larg, și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele:
21. căci am păzit căile Domnului, și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23. Am fost fără vină față de El, și m-am păzit de fărădelegea mea.
24. De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25. Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit;
26. cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.
27. Tu mântuiești pe poporul care se smerește, și smerești privirile trufașe.
28. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
32. Dumnezeu mă încinge cu putere, și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, și mă așează pe înălțimile mele
34. El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijinește, și îndurarea Ta mă face mare.
36. Tu lărgești drumul sub pașii mei, și nu-mi alunecă gleznele.
37. Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung, și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38. Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40. Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41. Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42. Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43. Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu-l cunoșteam, îmi este supus.
44. El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc.
45. Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine, și ies tremurând din cetățuile lor.
46. Trăiască Domnul, și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47. Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
48. și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49. De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
50. El dă mari izbăviri împăratului Său, și dă îndurare unsului Său: lui David, și seminței lui, pe vecie.
Capitolul 19
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.
2. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.
3. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
4. dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.
5. Și soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6. răsare la un capăt al cerurilor, și își isprăvește drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
7. Legea Domnului este desăvârșită, și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.
8. Orânduirile Domnului sunt fără prihană, și înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.
9. Frica de Domnul este curată, și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
10. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
11. Robul Tău primește și el învățătura de la ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare.
12. Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!
13. Păzește de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14. Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!
Capitolul 20
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
2. să-ți trimită ajutor din locașul Său cel Sfânt, și să te sprijinească din Sion!
3. Să-Și aducă aminte de toate darurile tale de mâncare, și să primească arderile tale de tot! (Oprire.)
4. Să-ți dea ce-ți dorește inima, și să-ți împlinească toate planurile tale!
5. Atunci noi ne vom bucura de biruința ta, și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!
6. Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, și-i va răspunde din ceruri, din locașul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
7. Unii se bizuiesc pe carele lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
8. Ei se îndoaie și cad; dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.
9. Scapă, Doamne, pe împăratul, și ascultă-ne când Te chemăm!
Capitolul 21
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai Tu. Și cum îl umple de veselie ajutorul Tău!
2. I-ai dat ce-i dorea inima, și n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.
3. Căci i-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire, și i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.
4. Îți cerea viața, și i-ai dat-o: o viață lungă pentru totdeauna și pe vecie.
5. Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea și măreția.
6. Îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări, și-l umpli de bucurie înaintea Feței Tale.
7. Căci împăratul se încrede în Domnul; și bunătatea Celui Preaînalt îl face să nu se clatine.
8. Mâna ta, împărate, va ajunge pe toți vrăjmașii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
9. și-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, și-i va mânca focul.
10. Le vei șterge sămânța de pe pământ, și neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
11. Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
12. Căci îi vei face să dea dosul, și vei trage cu arcul tău asupra lor.
13. Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, și vom cânta și vom lăuda puterea Ta.
Capitolul 22
(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca "cerboaica zorilor". Un psalm al lui David.)
1. Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?
2. Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
3. Totuși Tu ești Cel Sfânt, și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai.
5. Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic:
8. "S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!" -
9. Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele;
10. de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, și nimeni nu-mi vine în ajutor.
12. O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară.
13. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfâșie și răcnește.
14. Am ajuns ca apa, care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, și se topește înăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul, și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții.
16. Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele:
17. toate oasele aș putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc și mă privesc;
18. își împart hainele mele între ei, și trag la sorț pentru cămașa mea.
19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20. Scapă-mi sufletul de sabie, și viața din ghearele câinilor!
21. Scapă-mă din gura leului, și scoate-mă din coarnele bivolului!
22. Voi vesti Numele Tău fraților mei, și Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel!
24. Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit, și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine.
26. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27. Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28. Căci a Domnului este împărăția: El stăpânește peste neamuri.
29. Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se pogoară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața.
30. O sămânță de oameni li va sluji; și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.
Capitolul 23
(O cântare a lui David.)
1. Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă;
3. îmi înviorează sufletul, și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el.
6. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.
Capitolul 24
(Un psalm al lui David.)
1. Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc!
2. Căci El l-a întemeiat pe mări, și l-a întărit pe râuri.
3. Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? -
4. Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună, și nu jură ca să înșele.
5. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6. Iată partea de moștenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Fața Ta, Dumnezeul lui Iacov. -
7. Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei! -
8. "Cine este acest Împărat al slavei?" - Domnul cel tare și puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
9. Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-le, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei! -
10. "Cine este acest Împărat al slavei?" - Domnul oștirilor: El este Împăratul slavei! - (Oprire).
Capitolul 25
(Un psalm al lui David.)
1. La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul.
2. În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de rușine, ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine!
3. Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine: ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei.
4. Arată-mi, Doamne, căile Tale, și învață-mă cărările Tale.
5. Povățuiește-mă în adevărul Tău, și învață-mă; căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele, Tu ești totdeauna nădejdea mea!
6. Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta; căci sunt veșnice.
7. Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ți aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8. Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea.
9. El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.
10. Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie, pentru cei ce păzesc legământul și poruncile Lui.
11. Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
12. Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
13. El va locui în fericire, și sămânța lui va stăpâni țara.
14. Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură.
15. Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laț.
16. Privește-mă și ai milă de mine, căci sunt părăsit și nenorocit.
17. Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu!
18. Uită-Te la ticăloșia și truda mea, și iartă-mi toate păcatele mele.
19. Vezi cât de mulți sunt vrăjmașii mei, și cu ce ură mare mă urmăresc.
20. Păzește-mi sufletul, și scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de rușine când mă încred în Tine!
21. Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!
22. Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
Capitolul 26
(Un psalm al lui David.)
1. Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăție, și mă încred în Domnul, fără șovăire.
2. Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii și inima!
3. Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, și umblu în adevărul Tău.
4. Nu șed împreună cu oamenii mincinoși, și nu merg împreună cu oamenii vicleni.
5. Urăsc adunarea celor ce fac răul, și nu stau împreună cu cei răi.
6. Îmi spăl mâinile în nevinovăție, și așa înconjur altarul Tău, Doamne,
7. ca să izbucnesc în mulțumiri, și să istorisesc toate minunile Tale.
8. Doamne, eu iubesc locașul Casei Tale, și locul în care locuiește slava Ta.
9. Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoșii, nici viața cu oamenii care varsă sânge,
10. ale căror mâini sunt nelegiuite, și a căror dreaptă este plină de mită!
11. Eu umblu în neprihănire; izbăvește-mă, și ai milă de mine!
12. Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.
Capitolul 27
(Un psalm al lui David.)
1. Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?
2. Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei - prigonitorii și vrăjmașii mei - se clatină și cad.
3. Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.
4. Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului, și să mă minunez de Templul Lui.
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui, și mă va înălța pe o stâncă.
6. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.
7. Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine și ascultă-mă!
8. Inima îmi zice din partea Ta: "Caută Fața Mea!" Și Fața Ta, Doamne, o caut!
9. Nu-mi ascunde Fața Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10. Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
11. Învață-mă, Doamne, calea Ta, și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.
12. Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși, și niște oameni, care nu suflă decât asuprire.
13. O! dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!...
14. Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima, și nădăjduiește în Domnul!
Capitolul 28
(Un psalm al lui David.)
1. Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
2. Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine, și când îmi ridic mâinile spre locașul Tău cel Sfânt.
3. Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi și cu oamenii nelegiuiți, care vorbesc de pace aproapelui lor și, când colo, au răutate în inimă.
4. Răsplătește-le după lucrările lor și după răutatea faptelor lor, răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5. Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare și să nu-i mai scoale!
6. Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7. Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, și-L laud prin cântările mele.
8. Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.
9. Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta! Fii păstorul și sprijinitorul lor în veci.
Capitolul 29
(Un psalm al lui David.)
1. Fiii lui Dumnezeu, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste.
2. Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!
3. Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari.
4. Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreț.
5. Glasul Domnului sfărâmă cedrii; Domnul sfărâmă cedrii Libanului;
6. îi face să sară ca niște viței, și Libanul și Sirionul sar ca niște pui de bivoli.
7. Glasul Domnului face să țâșnească flăcări de foc,
8. glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades.
9. Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locașul Lui totul strigă: "Slavă!"
10. Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, și Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie.
11. Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Capitolul 30
(Un psalm. O cântare pentru sfințirea Casei Domnului, făcută de David.)
1. Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat, și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine.
2. Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.
3. Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuința morților, Tu m-ai adus la viață din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.
4. Cântați Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
5. Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața: seara vine plânsul, iar dimineața veselia.
6. Când îmi mergea bine, ziceam: "Nu mă voi clătina niciodată!"
7. Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezasei pe un munte tare... dar Ți-ai ascuns Fața, și m-am tulburat.
8. Doamne, eu am strigat către tine, și m-am rugat Domnului, zicând:
9. "Ce vei câștiga dacă-mi verși sângele, și mă pogori în groapă? Poate să Te laude țărâna? Poate ea să vestească credincioșia Ta?
10. Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!" -
11. Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, și m-ai încins cu bucurie,
12. pentru ca inima mea să-Ți cânte, și să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
Capitolul 31
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
2. Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!
3. Căci Tu ești Stânca mea, Cetățuia mea, și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
4. Scoate-mă din lațul, pe care mi l-au întins vrăjmașii. Căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5. În mâinile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6. Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți, și mă încred în Domnul.
7. Fă-mă să mă înveselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu,
8. și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9. Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul, și trupul mi s-au topit de întristare;
10. mi se sfârșește viața în durere, și anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, și-mi putrezesc oasele!
11. Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, și de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliță, fug de mine.
12. Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
13. Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domnește împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, și uneltesc să-mi ia viața.
14. Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: "Tu ești Dumnezeul meu!"
15. Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16. Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
17. Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem. Ci să rămână de rușine cei răi, și ei să se pogoare muți în locuința morților!
18. Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19. O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20. Tu îi ascunzi, la adăpostul Feței Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21. Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine: parc-aș fi fost într-o cetate întărită.
22. În pornirea mea nechibzuită, ziceam: "Sunt izgonit dinaintea Ta!" Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
23. Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El. Căci Domnul păzește pe cei credincioși, și pedepsește aspru pe cei mândri.
24. Fiți tari, și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!
Capitolul 32
(Un psalm al lui David. O cântare.)
1. Ferice de cel cu fărădelegea iertată, și de cel cu păcatul acoperit!
2. Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea, și în duhul căruia nu este viclenie!
3. Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
5. Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu, și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
6. De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7. Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.
8. "Eu - zice Domnul - te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta."
9. Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine. -
10. De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11. Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și înveseliți-vă! Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană!
Capitolul 33
1. Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le stă bine cântarea de laudă.
2. Lăudați pe Domnul cu harfa, lăudați-L cu alăuta cu zece coarde.
3. Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune coardele și glasurile voastre!
4. Căci Cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.
5. El iubește dreptatea și neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6. Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii lui.
7. El îngrămădește apele mării într-un morman, și pune adâncurile în cămări.
8. Tot pământul să se teamă de Domnul! Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9. Căci el zice, și se face; poruncește și ce poruncește ia ființă.
10. Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor.
11. Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, și planurile inimii Lui, din neam în neam.
12. Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Și-l alege El de moștenire!
13. Domnul privește din înălțimea cerurilor, și vede pe toți fiii oamenilor.
14. Din locașul locuinței Lui, El privește pe toți locuitorii pământului.
15. El le întocmește inima la toți, și ia aminte la toate faptele lor.
16. Nu mărimea oștirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăvește pe viteaz;
17. calul nu poate da chezășia biruinței, și toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18. Iată, ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19. ca să le scape sufletul de la moarte, și să-i țină cu viață în mijlocul foametei.
20. Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este Ajutorul și Scutul nostru.
21. Da, inima noastră își găsește bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
22. Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!
Capitolul 34
(Un psalm alcătuit de David, când a făcut pe nebunul în fața lui Abimelec, și a plecat izgonit de el.)
1. Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociți și să se bucure.
3. Înălțați pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toții Numele Lui! -
4. Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.
5. Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine.
6. Când strigă un nenorocit, Domnul aude, și-l scapă din toate necazurile lui.
7. Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie.
8. Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9. Temeți-vă de Domnul, voi, sfinții Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10. Puii de leu duc lipsă, și li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11. Veniți, fiilor, și ascultați-mă, căci vă voi învăța frica Domnului.
12. Cine este omul, care dorește viața, și vrea să aibă parte de zile fericite?
13. Ferește-ți limba de rău, și buzele de cuvinte înșelătoare!
14. Depărtează-te de rău, și fă binele; caută pacea, și aleargă după ea!
15. Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, și urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16. Domnul Își întoarce Fața împotriva celor răi, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ.
17. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, și-i scapă din toate necazurile lor.
18. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.
19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20. Toate oasele i le păzește, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.
21. Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmașii celui fără prihană sunt pedepsiți.
22. Domnul scapă sufletul robilor Săi, și nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit.
Capitolul 35
(Un psalm al lui David.)
1. Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2. Ia pavăza și scutul, și scoală-Te să-mi ajuți.
3. Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: "Eu sunt mântuirea ta!"
4. Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!
5. Să fie ca pleava luată de vânt, și să-i gonească îngerul Domnului!
6. Drumul să le fie întunecos și alunecos, și să-i urmărească îngerul Domnului!
7. Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața;
8. să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul, pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!
9. Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui.
10. Toate oasele mele vor zice: "Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?"
11. Niște martori mincinoși se ridică, și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12. Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13. Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, și mă rugam cu capul plecat la sân.
14. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15. Dar când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng; se strâng fără știrea mea, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie neîncetat.
16. Scrâșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17. Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viața din ghearele acestor pui de lei!
18. Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19. Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași, nici să nu-și facă semne cu ochiul, cei ce mă urăsc fără temei!
20. Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21. Își deschid gura larg împotriva mea, și zic: "Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!"
22. Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23. Trezește-Te, și scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!
24. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25. Să nu zică în inima lor: "Aha! iată ce doream!" Să nu zică "L-am înghițit!"
26. Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu rușine și ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
27. Să se bucure și să se înveselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea, și să zică neîncetat: "Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!"
28. Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.
Capitolul 36
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului.)
1. Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: "Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui."
2. Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.
3. Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
4. În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, și nu urăște răul.
5. Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta până la nori.
6. Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijinești pe oameni și pe dobitoace!
7. Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8. Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adapi din șuvoiul desfătărilor Tale.
9. Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.
10. Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, și dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11. Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12. Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă; sunt răsturnați, și nu pot să se mai scoale.
Capitolul 37
(Un psalm al lui David.)
1. Nu te mânia pe cei răi, și nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
2. căci sunt cosiți iute ca iarba, și se vestejesc ca verdeața.
3. Încrede-te în Domnul, și fă binele; locuiește în țară, și umblă în credincioșie.
4. Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima.
5. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra,
6. El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, și dreptul tău ca soarele la amiază.
7. Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El. Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul, care își vede împlinirea planurilor lui rele.
8. Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
9. Fiindcă cei răi vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara.
10. Încă puțină vreme, și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, și nu va mai fi.
11. Cei blânzi moștenesc țara, și au belșug de pace.
12. Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, și scrâșnește din dinți împotriva lui.
13. Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine și lui ziua.
14. Cei răi trag sabia și își încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit și sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
15. Dar sabia lor intră în însăși inima lor, și li se sfărâmă arcurile.
16. Mai mult face puținul celui neprihănit, decât belșugul multor răi.
17. Căci brațele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijinește pe cei neprihăniți.
18. Domnul cunoaște zilele oamenilor cinstiți; și moștenirea lor ține pe vecie.
19. Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.
20. Dar cei răi pier, și vrăjmașii Domnului sunt ca cele mai frumoase pășune: pier, pier ca fumul.
21. Cel rău ia cu împrumut, și nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, și dă.
22. Căci cei binecuvântați de Domnul stăpânesc țara, dar cei blestemați de El sunt nimiciți.
23. Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea lui;
24. dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
25. Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.
26. Ci el totdeauna este milos, și dă cu împrumut; și urmașii lui sunt binecuvântați.
27. Depărtează-te de rău, fă binele, și vei dăinui pe vecie.
28. Căci Domnul iubește dreptatea, și nu părăsește pe credincioșii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânța celor răi este nimicită.
29. Cei neprihăniți vor stăpâni țara, și vor locui în ea pe vecie.
30. Gura celui neprihănit vestește înțelepciunea, și limba lui trâmbițează dreptatea.
31. Legea Dumnezeului său este în inima lui; și nu i se clatină pașii.
32. Cel rău pândește pe cel neprihănit, și caută să-l omoare.
33. Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui, și nu-l osândește când vine la judecată.
34. Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui, și El te va înălța ca să stăpânești țara: vei vedea pe cei răi nimiciți.
35. Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
36. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37. Uită-te bine la cel fără prihană, și privește pe cel fără vicleșug; căci omul de pace are parte de moștenitori.
38. Dar cei răzvrătiți sunt nimiciți cu toții, sămânța celor răi este prăpădită.
39. Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
40. Domnul îi ajută și-i izbăvește; îi izbăvește de cei răi și-i scapă, pentru că se încred în El.
Capitolul 38
(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.)
1. Doamne, nu mă mustra în mânia Ta, și nu mă pedepsi în urgia Ta.
2. Căci săgețile Tale s-au înfipt în mine, și mâna Ta apasă asupra mea.
3. N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4. Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.
5. Rănile mele miros greu și sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6. Sunt gârbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
7. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, și n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8. Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire; tulburarea inimii mele mă face să gem.
9. Doamne, toate dorințele mele sunt înaintea Ta, și suspinele mele nu-Ți sunt ascunse.
10. Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăsește, și lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11. Prietenii și cunoscuții mei se depărtează de rana mea, și rudele mele stau de o parte.
12. Cei ce vor să-mi ia viața își întind cursele; cei ce-mi caută nenorocirea, spun răutăți, și toată ziua urzesc la înșelătorii.
13. Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura.
14. Sunt ca un om, care n-aude, și în gura căruia nu este nici un răspuns.
15. Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16. Căci zic: "Nu îngădui să se bucure vrăjmașii mei de mine, și să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!"
17. Căci sunt aproape să cad, și durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18. Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
19. Dar vrăjmașii mei sunt plini de viață și plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei, sunt mulți la număr.
20. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
21. Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22. Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!
Capitolul 39
(Către mai marele cântăreților: Către Iedutun. Un psalm al lui David.)
1. Ziceam: "Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea."
2. Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.
3. Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă, și am zis:
4. "Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt."
5. Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține. -
6. Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, și nu știe cine le va lua.
7. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea
8. Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
9. Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
10. Abate-Ți loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11. Tu pedepsești pe om, și-l lovești pentru fărădelegea lui: îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
12. Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toți părinții mei.
13. Abate-Ți privirea de la mine, și lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc și să nu mai fiu!
Capitolul 40
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, și mi-a întărit pașii.
3. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut, și s-au încrezut în Domnul.
4. Ferice de omul, care își pune încrederea în Domnul, și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!
5. Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
6. Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispășire.
7. Atunci am zis: "Iată-mă că vin! - în sulul cărții este scris despre mine -
8. vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele.
9. Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu știi lucrul acesta, Doamne!
10. Nu țin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău și mântuirea Ta, și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare.
11. Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale; ci bunătatea și credincioșia Ta mă vor păzi totdeauna.
12. Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; și nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, și mi se înmoaie inima.
13. Izbăvește-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14. Să fie rușinați și înfruntați, toți cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească de rușine cei ce-mi doresc pierzarea!
15. Să rămână înlemniți de rușinea lor, cei ce-mi zic: "Ha! Ha!"
16. Să se bucure și să se înveselească în Tine toți cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: "Mărit să fie Domnul!"
17. Eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul Se gândește la mine. Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
Capitolul 41
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește;
2. Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ, și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui.
3. Domnul îl sprijinește, când este pe patul de suferință: îi ușurezi durerile în toate bolile lui.
4. Eu zic: "Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta."
5. Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: "Când va muri? Când îi va pieri numele?"
6. Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și când pleacă, mă vorbește de rău pe afară.
7. Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea, și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8. "Este atins rău de tot, - zic ei - iată-l culcat, n-are să se mai scoale!"
9. Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea.
10. Dar Tu, Doamne, ai milă de mine și ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11. Prin aceasta voi cunoaște că mă iubești, dacă nu mă va birui vrăjmașul meu.
12. Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, și m-ai așezat pe vecie înaintea Ta.
13. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Amin! Amin!
Capitolul 42
(Către mai marele cântăreților. Cântarea fiilor lui Core.)
1. Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3. Cu lacrimi mă hrănesc zi și noapte, când mi se zice fără încetare: "Unde este Dumnezeul tău?"
4. Mi-aduc aminte, și-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime, și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.
5. Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
6. Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc, din țara Iordanului, din Hermon, și din muntele Mițear.
7. Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile și valurile Tale trec peste mine.
8. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui, și înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele.
9. De aceea, zic lui Dumnezeu, Stânca mea: "Pentru ce mă uiți? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmașului?"
10. Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmașii mei, și-mi zic neîncetat: "Unde este Dumnezeul tău?"
11. Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
Capitolul 43
1. Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege!
2. Tu ești Dumnezeul, care mă ocrotește: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmașului?
3. Trimite lumina și credincioșia Ta, ca să mă călăuzească, și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt și la locașurile Tale!
4. Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria și veselia mea, și Te voi lăuda cu harfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5. Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda: El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
Capitolul 44
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.)
1. Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, și părinții noștri ne-au povestit lucrările, pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2. Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădești pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
3. Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina Feței Tale, pentru că îi iubeai.
4. Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov!
5. Cu Tine doborâm pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noștri.
6. Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7. ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri, și dai de rușine pe cei ce ne urăsc.
8. Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău. - (Oprire).
9. Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre;
10. ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmașului, și cei ce ne urăsc, ridică prăzi luate de la noi.
11. Ne dai ca pe niște oi de mâncat, și ne risipești printre neamuri.
12. Vinzi pe poporul Tău pe nimic, și nu-l socotești de mare preț.
13. Ne faci de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
14. Ne faci de pomină printre neamuri, și pricină de clătinare din cap printre popoare.
15. Ocara mea este totdeauna înaintea mea, și rușinea îmi acoperă fața,
16. la glasul celui ce mă batjocorește și mă ocărăște, la vederea vrăjmașului și răzbunătorului.
17. Toate acestea ni se întâmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:
18. da, inima nu ni s-a abătut, pașii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19. ca să ne zdrobești în locuința șacalilor, și să ne acoperi cu umbra morții.
20. Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, și ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
21. n-ar ști Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaște tainele inimii?
22. Dar din pricina Ta suntem junghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.
23. Trezește-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezește-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24. Pentru ce Îți ascunzi Fața? Pentru ce uiți de nenorocirea și apăsarea noastră?
25. Căci sufletul ne este doborât în țărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.
26. Scoală-Te, ca să ne ajuți! Izbăvește-ne, pentru bunătatea Ta!
Capitolul 45
(Către mai marele cântăreților. De cântat cum se cântă: "Crinii". Un psalm al fiilor lui Core. O cântare. O cântare de dragoste.)
1. Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, și zic: "Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!" Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
2. Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3. Războinic viteaz, încinge-ți sabia, - podoaba și slava,
4. da, slava Ta! - Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
5. Săgețile tale sunt ascuțite: sub tine vor cădea popoare, și săgețile tale vor străpunge inima vrăjmașilor împăratului.
6. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al împărăției Tale este un toiag de dreptate.
7. Tu iubești neprihănirea, și urăști răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarășii Tăi de slujbă.
8. Smirna, aloia și casia îți umplu de miros plăcut toate veșmintele; în casele tale împărătești de fildeș te înveselesc instrumentele cu coarde.
9. Printre preaiubitele tale sunt fete de împărați; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
10. Ascultă, fiică, vezi și pleacă-ți urechea; uită pe poporul tău și casa tatălui tău!
11. Și atunci împăratul îți va pofti frumusețea. Și fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.
12. Și fiica Tirului, și cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoința ta.
13. Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărătești; ea poartă o haină țesută cu aur.
14. Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef, și urmată de fete, însoțitoarele ei, care sunt aduse la tine.
15. Ele sunt duse în mijlocul bucuriei și veseliei, și intră în casa împăratului.
16. Copiii tăi vor lua locul părinților tăi; îi vei pune domni în toată țara.
17. Din neam în neam îți voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.
Capitolul 46
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core. De cântat pe alamot. O cântare.)
1. Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi.
2. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul, și s-ar clătina munții în inima mărilor.
3. Chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării, și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. -
4. Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt.
5. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
6. Neamurile se frământă, împărățiile se clatină, dar glasul Lui răsună, și pământul se topește de groază.
7. Domnul oștirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -
8. Veniți și priviți lucrările Domnului, pustiirile, pe care le-a făcut El pe pământ.
9. El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul, și a rupt sulița, a ars cu foc carele de război. -
10. "Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. -
11. Domnul oștirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -
Capitolul 47
(Către mai marele cântăreților. Un psalm făcut de fiii lui Core.)
1. Bateți din palme, toate popoarele! Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
2. Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoșat: El este Împărat mare peste tot pământul.
3. El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre.
4. El ne alege moștenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubește. -
5. Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruință, Domnul înaintează în sunetul trâmbiței.
6. Cântați lui Dumnezeu, cântați! Cântați Împăratul nostru, cântați!
7. Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântați o cântare înțeleaptă!
8. Dumnezeu împărățește peste neamuri, Dumnezeu stă pe scaunul Lui de domnie cel sfânt.
9. Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului: El este mai înalt și mai presus de orice.
Capitolul 48
(O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.)
1. Mare este Domnul și lăudat de toți, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.
2. Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3. Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4. Căci iată că împărații se adunaseră: doar au trecut împreună,
5. au privit-o, au înlemnit, s-au temut, și au luat-o la fugă.
6. I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
7. Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vântul de răsărit, care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
8. Întocmai cum auzisem spunându-se, așa am văzut în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -
9. Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!
10. Ca și Numele Tău, Dumnezeule, și lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.
11. Se bucură muntele Sionului, și se înveselesc fiicele lui Iuda de judecățile Tale.
12. Străbateți Sionul, și ocoliți-l, numărați-i turnurile,
13. priviți-i întăritura, și cercetați-i palatele, ca să povestiți celor ce vor veni după ei.
14. Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.
Capitolul 49
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core.)
1. Ascultați lucrul acesta, toate popoarele, luați aminte, toți locuitorii lumii:
2. mici și mari, bogați și săraci!
3. Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, și inima mea are gânduri pline de judecată.
4. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harfei.
5. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6. Ei se încred în avuțiile lor, și se fălesc cu bogăția lor cea mare.
7. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.
8. Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10. Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor, nebunul și prostul deopotrivă pier, și lasă altora avuțiile lor.
11. Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi.
12. Dar omul pus în cinste nu dăinuiește, ci este ca dobitoacele care se taie.
13. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -
14. Sunt duși ca o turmă în locuința morților, îi paște moartea, și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumusețea, și locuința morților le este locașul.
15. Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. -
16. Nu te teme când se îmbogățește cineva, și când i se înmulțesc vistieriile casei;
17. căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
18. Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,
19. căci tot în locuința părinților săi va merge, și nu va mai vedea lumina niciodată.
20. Omul pus în cinste, și fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.
Capitolul 50
(Un psalm al lui Asaf.)
1. Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește, și cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui.
2. Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu.
3. Dumnezeul nostru vine și nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, și împrejurul Lui o furtună puternică.
4. El strigă spre ceruri sus, și spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
5. "Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!" -
6. Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
7. Ascultă, poporul Meu, și voi vorbi; ascultă, Israele, și te voi înștiința. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8. Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea.
9. Nu voi lua tauri din casa ta, nici țapi din staulele tale.
10. Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munților cu miile lor.
11. Eu cunosc toate păsările de pe munți, și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu.
12. Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție, căci a mea este lumea și tot ce cuprinde ea.
13. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele țapilor?
14. Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri, și împlinește-ți juruințele făcute Celui Preaînalt.
15. Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
16. Dumnezeu zice însă celui rău: "Ce tot înșiri tu legile Mele, și ai în gură legământul Meu,
17. când tu urăști mustrările, și arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18. Dacă vezi un hoț, te unești cu el, și te însoțești cu preacurvarii.
19. Dai drumul gurii la rău, și limba ta urzește vicleșuguri.
20. Stai și vorbești împotriva fratelui tău, clevetești pe fiul mamei tale.
21. Iată ce ai făcut, și Eu am tăcut. Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra, și îți voi pune totul sub ochi!
22. Luați seama dar, voi care uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâșii, și să nu fie nimeni să vă scape.
23. Cine aduce mulțumiri, ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
Capitolul 51
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Șeba.)
1. Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!
2. Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea, și curăță-mă de păcatul meu!
3. Căci îmi cunosc bine fărădelegile, și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta, și fără vină în judecata Ta.
5. Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.
6. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!
7. Curăță-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada.
8. Fă-mă să aud veselie și bucurie, și oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9. Întoarce-Ți privirea de la păcatele mele, șterge toate nelegiuirile mele!
10. Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!
11. Nu mă lepăda de la Fața Ta, și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.
12. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și sprijinește-mă cu un duh de bunăvoință!
13. Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă, și păcătoșii se vor întoarce la Tine.
14. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat, și limba mea va lăuda îndurarea Ta.
15. Doamne, deschide-mi buzele, și gura mea va vesti lauda Ta.
16. Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus: dar Ție nu-Ți plac arderile de tot.
17. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.
18. În îndurarea Ta, varsă-Ți binefacerile asupra Sionului, și zidește zidurile Ierusalimului!
19. Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot și jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viței.
Capitolul 52
(Către mai marele cântăreților. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea: "David s-a dus în casa lui Ahimelec.")
1. Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.
2. Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești!
3. Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. -
4. Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare!
5. De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va ridica din cortul tău, și te va dezrădăcina din pământul celor vii. -
6. Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, și vor râde de el, zicând:
7. "Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogățiile lui cele mari, și se bizuia pe răutatea lui."
8. Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9. Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
Capitolul 53
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe flaut. O cântare a lui David.)
1. Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte, nu este nici unul care să facă binele.
2. Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, și să caute pe Dumnezeu.
3. Dar toți s-au rătăcit, toți s-au stricat; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
4. "Și-au pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Dumnezeu?"
5. Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6. O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, și Israel se va bucura.
Capitolul 54
(Către mai marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde. O cântare a lui David. Făcută când au venit Zifiții să spună lui Saul: "Știți că David stă ascuns printre noi?")
1. Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, și fă-mi dreptate, prin puterea Ta?
2. Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
3. Căci niște străini s-au sculat împotriva mea, niște oameni asupritori vor să-mi ia viața; ei nu se gândesc la Dumnezeu. -
4. Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!
5. Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimicește-i în credincioșia Ta!
6. Atunci Îți voi aduce jertfe de bună voie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
7. căci El mă izbăvește din toate necazurile, și cu ochii mei îmi văd împlinită dorința privitoare la vrăjmașii mei.
Capitolul 55
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. O cântare a lui David.)
1. Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, și nu Te ascunde de cererile mele!
2. Ascultă-mă, și răspunde-mi! Rătăcesc încoace și încolo, și mă frământ,
3. din pricina zarvei vrăjmașului și din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, și mă urmăresc cu mânie.
4. Îmi tremură inima în mine, și mă cuprinde spaima morții,
5. mă apucă frica și groaza, și mă iau fiorii.
6. Eu zic: "O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura, și aș găsi undeva odihnă!"
7. Da, aș fugi departe de tot, și m-aș duce să locuiesc în pustie. - (Oprire).
8. Aș fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic și de furtuna aceasta.
9. Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă și certuri;
10. zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;
11. răutatea este în mijlocul ei, și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.
12. Nu un vrăjmaș mă batjocorește, căci aș suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aș ascunde dinaintea lui.
13. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce și prieten cu mine!
14. Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!
15. Să vină moartea peste ei, și să se pogoare de vii în locuința morților! Căci răutatea este în locuința lor, în inima lor.
16. Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa.
17. Seara, dimineața, și la amiază, oftez și gem, și El va auzi glasul meu.
18. Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sunt împotriva mea!
19. Dumnezeu va auzi, și-i va smeri, El, care, din veșnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. - (Oprire). Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare, și nu se tem de Dumnezeu.
20. Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, și își calcă legământul.
21. Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, sunt niște săbii.
22. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23. Și Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!
Capitolul 56
(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca "Porumbel din stejari depărtați". O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins Filistenii la Gat.)
1. Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci niște oameni mă hărțuiesc. Toată ziua îmi fac război și mă chinuiesc.
2. Toată ziua mă hărțuiesc potrivnicii mei; sunt mulți, și se războiesc cu mine ca niște trufași.
3. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?
5. Întruna ei îmi ating drepturile, și n-au decât gânduri rele față de mine.
6. Uneltesc, pândesc și îmi urmăresc pașii, pentru că vor să-mi ia viața.
7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8. Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?
9. Vrăjmașii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: știu că Dumnezeu este de partea mea.
10. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11. Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă niște oameni?
12. Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruințele pe care Ți le-am făcut; Îți voi aduce jertfe de mulțumire.
13. Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
Capitolul 57
(Către mai marele cântăreților. "Nu nimici". O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul.)
1. Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
2. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3. El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.
4. Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți, și a căror limbă este o sabie ascuțită.
5. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6. Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia, și-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -
7. Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.
8. Trezește-te, suflete! Treziți-vă, alăută și harfă! Mă voi trezi în zori de zi.
9. Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
10. Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta până la nori.
11. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Capitolul 58
(Către mai marele cântăreților. "Nu nimici". O cântare de laudă a lui David.)
1. Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2. Dimpotrivă! în inimă, săvârșiți nelegiuiri; în țară, puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3. Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc o dată cu ieșirea din pântecele mamei lor.
4. Au o otravă ca otrava unui șarpe, ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5. care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6. Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7. Să se risipească întocmai ca niște ape care se scurg! Săgețile, pe care le-aruncă ei, să fie niște săgeți tocite!
8. Să piară, ca un melc, care se topește umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9. Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10. Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va scălda picioarele în sângele celor răi.
11. Și atunci oamenii vor zice: "Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!"
Capitolul 59
(Către mai marele cântăreților. "Nu nimici." O cântare de laudă a lui David. Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare.)
1. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei!
2. Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge!
3. Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viața; niște oameni porniți la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4. Cu toată nevinovăția mea, ei aleargă, se pregătesc: trezește-Te, ieși înaintea mea, și privește!
5. Doamne, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepsești toate neamurile! N-avea milă de nici unul din acești vânzători nelegiuiți. - (Oprire).
6. Se întorc în fiecare seară, urlă ca niște câini, și dau ocol cetății.
7. Da, din gura lor țâșnește răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: "Cine aude?"
8. Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îți bați joc de toate neamurile.
9. Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
10. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorința față de cei ce mă prigonesc.
11. Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, și doboară-i, Doamne, Scutul nostru!
12. Gura lor păcătuiește la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă în însăși mândria lor, căci nu spun decât blesteme și minciuni:
13. Nimicește-i, în mânia Ta, prăpădește-i, ca să nu mai fie! Fă-i să știe că împărățește Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului. -
14. Se întorc în fiecare seară, urlă ca niște câini, și dau ocol cetății.
15. Umblă încoace și încolo după hrană, și petrec noaptea nesătui.
16. Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineață, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ești un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17. O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Capitolul 60
(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca și "Crinul mărturiei". O cântare de laudă a lui David, spre învățătură. Făcută când purta război cu Sirienii din Mesopotamia și cu Sirienii din Țoba și când s-a întors Ioab și a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiți.)
1. Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, și Te-ai mâniat: ridică-ne iarăși!
2. Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!
3. Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire.
4. Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalțe spre biruința adevărului. -
5. Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne!
6. Dumnezeu a zis în sfințenia Lui: "Voi ieși biruitor, voi împărți Sihemul, și voi măsura valea Sucot.
7. Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire:
8. Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălțămintea: țara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!" -
9. Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
10. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și nu mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
11. Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic.
12. Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, și El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.
Capitolul 61
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.)
1. Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită, și zic: "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
3. Căci Tu ești un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmașului.
4. Aș vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. -
5. Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculți juruințele, Tu îmi dai moștenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6. Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie!
7. În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea și credincioșia Ta să vegheze asupra lui!
8. Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău, și zi de zi îmi voi împlini juruințele.
Capitolul 62
(Către mai marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui David.)
1. Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.
2. Da, El este Stânca și Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3. Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4. Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. -
5. Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.
6. Da, El este Stânca și Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8. Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -
9. Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.
10. Nu vă încredeți în asuprire, și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele.
11. Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că "Puterea este a lui Dumnezeu."
12. A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.
Capitolul 63
(Un psalm al lui David. Făcut când era în pustia lui Iuda.)
1. Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.
2. Așa Te privesc eu în locașul cel sfânt, ca să-Ți văd puterea și slava.
3. Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4. Te voi binecuvânta dar toată viața mea, și în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5. Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase, și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
6. când mi-aduc aminte de Tine în așternutul meu, și când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopții.
7. Căci Tu ești ajutorul meu, și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
8. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijinește.
9. Dar cei ce caută să-mi ia viața, se vor duce în adâncimile pământului;
10. vor fi dați pradă sabiei, vor fi prada șacalilor.
11. Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoșilor.
Capitolul 64
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!
2. Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!
3. Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare, ca niște săgeți,
4. ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nici o frică.
5. Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, și zic: "Cine ne va vedea?
6. Pun la cale nelegiuiri, și zic: "Iată-ne gata, planul este făcut!" O prăpastie este înăuntrul și inima fiecăruia!
7. Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată-i loviți.
8. Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd, clatină din cap.
9. Toți oamenii sunt cuprinși de frică, și mărturisesc: "Iată ce a făcut Dumnezeu", și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10. Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.
Capitolul 65
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David. O cântare.)
1. Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, și împlinite vor fi juruințele care Ți-au fost făcute.
2. Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine.
3. Mă copleșesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4. Ferice de cel pe care-l alegi Tu, și pe care-l primești înaintea Ta, ca să locuiască în curțile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfințenia Templului Tău.
5. În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării!
6. El întărește munții prin tăria Lui, și este încins cu putere.
7. El potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor, și zarva popoarelor.
8. Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat.
9. Tu cercetezi pământul și-i dai belșug, îl umpli de bogății, și de râuri dumnezeiești, pline cu apa. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10. îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl moi cu ploaia, și-i binecuvântezi răsadul.
11. Încununezi anul cu bunătățile Tale, și pașii Tăi varsă belșugul.
12. Câmpiile pustiei sunt adăpate, și dealurile sunt încinse cu veselie.
13. Pășunile se acoperă de oi, și văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie și cântă.
Capitolul 66
(Către mai marele cântăreților. O cântare. Un psalm.)
1. Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului.
2. Cântați slavă Numelui Său, măriți slava Lui prin laudele voastre.
3. Ziceți lui Dumnezeu: "Cât de înfricoșate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmașii Tăi Te lingușesc.
4. Tot pământul se închină înaintea Ta, și cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. -
5. Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoșat este El, când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6. El a prefăcut marea în pământ uscat, și râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.
7. El stăpânește pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiți să nu se mai scoale împotriva Lui! -
8. Binecuvântați, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceți să răsune lauda Lui!
9. El ne-a păstrat sufletul cu viață, și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10. Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11. Ne-ai adus în laț, și ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12. Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc și prin apă: dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.
13. De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruințele făcute Ție,
14. juruințe, care mi-au ieșit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtoare.
15. Îți voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu țapi. - (Oprire).
16. Veniți de ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
17. Am strigat către El cu gura mea, și îndată lauda a fost pe limba mea.
18. Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.
19. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20. Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea, și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
Capitolul 67
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cântare.)
1. Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Fața Lui, -
2. ca să se cunoască pe pământ calea Ta, și printre toate neamurile mântuirea Ta!
3. Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
4. Se bucură neamurile și se înveselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, și povățuiești neamurile pe pământ. -
5. Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
6. Pământul își dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,
7. Dumnezeu ne binecuvântează, și toate marginile pământului se tem de El.
Capitolul 68
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David. O cântare.)
1. Dumnezeu Se scoală, vrăjmașii Lui se risipesc, și potrivnicii Lui fug dinaintea Feței Lui.
2. Cum se risipește fumul, așa-i risipești Tu; cum se topește ceara la foc, așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
3. Dar cei neprihăniți se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, și nu mai pot de veselie.
4. Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: bucurați-vă înaintea Lui!
5. El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel sfânt.
6. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți, El izbăvește pe prinșii de război și-i face fericiți; numai cei răzvrătiți locuiesc în locuri uscate.
7. Dumnezeule, când ai ieșit Tu în fruntea poporului, și când mergeai în pustie, -
8. s-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9. Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, și ai întărit moștenirea Ta, sleită de puteri.
10. Poporul tău și-a așezat locuința în țara, pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociți.
11. Un cuvânt spune Domnul, și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire: -
12. împărații oștirilor fug, fug, și cea care rămâne acasă, împarte prada.
13. Pe când voi vă odihniți în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, și penele lui sunt de un galben auriu. -
14. Când a împrăștiat Cel Atotputernic pe împărați în țară, parcă ningea în Țalmon.
15. Munții lui Dumnezeu, munții Basanului, munți cu multe piscuri, munții Basanului,
16. pentru ce, munți cu multe piscuri, purtați pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaș împărătesc? Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.
17. Carele Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii și mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locașul Său cel sfânt.
18. Te-ai suit pe înălțime, ai luat prinși de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiți vor locui și ei lângă Domnul Dumnezeu.
19. Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. - (Oprire).
20. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, și Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.
21. Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmașilor Lui, creștetul capului celor ce trăiesc în păcat.
22. Domnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,
23. ca să-ți cufunzi piciorul în sânge, și limba câinilor tăi să-și capete partea din vrăjmașii tăi.
24. Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locașul cel sfânt.
25. În frunte merg cântăreții, apoi cei ce cântă din instrumente, în mijlocul fetelor care sună din timpane.
26. Binecuvântați pe Dumnezeu în adunări, binecuvântați pe Domnul, cei ce vă coborâți din Israel!
27. Iată tânărul Beniamin, care stăpânește peste ei, căpeteniile lui Iuda și ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28. Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întărește, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
29. Împărații Îți vor aduce daruri la Ierusalim.
30. Înspăimântă fiara din trestii, ceata taurilor, cu vițeii popoarelor; calcă în picioare pe cei ce își pun plăcerea în argint! Risipește popoarele cărora le place să se bată!
31. Cei mari vin din Egipt: Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.
32. Cântați lui Dumnezeu, împărățiile pământului, și lăudați pe Domnul! - (Oprire).
33. Cântați Celui ce călărește pe cerurile cerurilor veșnice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
34. Dați slavă lui Dumnezeu, a cărui măreție este peste Israel, și a cărui putere este în ceruri.
35. Ce înfricoșat ești, Dumnezeule, din locașul Tău cel sfânt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie și mare putere. Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Capitolul 69
(Către mai marele cântăreților. De cântat ca și "Crinii". Un psalm al lui David.)
1. Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața.
2. Mă afund în noroi, și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine.
3. Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4. Cei ce mă urăsc fără temei, sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5. Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
6. Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7. Căci pentru Tine port eu ocara, și îmi acoperă fața rușinea.
8. Am ajuns un străin pentru frații mei, și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc.
11. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc.
12. Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13. Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!
14. Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie!
15. Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul, și să nu se închidă groapa peste mine!
16. Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine,
17. și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19. Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20. Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc nici unul.
21. Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22. Să li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț!
23. Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele!
24. Varsă-Ți mânia peste ei, și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25. Pustie să le rămână locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26. Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine.
27. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, și să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28. Să fie șterși din cartea vieții, și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!
29. Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30. Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, și prin laude Îl voi preamări.
31. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decât un vițel cu coarne și copite!
32. Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură; voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33. Căci Domnul ascultă pe cei săraci, și nu nesocotește pe prinșii Lui de război.
34. Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele!
35. Căci Dumnezeu va mântui Sionul, și va zidi cetățile lui Iuda; ele vor fi locuite și luate în stăpânire;
36. sămânța robilor Lui le va moșteni, și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
Capitolul 70
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.)
1. Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne!
2. Să rămână de rușine și înfruntați, cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească, cei ce-mi doresc pieirea!
3. Să se întoarcă înapoi de rușine, cei ce zic: "Aha, Aha!"
4. Toți cei ce Te caută, să se înveselească și să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică neîncetat: "Prea mărit să fie Dumnezeu!"
5. Eu sunt sărac și lipsit: grăbește să-mi ajuți, Dumnezeule. Tu ești ajutorul și Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!
Capitolul 71
1. În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de rușine niciodată!
2. Scapă-mă, în dreptatea Ta, și izbăvește-mă! Pleacă-Ți urechea spre mine, și ajută-mi.
3. Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu ești stânca și cetățuia mea.
4. Izbăvește-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit și asupritor!
5. Căci Tu ești nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinerețea mea.
6. Pe Tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu ești Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare.
7. Pentru mulți am ajuns ca o minune, dar Tu ești scăparea mea cea tare.
8. Să mi se umple gura de laudele Tale, și-n fiecare zi să Te slăvească!
9. Nu mă lepăda la vremea bătrâneții; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!
10. Căci vrăjmașii mei vorbesc de mine, și cei ce-mi pândesc viața se sfătuiesc între ei,
11. zicând: "L-a părăsit Dumnezeu; urmăriți-l, puneți mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!"
12. Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu!
13. Să rămână de rușine și nimiciți, cei ce vor să-mi ia viața! Să fie acoperiți de rușine și de ocară, cei ce-mi caută pierzarea!
14. Și eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.
15. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea și mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile.
16. Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta și numai pe a Ta.
17. Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe, și până acum eu vestesc minunile Tale.
18. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, și puterea Ta neamului de oameni care va veni!
19. Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârșit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?
20. Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri; dar ne vei da iarăși viața, ne vei scoate iarăși din adâncurile pământului.
21. Înalță-mi mărimea mea, întoarce-Te, și mângâie-mă din nou!
22. Și Te voi lăuda în sunet de alăută, Îți voi cânta credincioșia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu harfa, Sfântul lui Israel!
23. Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;
24. și limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sunt rușinați și roșii de rușine.
Capitolul 72
(Un psalm al lui Solomon.)
1. Dumnezeule, dă judecățile Tale împăratului, și dă dreptatea Ta fiului împăratului!
2. Și el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, și pe nenorociții Tăi cu nepărtinire.
3. Munții vor aduce pace poporului, și dealurile de asemenea, ca urmare a dreptății Tale.
4. El va face dreptate nenorociților poporului, va scăpa pe copiii săracului, și va zdrobi pe asupritor.
5. Așa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele, și cât se va arăta luna, din neam în neam;
6. va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia.
7. În zilele lui va înflori cel neprihănit, și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună.
8. El va stăpâni de la o mare la alta, și de la Râu până la marginile pământului.
9. Locuitorii pustiei își vor pleca genunchiul înaintea lui, și vrăjmașii vor linge țărâna.
10. Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri, împărații Sebei și Sabei vor aduce daruri.
11. Da, toți împărații se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
12. Căci el va izbăvi pe săracul care strigă, și pe nenorocitul, care n-are ajutor.
13. Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit, și va scăpa viața săracilor;
14. îi va izbăvi de apăsare și de silă, și sângele lor va fi scump înaintea lui.
15. Ei vor trăi, și-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el, și-l vor binecuvânta în fiecare zi.
16. Va fi belșug de grâu în țară, până în vârful munților, și spicele lor se vor clătina ca și copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăți ca iarba pământului.
17. Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ține numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alții, și toate neamurile îl vor numi fericit.
18. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!
19. Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!
20. Sfârșitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
Capitolul 73
(Un psalm al lui Asaf.)
1. Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2. Totuși, era să mi se îndoaie piciorul, și erau să-mi alunece pașii!
3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi.
4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime.
5. N-au parte de suferințele omenești, și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6. De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd, și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9. își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11. și zice: "Ce ar putea să știe Dumnezeu, și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"
12. Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.
13. Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mâinile în nevinovăție:
14. căci în fiecare zi sunt lovit, și în toate diminețile sunt pedepsit.
15. Dacă aș zice: "Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am intrat în sfântul locaș al lui Dumnezeu, și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, și-i arunci în prăpăd.
19. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năpraznic.
20. Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
21. Când mi se amăra inima, și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26. Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
27. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.
28. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Capitolul 74
(O cântare a lui Asaf.)
1. Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2. Adu-Ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale! Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3. îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în locașul Tău cel sfânt.
4. Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau niște oameni, care ridică toporul într-o pădure deasă:
6. în curând au sfărâmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi și ciocane.
7. Au pus foc sfântului Tău locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor: "Să-i prăpădim pe toți!" Au ars toate locurile sfinte din țară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un proroc, și nu mai este nimeni printre noi, care să știe până când...
10. Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11. Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta? Scoate-o din sân și nimicește-i!
12. Totuși, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei țări.
13. Tu ai despărțit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
14. ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.
15. Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri, care nu seacă.
16. A Ta este ziua, a Ta este și noaptea; Tu ai așezat lumina și soarele.
17. Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara și iarna.
18. Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește, și un popor nechibzuit hulește Numele Tău!
19. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi!
20. Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!
22. Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ți pricina! Adu-Ți aminte de ocările, pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23. Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Capitolul 75
(Către mai marele cântăreților. "Nu nimici." Un psalm al lui Asaf. O cântare.)
1. Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!
2. "Atunci când va veni vremea hotărâtă", zice Domnul, "voi judeca fără părtinire.
3. Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stâlpii." - (Oprire).
4. Eu zic celor ce se fălesc: "Nu vă făliți!" Și celor răi: "Nu ridicați capul sus!"
5. Nu vă ridicați capul așa de sus, nu vorbiți cu atâta trufie!
6. Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălțarea.
7. Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, și înalță pe altul.
8. În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau până la fund!
9. Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
10. Și voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălța.
Capitolul 76
(Către mai marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cântare.)
1. Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.
2. Cortul Lui este în Salem, și locuința Lui în Sion;
3. acolo a sfărâmat El săgețile, scutul, sabia, și armele de război. -
4. Tu ești mai măreț, mai puternic decât munții răpitorilor.
5. Despuiați au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n-au putut să se apere, toți acei oameni viteji.
6. La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit și călăreți și cai.
7. Cât de înfricoșat ești Tu! Cine poate să-Ți stea împotrivă, când Îți izbucnește mânia?
8. Ai rostit hotărârea de la înălțimea cerurilor; pământul s-a îngrozit și a tăcut,
9. când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, și să scape pe toți nenorociții de pe pământ. -
10. Omul Te laudă chiar și în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
11. Faceți juruințe Domnului, Dumnezeului vostru, și împliniți-le! Toți cei ce-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoșat.
12. El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoșat pentru împărații pământului.
Capitolul 77
(Către mai marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.)
1. Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.
2. În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mângâiere.
3. Mi-aduc aminte de Dumnezeu, și gem; mă gândesc adânc în mine, și mi se mâhnește duhul. -
4. Tu îmi ții pleoapele deschise; și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5. Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6. Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri, și zic:
7. "Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor?
8. S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?
9. A uitat Dumnezeu să aibă milă? Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?" -
10. Atunci îmi zic: "Ceea ce mă face să sufăr, este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași"...
11. Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12. da, mă voi gândi la toate lucrările Tale, și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13. Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14. Tu ești Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare.
15. Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif.
16. Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, și adâncurile s-au mișcat.
17. Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, și săgețile Tale au zburat în toate părțile.
18. Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea: pământul s-a mișcat și s-a cutremurat.
19. Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
20. Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și Aaron.
Capitolul 78
(O cântare a lui Asaf.)
1. Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele!
2. Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3. Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri,
4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, și minunile pe care le-a făcut.
5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii,
6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște, și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7. pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.
8. Să nu fie, ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare, și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9. Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10. pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu, și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe care li le arătase.
12. Înaintea părinților lor, El făcuse minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoan.
13. A despărțit marea, și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
14. I-a călăuzit ziua cu un nor, și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15. A despicat stânci în pustie, și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.
16. A făcut să țâșnească izvoare din stânci, și să curgă ape ca niște râuri.
17. Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, și au zis: "Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20. Iată că El a lovit stânca, de au curs ape, și s-au vărsat șiroaie. Dar va putea El să dea și pâine, sau să facă rost de carne poporului Său?"
21. Domnul a auzit, și S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22. pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23. El a poruncit norilor de sus, și a deschis porțile cerurilor:
24. a plouat peste ei mană de mâncare, și le-a dat grâu din cer.
25. Au mâncat cu toții pâinea celor mari, și le-a trimis mâncare să se sature.
26. A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit, și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27. A plouat peste ei carne ca pulberea, și păsări înaripate, cât nisipul mării;
28. le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuințelor lor.
29. Ei au mâncat și s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30. Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31. când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, și a doborât pe tinerii lui Israel.
32. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască, și n-au crezut în minunile Lui.
33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârșit năpraznic.
34. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35. își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor, și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.
36. Dar Îl înșelau cu gura, și-L mințeau cu limba.
37. Inima nu le era tare față de El, și nu erau credincioși legământului Său.
38. Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia și nu dă drumul întregii Lui urgii.
39. El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce.
40. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
41. Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu, și să întărâte pe Sfântul lui Israel.
42. Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, când i-a izbăvit de vrăjmaș,
43. de minunile, pe care le-a făcut în Egipt, și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.
44. Cum le-a prefăcut râurile în sânge, și n-au putut să bea din apele lor.
45. Cum a trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare, care i-au mâncat, și broaște, care i-au nimicit.
46. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47. Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, și smochinii din Egipt cu grindină.
48. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinii, și turmele pradă focului cerului.
49. El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuțimea și necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50. Cum Și-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte, și le-a dat viața pradă molimei;
51. cum a lovit pe toți întâii născuți din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.
52. Cum a pornit pe poporul Său ca pe niște oi, și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.
53. Cum i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câștigat.
55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărțit țara în părți de moștenire, și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui, și n-au ținut poruncile Lui.
57. Ci s-au depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor, s-au abătut la o parte, ca un arc înșelător,
58. L-au supărat prin înălțimile lor, și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59. Dumnezeu a auzit, și S-a mâniat, și a urgisit rău de tot pe Israel.
60. A părăsit locuința Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.
61. Și-a dat slava pradă robiei, și măreția Lui în mâinile vrăjmașului.
62. A dat pradă sabiei pe poporul Lui, și S-a mâniat pe moștenirea Lui.
63. Pe tinerii lui i-a ars focul, și fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64. Preoții săi au căzut uciși de sabie, și văduvele lui nu s-au bocit.
65. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66. și a lovit pe potrivnicii Lui, care fugeau, acoperindu-i cu veșnică ocară.
67. Însă a lepădat cortul lui Iosif, și n-a ales seminția lui Efraim;
68. ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubește.
69. Și-a zidit sfântul locaș ca cerurile de înalt, și tare ca pământul, pe care l-a întemeiat pe veci.
70. A ales pe robul Său David, și l-a luat de la staulele de oi.
71. L-a luat dinapoia oilor, care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, și pe moștenirea Sa Israel.
72. Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită, și i-a povățuit cu mâini pricepute.
Capitolul 79
(Un psalm al lui Asaf.)
1. Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt, și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2. Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3. Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, și n-a fost nimeni să-i îngroape.
4. Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5. Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare, și va arde mânia Ta ca focul?
6. Varsă-Ți mânia peste neamurile, care nu Te cunosc, și peste împărățiile, care nu cheamă Numele Tău!
7. Căci au mâncat pe Iacov, și i-au pustiit locuința.
8. Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri, ci să ne iese degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociți de tot!
9. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne, și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10. Pentru ce să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se știe, înaintea ochilor noștri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11. Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război! Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12. Întoarce vecinilor noștri, de șapte ori în sânul lor, batjocurile, care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!
13. Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci, și vom vesti din neam în neam laudele tale.
Capitolul 80
(Către mai marele cântăreților. De cântat ca și "Crinii mărturiei". Un psalm al lui Asaf.)
1. Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povățuiești pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care șezi pe heruvimi!
2. Trezește-Ți puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin și Manase, și vino în ajutorul nostru!
3. Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Fața Ta, și vom fi scăpați!
4. Doamne, Dumnezeul oștirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5. Îi hrănești cu o pâine de lacrimi, și-i adapi cu lacrimi din plin.
6. Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noștri, și vrăjmașii noștri râd de noi între ei.
7. Ridică-ne, Dumnezeul oștirilor! Fă să strălucească Fața Ta, și vom fi scăpați!
8. Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, și ai sădit-o.
9. Ai făcut loc înaintea ei: și ea a dat rădăcini și a umplut țara.
10. Munții erau acoperiți de umbra ei, și ramurile ei erau ca niște cedri ai lui Dumnezeu.
11. Își întindea mlădițele până la mare, și lăstarii până la Râu.
12. Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toți trecătorii?
13. O râmă mistrețul din pădure, și o mănâncă fiarele câmpului.
14. Dumnezeul oștirilor, întoarce-Te iarăși! Privește din cer, și vezi! Cercetează via aceasta!
15. Ocrotește ce a sădit dreapta Ta, și pe fiul, pe care Ți l-ai ales!...
16. Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feței Tale, ei pier!
17. Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ți l-ai ales!
18. Și atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăși, și vom chema Numele Tău.
19. Doamne, Dumnezeul oștirilor, ridică-ne iarăși! Fă să strălucească Fața Ta, și vom fi scăpați!
Capitolul 81
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.)
1. Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2. Cântați o cântare, sunați din tobă, din harfa cea plăcută și din alăută!
3. Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4. Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5. El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva țării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -
6. "I-am descărcat povara de pe umăr, și mâinile lui nu mai țin coșul.
7. Ai strigat în necaz, și te-am izbăvit; ți-am răspuns în locul tainic al tunetului, și te-am încercat la apele Meriba. -
8. Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui, Israele, de M-ai asculta!
9. Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!"
11. Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.
12. Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, și au urmat sfaturile lor.
13. O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
14. Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor, Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
15. cei ce urăsc pe Domnul l-ar linguși, și fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16. L-aș hrăni cu cel mai bun grâu, și l-aș sătura cu miere din stâncă.
Capitolul 82
(Un psalm al lui Asaf.)
1. Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2. - "Până când veți judeca strâmb, și veți căuta la fața celor răi? -
3. Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului,
4. Scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi."
5. Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6. Eu am zis: "Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt."
7. Însă veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare." -
8. Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.
Capitolul 83
(O cântare. Un psalm al lui Asaf.)
1. Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, și nu Te odihni, Dumnezeule!
2. Căci iată că vrăjmașii Tăi se frământă, și cei ce Te urăsc înalță capul.
3. Fac planuri pline de vicleșug împotriva poporului Tău, și se sfătuiesc împotriva celor ocrotiți de Tine.
4. "Veniți", zic ei, "să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!"
5. Se strâng toți cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
6. corturile lui Edom și Ismaeliții, Moabul și Hagareniții,
7. Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
8. Asiria se unește și ea cu ei, și își împrumută brațul ei copiilor lui Lot. - (Oprire).
9. Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10. care au fost nimiciți la En-Dor, și au ajuns un gunoi pentru îngrășarea pământului.
11. Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb și Zeeb, și tuturor domnilor lor ca lui Zebah și Țalmuna!
12. Căci ei zic: "Să punem mâna pe locuințele lui Dumnezeu!"
13. Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,
14. Ca focul care arde pădurea, și ca flacăra, care aprinde munții!
15. Urmărește-i astfel cu furtuna Ta, și bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16. Acoperă-le fața de rușine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17. Să fie rușinați și îngroziți pe vecie, să le roșească obrazul de rușine și să piară!
18. Ca să știe că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu ești Cel Preaînalt pe tot pământul;
Capitolul 84
(Către mai marele cântăreților. De cântat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.)
1. Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!
2. Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3. Până și pasărea își găsește o casă acolo, și rândunica un cuib unde își pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4. Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -
5. Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea.
6. Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7. Ei merg din putere în putere, și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8. Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! - (Oprire).
9. Tu, care ești scutul nostru, vezi, Dumnezeule, și privește fața unsului Tău!
10. Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății!
11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
12. Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Capitolul 85
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core.)
1. Tu ai fost binevoitor cu țara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinșii de război ai lui Iacov;
2. ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3. i-ai acoperit toate păcatele; - (Oprire). Ți-ai abătut toată aprinderea, și Te-ai întors din iuțimea mâniei Tale.
4. Întoarce-ne iarăși, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ți mânia împotriva noastră!
5. În veci Te vei mânia pe noi? În veci îți vei lungi mânia?
6. Nu ne vei înviora iarăși, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7. Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, și dă-ne mântuirea Ta!
8. Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbește de pace poporului Său și iubiților Lui, numai, ei să nu cadă iarăși în nebunie.
9. Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.
10. Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.
11. Credincioșia răsare din pământ, și dreptatea privește de la înălțimea cerurilor.
12. Domnul ne va da și fericirea, și pământul nostru își va da roadele.
13. Dreptatea va merge și înaintea Lui, și-L va și urma, călcând pe urmele pașilor Lui!
Capitolul 86
(O rugăciune a lui David.)
1. Ia aminte, Doamne, și ascultă-mă! Căci sunt nenorocit și lipsit.
2. Păzește-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiți de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
3. Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.
4. Înveselește sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalț sufletul.
5. Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți, și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă.
6. Pleacă-ți urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
7. Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculți.
8. Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, și nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
9. Toate neamurile, pe care le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, și să dea slavă Numelui Tău.
10. Căci Tu ești mare, și faci minuni, numai Tu ești Dumnezeu.
11. Învață-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
12. Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, și voi prea mări Numele Tău în veci!
13. Căci mare este bunătatea Ta față de mine, și Tu îmi izbăvești sufletul din adânca locuință a morților.
14. Dumnezeule, niște îngâmfați s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viața, și nu se gândesc la Tine.
15. Dar Tu, Doamne, Tu ești un Dumnezeu îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și în credincioșie.
16. Îndreaptă-Ți privirile spre mine, și ai milă de mine: dă tărie robului Tău, și scapă pe fiul roabei Tale!
17. Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmașii mei și să rămână de rușine, căci Tu mă ajuți și mă mângâi, Doamne!
Capitolul 87
(Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.)
1. Sionul are temeliile așezate pe munții cei sfinți:
2. Domnul iubește porțile Sionului mai mult decât toate locașurile lui Iacov.
3. Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! -
4. Eu pomenesc Egiptul și Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, țara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: "în Sion s-au născut." -
5. Iar despre Sion este zis: "Toți s-au născut în el", și Cel Preaînalt îl întărește.
6. Domnul numără popoarele, scriindu-le: "Acolo s-au născut." -
7. Și cei ce cântă și cei ce joacă strigă: "Toate izvoarele mele sunt în Tine."
Capitolul 88
(O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreților. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul.)
1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi și noapte strig înaintea Ta!
2. S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3. căci mi s-a săturat sufletul de rele, și mi se apropie viața de locuința morților.
4. Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om, care nu mai are putere.
5. Stau întins printre cei morți, ca cei uciși și culcați în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte, și care sunt despărțiți de mâna Ta.
6. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7. Mânia Ta mă apasă, și mă năpădești cu toate valurile Tale. -
8. Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis și nu pot să ies.
9. Mi se topesc ochii de suferință; în toate zilele Te chem, Doamne, și-mi întind mâinile spre Tine!
10. Oare pentru morți faci Tu minuni? Sau se scoală morții să Te laude? -
11. Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt, și de credincioșia Ta în Adânc?
12. Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric, și dreptatea Ta în țara uitării?
13. Doamne, eu își cer ajutorul, și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.
14. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Fața Ta?
15. Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale, și nu știu ce să mai fac.
16. Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17. Ele mă înconjoară toată ziua, ca niște ape, mă înfășoară toate deodată.
18. Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși; și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.
Capitolul 89
(O cântare a lui Etan, Ezrahitul.)
1. Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta.
2. Căci zic: "Îndurarea are temelii veșnice! Tare ca cerurile este credincioșia Ta!" -
3. "Am făcut legământ cu alesul Meu" - zice Domnul - "iată ce am jurat robului Meu David:
4. "Îți voi întări sămânța pe vecie, și-n veci îți voi așeza scaunul de domnie."
5. Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, și credincioșia Ta în adunarea sfinților!
6. Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7. Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților, și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.
8. Doamne, Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Și credincioșia Ta Te înconjoară.
9. Tu îmblânzești mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potolești.
10. Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău.
11. Ale Tale sunt cerurile și pământul, Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea.
12. Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua; Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău.
13. Brațul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
14. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sunt înaintea Feței Tale.
15. Ferice de poporul, care cunoaște sunetul trâmbiței, care umblă în lumina Feței Tale, Doamne!
16. El se bucură neîncetat de Numele Tău, și se fălește cu dreptatea Ta.
17. Căci Tu ești fala puterii lui; și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră.
18. Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este împăratul nostru.
19. Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău, și ai zis: "Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20. am găsit pe robul Meu David, și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21. Mâna Mea îl va sprijini, și brațul Meu îl va întări.
22. Vrăjmașul nu-l va prinde, și cel rău nu-l va apăsa;
23. ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, și voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24. Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el, și tăria lui se va înălța prin Numele Meu.
25. Voi da în mâna lui marea, și în dreapta lui râurile.
26. El Îmi va zice: "Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele!"
27. Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împărații pământului.
28. Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, și legământul Meu îi va fi neclintit.
29. Îi voi face veșnică sămânța, și scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30. Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, și nu vor umbla după poruncile Mele,
31. dacă vor călca orânduirile Mele, și nu vor păzi poruncile Mele,
32. atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, și nelegiuirile cu lovituri;
33. dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, și nu-Mi voi face credincioșia de minciună;
34. nu-Mi voi călca legământul, și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele.
35. Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36. Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37. ca luna, va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. - (Oprire).
38. Și totuși, Tu l-ai îndepărtat, și Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39. ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât și i-ai pângărit cununa.
40. I-ai prăbușit toate zidurile, și i-ai dărâmat toate cetățuile.
41. Toți trecătorii îl jefuiesc, și a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42. Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,
43. ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi, și nu l-ai sprijinit în luptă.
44. Ai pus capăt strălucirii lui, și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
45. i-ai scurtat zilele tinereții, și l-ai acoperit de rușine. - (Oprire)
46. Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, și-Ți va arde mânia ca focul?
47. Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea, și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului.
48. Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din locuința morților? -
49. Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi, pe care le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta?
50. Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ți aminte că port în sân ocara multor popoare;
51. adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!
52. Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
Capitolul 90
(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.)
1. Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2. Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!
3. Tu întorci pe oameni în țărână, și zici: "Întoarceți-vă fiii oamenilor!"
4. Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte.
5. Îi mături, ca un vis: dimineața, sunt ca iarba, care încolțește iarăși:
6. înflorește dimineața, și crește, iar seara este tăiată și se usucă.
7. Noi suntem mistuiți de mânia Ta, și îngroziți de urgia Ta.
8. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute, și noi zburăm.
11. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12. Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
13. Întoarce-te, Doamne! Până când zăbovești? Ai milă de robii Tăi!
14. Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom înveseli.
15. Înveselește-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâția ani cât am văzut nenorocirea!
16. Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, și slava Ta fiilor lor!
17. Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mâinilor noastre, da, întărește lucrarea mâinilor noastre!
Capitolul 91
1. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, și se odihnește la umbra Celui Atotputernic,
2. zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
3. Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei.
4. El te va acoperi cu penele Lui, și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!
5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,
6. nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare.
7. O mie să cadă alături de tine, și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
8. Doar vei privi cu ochii, și vei vedea răsplătirea celor răi.
9. Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!" și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
10. de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
12. și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.
13. Vei păși peste lei și peste năpârci, și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. -
14. "Fiindcă Mă iubește - zice Domnul - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu.
15. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi.
16. Îl voi sătura cu viață lungă, și-i voi arăta mântuirea Mea".
Capitolul 92
(Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.)
1. Frumos este să lăudăm pe Domnul, și să mărim Numele Tău, Preaînalte,
2. să vestim dimineața bunătatea Ta, și noaptea credincioșia Ta,
3. cu instrumentul cu zece coarde și cu alăuta, în sunetele harfei.
4. Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.
5. Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, și cât de adânci sunt gândurile Tale!
6. Omul prost nu cunoaște lucrul acesta, și cel nebun nu ia seama la el.
7. Dacă cei răi înverzesc ca iarba, și dacă toți cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciți pe vecie.
8. Dar Tu, Doamne, ești înălțat în veci de veci!
9. Căci iată, Doamne, vrăjmașii Tăi, iată vrăjmașii Tăi pier: toți cei ce fac răul sunt risipiți.
10. Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, și m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.
11. Ochiul meu își vede împlinită dorința față de vrăjmașii mei, și urechea mea aude împlinirea dorinței mele față de potrivnicii mei cei răi.
12. Cel fără prihană înverzește ca finicul, și crește ca cedrul din Liban.
13. Cei sădiți în Casa Domnului, înverzesc în curțile Dumnezeului nostru.
14. Ei aduc roade și la bătrânețe, sunt plini de suc și verzi,
15. ca să arate că Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.
Capitolul 93
1. Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere: de aceea lumea este tare și nu se clatină.
2. Scaunul Tău de domnie este așezat din vremuri străvechi; Tu ești din veșnicie!
3. Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.
4. Dar mai puternic decât vuietul apelor mari, și mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cerești.
5. Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfințenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ține vremurile.
Capitolul 94
1. Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2. Scoală-Te, Judecătorul pământului, și răsplătește celor mândri după faptele lor!
3. Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?
4. Ei țin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, și toți cei ce fac răul se fălesc.
5. Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, și asupresc moștenirea Ta.
6. Junghie pe văduvă și pe străin, ucid pe orfani,
7. și zic: "Nu vede Domnul, și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!"
8. Totuși, învățați-vă minte, oameni fără minte! Când vă veți înțelepți, nebunilor?
9. Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă?
10. Cel ce pedepsește neamurile, s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11. Domnul cunoaște gândurile omului: știe că sunt deșarte.
12. Ferice de omul, pe care-l pedepsești Tu, Doamne, și pe care-l înveți din Legea Ta,
13. ca să-l liniștești în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!
14. Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, și nu-Și părăsește moștenirea.
15. Ci se va face odată judecata după dreptate, și toți cei cu inima curată o vor găsi bună.
16. Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17. De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții!
18. Ori de câte ori zic: "Mi se clatină piciorul!" bunătatea Ta, Doamne, mă sprijinește totdeauna.
19. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
20. Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
21. Ei se strâng împotriva vieții celui neprihănit, și osândesc sânge nevinovat.
22. Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.
23. El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Capitolul 95
1. Veniți să cântăm cu veselie Domnului, și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3. Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toți dumnezeii.
4. El ține în mână adâncimile pământului, și vârfurile munților sunt ale Lui.
5. A Lui este marea, El a făcut-o, și mâinile Lui au întocmi uscatul:
6. veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7. Căci El este Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul pășunii Lui, turma, pe care o povățuiește mâna Lui... O! de ați asculta azi glasul Lui! -
8. "Nu vă împietriți inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,
9. unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10. Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, și am zis: "Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele."
11. De aceea am jurat în mânia Mea: "Nu vom intra în odihna Mea!"
Capitolul 96
1. Cântați Domnului o cântare nouă! Cântați Domnului, toți locuitorii pământului!
2. Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui, vestiți din zi în zi mântuirea Lui!
3. Povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
4. Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toți dumnezeii.
5. Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
6. Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui, slava și podoaba sunt în locașul Lui cel sfânt.
7. Familiile popoarelor, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste!
8. Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceți daruri de mâncare, și intrați în curțile Lui!
9. Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte, tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pământului!
10. Spuneți printre neamuri: "Domnul împărățește! De aceea lumea este tare, și nu se clatină." Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11. Să se bucure cerurile, și să se înveselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12. Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toți copacii pădurii să strige de bucurie
13. înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, și popoarele după credincioșia Lui.
Capitolul 97
1. Domnul împărățește: să se înveselească pământul, și să se bucure ostroavele cele multe!
2. Norii și negura îl înconjoară, dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.
3. Înaintea Lui merge focul, și arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.
4. Fulgerele Lui luminează lumea: pământul Îl vede și se cutremură.
5. Munții se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.
6. Cerurile vestesc dreptatea Lui, și toate popoarele văd slava Lui.
7. Sunt rușinați, toți cei ce slujesc icoanelor, și care se fălesc cu idolii: toți dumnezeii se închină înaintea Lui.
8. Sionul aude lucrul acesta, și se bucură, se înveselesc fiicele lui Iuda de judecățile Tale, Doamne!
9. Căci Tu, Doamne, Tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul, Tu ești prea înălțat mai presus de toți dumnezeii.
10. Urâți răul, cei ce iubiți pe Domnul! El păzește sufletele credincioșilor Lui, și-i izbăvește din mâna celor răi.
11. Lumina este semănată pentru cel neprihănit, și bucuria pentru cei cu inima curată.
12. Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul, și măriți prin laudele voastre sfințenia Lui!
Capitolul 98
(Un psalm.)
1. Cântați Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta și brațul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor.
2. Domnul Și-a arătat mântuirea, Și-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
3. Și-a adus aminte de bunătatea și credincioșia Lui față de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
4. Strigați către Domnul cu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului! Chiuiți, strigați, și cântați laude!
5. Cântați Domnului cu harfa, cu harfa și cu cântece din gură!
6. Cu trâmbițe și sunete din corn, strigați de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!
7. Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea și cei ce locuiesc pe ea,
8. să bată din palme râurile, să strige de bucurie toți munții
9. înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul! El va judeca lumea cu dreptate, și popoarele cu nepărtinire.
Capitolul 99
1. Domnul împărățește: popoarele tremură; El stă pe heruvimi: pământul se clatină.
2. Domnul este mare în Sion, și înălțat peste toate popoarele.
3. Să laude oamenii Numele Tău cel mare și înfricoșat, căci este sfânt!
4. Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubește dreptatea! Tu întărești dreptatea, Tu faci dreptate și judecată în Iacov.
5. Înălțați pe Domnul, Dumnezeul nostru, și închinați-vă înaintea așternutului picioarelor Lui, căci este sfânt!
6. Moise și Aaron, dintre preoții Lui, și Samuel, dintre cei ce chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, și El i-a ascultat.
7. El le-a vorbit din stâlpul de nor; ei au păzit poruncile Lui și Legea, pe care le-a dat-o El.
8. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greșelile lor.
9. Înălțați pe Domnul, Dumnezeul nostru, și închinați-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Capitolul 100
(Un psalm de laudă.)
1. Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului!
2. Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui.
3. Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.
4. Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele.
5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci, și credincioșia Lui din neam în neam.
Capitolul 101
(Un psalm al lui David.)
1. Voi cânta bunătatea și dreptatea; Ție, Doamne, Îți voi cânta.
2. Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale neprihănită. - Când vei veni la mine? - Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.
3. Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine.
4. Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.
5. Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.
6. Voi avea ochii îndreptați asupra credincioșilor din țară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.
7. Cel ce se dedă la înșelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.
8. În fiecare dimineață voi nimici pe toți cei răi din țară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toți cei ce săvârșesc nelegiuirea.
Capitolul 102
(O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului.)
1. Doamne, ascultă-mi rugăciunea, și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2. Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
3. Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.
4. Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5. Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6. Seamăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături;
7. nu mai pot dormi, și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8. În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei, și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9. Mănânc țărână în loc de pâine, și îmi amestec lacrimile cu băutura,
10. din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat, și m-ai aruncat departe.
11. Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba.
12. Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13. Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, și le e milă de țărâna lui.
15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, și toți împărații pământului de slava Ta.
16. Da, Domnul va zidi iarăși Sionul, și Se va arăta în slava Sa.
17. El ia aminte la rugăciunea nevoiașului, și nu-i nesocotește rugăciunea.
18. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul, care se va naște, să laude pe Domnul!
19. Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pământ,
20. ca să audă gemetele prinșilor de război, si să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21. pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, și laudele lui în Ierusalim,
22. când se vor strânge toate popoarele, și toate împărățiile, ca să slujească Domnului.
23. El mi-a frânt puterea în drum, și mi-a scurtat zilele,
24. Eu zic: "Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!"
25. Tu ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt, și se vor schimba.
27. Dar Tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși.
28. Fiii robilor Tăi își vor locui țara, și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.
Capitolul 103
(Un psalm al lui David.)
1. Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2. Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!
3. El îți iartă toate fărădelegile tale El îți vindecă toate bolile tale;
4. El îți izbăvește viața din groapă, El te încununează cu bunătate și îndurare;
5. El îți satură de bunătăți bătrânețea, și te face să întinerești iarăși ca vulturul.
6. Domnul face dreptate și judecată tuturor celor asupriți.
7. El Și-a arătat căile Sale lui Moise, și lucrările Sale copiilor lui Israel.
8. Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate.
9. El nu Se ceartă fără încetare, și nu ține mânia pe vecie.
10. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre.
11. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12. cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13. Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură domnul de cei ce se tem de El.
14. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.
15. Omul! zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp.
16. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, și locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaște.
17. Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El, și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
18. pentru cei ce păzesc legământul Lui, și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
19. Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri, și domnia Lui stăpânește peste tot.
20. Binecuvântați pe Domnul, îngerii Lui, care sunteți tari în putere, care împliniți poruncile Lui, și care ascultați de glasul cuvântului Lui.
21. Binecuvântați pe Domnul, toate oștirile Lui, robii Lui, care faceți voia Lui!
22. Binecuvântați pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul!
Capitolul 104
1. Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!
2. Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3. Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul, și umbli pe aripile vântului.
4. Din vânturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori.
5. Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina.
6. Tu îl acoperisei cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,
7. dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8. suindu-se pe munți și pogorându-se în văi, până la locul, pe care li-l hotărâsei Tu.
9. Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10. Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți.
11. Tu adapi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12. Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13. Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
14. Tu faci să crească iarba pentru vite, și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
15. vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.
16. Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.
17. În ei își fac păsările cuiburi; iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
18. munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19. El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună.
20. Tu aduci întunericul, și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare;
21. puii de lei mugesc după pradă, și își cer hrana de la Dumnezeu.
22. Când răsare soarele, ele fug înapoi, și se culcă în vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul său, și la munca lui, până seara.
24. Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, și pământul este plin de făpturile Tale.
25. Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.
26. Acolo în ea, umblă corăbiile, și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27. Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
29. Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, și se întorc în țărâna lor.
30. Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite, și înnoiești astfel fața pământului.
31. În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32. El privește pământul, și pământul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă.
33. Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34. Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
35. Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!
Capitolul 105
1. Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui! Faceți cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
2. Cântați, cântați în cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui!
3. Făliți-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
4. Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat Fața Lui!
5. Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile și de judecățile rostite de gura Lui,
6. sămânță a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleșii Săi!
7. Domnul este Dumnezeul nostru: Judecățile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.
8. El Își aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduințele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
9. de legământul, pe care l-a încheiat cu Avraam, și de jurământul, pe care l-a făcut lui Isaac;
10. El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veșnic pentru Israel,
11. zicând: "Ție îți voi da țara Canaanului ca moștenire, care v-a căzut la sorț."
12. Pe atunci ei erau puțini la număr, foarte puțini la număr, și străini în țară;
13. mergeau de la un neam la altul, și de la o împărăție la un alt popor;
14. dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească, și a pedepsit împărați din pricina lor.
15. "Nu vă atingeți de unșii Mei, - a zis El - și nu faceți rău prorocilor Mei!"
16. A chemat foametea asupra țării, și a tăiat orice mijloc de trai.
17. Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.
18. I-au strâns picioarele în lanțuri, l-au pus în fiare,
19. până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, și până când l-a încercat Cuvântul Domnului.
20. Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanțurile, și stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.
21. L-a pus domn peste casa lui, și dregătorul tuturor averilor lui,
22. ca să lege după plac pe domnitorii lui, și să învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.
23. Atunci Israel a venit în Egipt, și Iacov a locuit în țara lui Ham.
24. Domnul a înmulțit pe poporul Său foarte mult, și l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.
25. Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui, și s-au purtat mișelește cu robii Săi.
26. A trimis pe robul Său Moise, și pe Aaron, pe care-l alesese.
27. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în țara lui Ham.
28. A trimis întuneric și a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvântul Lui.
29. Le-a prefăcut apele în sânge, și a făcut să le piară toți peștii.
30. Țara lor a forfotit de broaște, până în odăile împăraților lor.
31. El a zis, și au venit muște otrăvitoare, păduchi pe tot ținutul lor.
32. În loc de ploaie le-a dat grindină, și flăcări de foc în țara lor.
33. Le-a bătut viile și smochinii, și a sfărâmat copacii din ținutul lor.
34. El a zis, și au venit lăcuste, lăcuste fără număr,
35. care au mâncat toată iarba din țară, și au mistuit roadele de pe câmpiile lor.
36. A lovit pe toți întâii născuți din țara lor, toată pârga puterii lor.
37. A scos pe poporul Său cu argint și aur, și nici unul n-a șovăit dintre semințiile Lui.
38. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.
39. A întins un nor, ca să-i acopere, și focul, ca să lumineze noaptea.
40. La cererea lor, a trimis prepelițe, și i-a săturat cu pâine din cer.
41. A deschis stânca, și au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
42. Căci Și-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt, și de robul Său Avraam.
43. A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleșii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
44. Le-a dat pământurile neamurilor, și au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,
45. ca să păzească poruncile Lui, și să țină legile Lui. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 106
1. Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!
2. Cine va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3. Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4. Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău! Adu-Ți aminte de mine, și dă-i ajutorul Tău,
5. ca să văd fericirea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, și să mă laud cu moștenirea Ta!
6. Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.
7. Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale, și au fost neascultători la mare, la marea Roșie.
8. Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Și arate puterea.
9. A mustrat marea Roșie, și ea s-a uscat; și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10. I-a scăpat din mâna celui ce-i ura, și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.
11. Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12. Atunci ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui.
13. Dar au uitat curând lucrările Lui, și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui.
14. Ci i-a apucat pofta în pustie, și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.
16. În tabără au fost geloși pe Moise, și pe Aaron, sfântul Domnului.
17. Atunci s-a deschis pământul, și a înghițit pe Datan, și s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18. Focul le-a aprins ceata, și flacăra a mistuit pe cei răi.
19. Au făcut un vițel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat,
20. și au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.
21. Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22. minuni în țara lui Ham, semne minunate la marea Roșie.
23. Și El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească.
24. Ei au nesocotit țara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului,
25. ci au cârtit în corturile lor, și n-au ascultat de glasul Lui.
26. Atunci El a ridicat mâna și a jurat că-i va face să cadă în pustie,
27. că le va doborî sămânța printre neamuri, și-i va împrăștia în mijlocul țărilor.
28. Ei s-au alipit de Baal-Peor, și au mâncat vite jertfite morților.
29. Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, și o urgie a izbucnit între ei.
30. Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată, și astfel urgia s-a oprit.
31. Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32. Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; și Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33. Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele.
34. Ei n-au nimicit popoarele, pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35. Ci s-au amestecat cu neamurile, și au învățat faptele lor,
36. au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
37. Și-au jertfit fiii și fiicele la idoli,
38. au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, și țara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39. S-au spurcat prin faptele lor, au desfrânat prin faptele lor.
40. Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, și a urât moștenirea Lui.
41. I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42. vrăjmașii lor i-au asuprit, și au fost smeriți sub puterea lor.
43. El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor.
44. Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele.
45. Și-a adus aminte de legământul Său, și a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46. a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce i țineau prinși de război.
47. Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, și strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt, și să ne fălim cu lauda Ta!
48. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Și tot poporul să zică: "Amin! Lăudați pe Domnul!"
Capitolul 107
1. "Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!"
2. Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului,
3. și pe care i-a strâns din toate țările: de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare.
4. Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nici o cetate, unde să poată locui.
5. Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei.
6. Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
7. i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
9. Căci el a potolit setea sufletului însetat, și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10. Cei ce ședeau în întuneric și umbra morții, trăiau legați în ticăloșie și în fiare,
11. pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12. El le-a smerit inima prin suferință: au căzut, și nimeni nu i-a ajutat.
13. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
14. I-a scos din întuneric și din umbra morții, și le-a rupt legăturile.
15. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
16. Căci El a sfărâmat porți de aramă, și a rupt zăvoare de fier.
17. Nebunii, prin purtarea lor vinovată, și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.
18. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, și erau lângă porțile morții.
19. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
20. a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit, și i-a scăpat de groapă.
21. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
22. Să-I aducă jertfe de mulțumiri, și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23. Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, și făceau negoț pe apele cele mari,
24. aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în mijlocul adâncului.
25. El a zis, și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
27. Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zadarnică le era toată iscusința.
28. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit.
30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
32. Să-L înalțe în adunarea poporului, și să-L laude în adunarea bătrânilor!
33. El preface râurile în pustiu, și izvoare de apă în pământ uscat,
34. țara roditoare în țară sărată, din pricina răutății locuitorilor ei.
35. Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat în izvoare de ape.
36. Așează acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37. însămânțează ogoare, sădesc vii, și-i culeg roadele.
38. El îi binecuvântează, și se înmulțesc nespus, și nu le împuținează vitele.
39. Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, nenorocire și suferință,
40. El varsă disprețul peste cei mari, și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41. dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș, și înmulțește familiile ca pe niște turme.
42. "Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura!"
43. Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri, și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.
Capitolul 108
(O cântare. Un psalm al lui David.)
1. Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2. Deșteptați-vă, alăută și harfă! Mă voi trezi în zori de zi.
3. Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4. Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri, iar credincioșia Ta până la nori.
5. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și fie slava Ta peste tot pământul!
6. Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne!
7. Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: "Voi birui, voi împărți Sihemul, voi măsura valea Sucot;
8. al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, și Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9. Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra țării Filistenilor!"
10. Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12. Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.
13. Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.
Capitolul 109
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2. Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3. mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, și se războiesc cu mine fără temei.
4. Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5. Ei îmi întorc rău pentru bine, și ură pentru dragostea mea.
6. Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, și un pârâș să stea la dreapta lui!
7. Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8. Puține să-i fie zilele la număr, și slujba să i-o ia altul!
9. Să-i rămână copiii orfani, și nevasta sa văduvă!
10. Copiii lui să umble fără nici un căpătâi și să cerșească, să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11. Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mâna pe tot ce are, și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12. Nimeni să nu mai țină la el, și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13. Urmașii lui să fie nimiciți, și să li se stângă numele în neamul următor!
14. Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului, și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15. Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16. pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17. Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18. Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19. De aceea, să-i slujească de veșmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20. Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei, și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21. Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăvește-mă!
22. Sunt nenorocit și lipsit, și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23. Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
24. Mi-au slăbit genunchii de post, și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25. Am ajuns de ocară lor; când mă privesc ei, dau din cap.
26. Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27. Și să știe că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28. Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura.
29. Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30. Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii;
31. căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
Capitolul 110
(Un psalm al lui David.)
1. Domnul a zis Domnului meu: "Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale." -
2. Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: "Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!"
3. Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îți aduni oștirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
4. Domnul a jurat, și nu-I va părea rău: "Tu ești preot în veac, în felul lui Melhisedec." -
5. Domnul, de la dreapta Ta, zdrobește pe împărați în ziua mâniei Lui.
6. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobește capete pe toată întinderea țării.
7. El bea din pârâu în timpul mersului: de aceea Își înalță capul.
Capitolul 111
1. Lăudați pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărășia oamenilor fără prihană și în adunare.
2. Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toți cei ce le iubesc.
3. Strălucire și măreție este lucrarea Lui, și dreptatea Lui ține în veci.
4. El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător și milostiv.
5. El a dat hrană celor ce se tem de El; El Își aduce pururea aminte de legământul Lui.
6. El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moștenirea neamurilor.
7. Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate,
8. întărite pentru veșnicie, făcute cu credincioșie și neprihănire.
9. A trimis poporului Său izbăvirea, a așezat legământul Său în veci; Numele Lui este sfânt și înfricoșat.
10. Frica Domnului este începutul înțelepciunii; toți cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, și slava Lui ține în veci.
Capitolul 112
1. Lăudați pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
2. Sămânța lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.
3. El are în casă bogăție și belșug, și neprihănirea lui dăinuiește în veci.
4. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător și drept.
5. Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul, și care își rânduiește faptele după dreptate!
6. Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ține în veci.
7. El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
8. Inima îi este mângâiată, n-are nici o teamă, până ce își vede împlinită dorința față de potrivnicii lui.
9. El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă.
10. Cel rău vede lucrul acesta, și se mânie, scrâșnește din dinți și se topește. Poftele celor răi rămân neîmplinite.
Capitolul 113
1. Lăudați pe Domnul! Robii Domnului lăudați, lăudați Numele Domnului!
2. Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac!
3. De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.
4. Domnul este înălțat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.
5. Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuiește atât de sus?
6. El își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.
7. El ridică pe sărac din țărână, înalță pe cel lipsit din gunoi.
8. ca să-i facă să șadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.
9. El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 114
1. Când a ieșit Israel din Egipt, când a plecat casa lui Iacov de la un popor străin,
2. Iuda a ajuns locașul Lui cel sfânt, și Israel stăpânirea Lui.
3. Marea a văzut lucrul acesta și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi:
4. munții au sărit ca niște berbeci, și dealurile ca niște miei.
5. Ce ai tu, mare, de fugi, și tu, Iordanule, de te întorci înapoi?
6. Ce aveți, munților, de săltați ca niște berbeci, și voi, dealurilor, ca niște miei?
7. Da, cutremură-te, pământule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8. care preface stânca în iaz, și cremenea în izvor de ape.
Capitolul 115
1. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta!
2. Pentru ce că zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?"
3. Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.
4. Idolii lor sunt argint și aur, făcuți de mâini omenești.
5. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6. au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase,
7. au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.
8. Ca ei sunt cei ce-i fac; toți cei ce se încred în ei.
9. Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul și scutul lor.
10. Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul și scutul lor.
11. Cei ce vă temeți de Domnul, încredeți-vă în Domnul! El este ajutorul și scutul lor.
12. Domnul Și-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron,
13. va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici și pe cei mari.
14. Domnul să vă înmulțească tot mai mult, pe voi și pe copiii voștri!
15. Fiți binecuvântați de Domnul, care a făcut cerurile și pământul!
16. Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17. Nu morții laudă pe Domnul, și nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,
18. ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum și până în veac. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 116
1. Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
2. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea.
3. Mă înfășuraseră legăturile morții, și m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului și durerii.
4. Dar am chemat Numele Domnului, și am zis: "Doamne, mântuiește-mi sufletul."
5. Domnul este milostiv și drept, și Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6. Domnul păzește pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.
7. Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ți-a făcut bine.
8. Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii din lacrimi, și picioarele de cădere.
9. Voi umbla înaintea Domnului, pe pământul celor vii.
10. Aveam dreptate când ziceam: "Sunt foarte nenorocit!"
11. În neliniștea mea, ziceam: "Orice om este înșelător."
12. Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?
13. Voi înălța paharul izbăvirilor, și voi chema Numele Domnului;
14. îmi voi împlini juruințele făcute Domnului, în fața întregului Său popor.
15. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.
16. Ascultă-mă, Doamne, căci sunt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, și Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17. Îți voi aduce o jertfă de mulțumire, și voi chema Numele Domnului;
18. îmi voi împlini juruințele făcute Domnului în fața întregului Său popor,
19. în curțile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudați pe Domnul!
Capitolul 117
1. Lăudați pe Domnul, toate neamurile, lăudați-L, toate popoarele!
2. Căci mare este bunătatea Lui față de noi, și credincioșia Lui ține în veci. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 118
1. Lăudați pe Domnul, căci este bun, "căci în veac ține îndurarea Lui!"
2. Să zică Israel: "Căci în veac ține îndurarea Lui!"
3. Casa lui Aaron să zică: "Căci în veac ține îndurarea Lui!"
4. Cei ce se tem de Domnul să zică: "Căci în veac ține îndurarea Lui!"
5. În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat și m-a scos la larg.
6. Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?
7. Domnul este ajutorul meu, și mă bucur când îmi văd împlinită dorința față de vrăjmașii mei.
8. Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om;
9. mai bine să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari.
10. Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăți.
11. Mă înconjurau, m-au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăți.
12. M-au înconjurat ca niște albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăți.
13. Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m-a ajutat.
14. Domnul este tăria mea și pricina laudelor mele; El m-a mântuit.
15. Strigăte de biruință și de mântuire se înalță în corturile celor neprihăniți: dreapta Domnului câștigă biruința!
16. Dreapta Domnului se înalță; dreapta Domnului câștigă biruința!
17. Nu voi muri, ci voi trăi, și voi povesti lucrările Domnului.
18. Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morții.
19. Deschideți-mi porțile neprihănirii, ca să intru și să laud pe Domnul.
20. Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniți.
21. Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit.
22. Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
23. Domnul a făcut lucrul acesta: și este o minunăție înaintea ochilor noștri.
24. Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne înveselim în ea!
25. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!
26. Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27. Domnul este Dumnezeu, și ne luminează. Legați cu funii vita pentru jertfă, și aduceți-o până la coarnele altarului!
28. Tu ești Dumnezeul meu, și eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.
29. Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!
Capitolul 119
1. Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2. Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor,
3. care nu săvârșesc nici o nelegiuire, și umblă în căile Lui!
4. Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfințenie.
5. O, de ar ținti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!
6. Atunci nu voi roși de rușine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
7. Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăța legile dreptății Tale.
8. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9. Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
10. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
11. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12. Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învață-mă orânduirile Tale!
13. Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.
14. Când urmez învățăturile Tale, mă bucur de parc-aș avea toate comorile.
15. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, și cărările Tale le am sub ochi.
16. Mă desfăt în orânduirile Tale, și nu uit Cuvântul Tău.
17. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc Cuvântul Tău!
18. Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19. Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20. Totdeauna mi se topește sufletul de dor după legile tale.
21. Tu mustri pe cei îngâmfați, pe blestemații aceștia, care se rătăcesc de la poruncile Tale.
22. Ridică de peste mine ocara și disprețul! Căci păzesc învățăturile Tale.
23. Să tot stea voievozii și să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adânc la orânduirile Tale.
24. Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei.
25. Sufletul meu este lipit de țărână: înviorează-mă, după făgăduința Ta!
26. Eu îmi istorisesc căile, și Tu mă asculți: învață-mă orânduirile Tale!
27. Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, și voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28. Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!
29. Depărtează-mă de calea necredincioșiei către Tine, și dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
30. Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
31. Mă țin de învățăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de rușine!
32. Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoți inima la larg.
33. Învață-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o țin până în sfârșit!
34. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta și s-o țin din toată inima mea!
35. Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36. Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale, și nu spre câștig!
37. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte, înviorează-mă în calea Ta!
38. Împlinește-Ți făgăduința față de robul Tău, făgăduința făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39. Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecățile Tale sunt pline de bunătate.
40. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduința Ta!
42. Și atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocorește, căci mă încred în Cuvântul Tău.
43. Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecățile Tale.
44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna și pe vecie.
45. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46. Voi vorbi despre învățăturile Tale înaintea împăraților, și nu-mi va roși obrazul.
47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, și vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
49. Adu-Ți aminte de făgăduința dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
50. Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduința Ta îmi dă iarăși viață.
51. Niște îngâmfați mi-aruncă batjocuri; totuși eu nu mă abat de la Legea Ta.
52. Mă gândesc la judecățile Tale de odinioară, Doamne, și mă mângâi.
53. M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta.
54. Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.
55. Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, și păzesc Legea Ta.
56. Așa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57. Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58. Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduința Ta!
59. Mă gândesc la căile mele, și îmi îndrept picioarele spre învățăturile Tale.
60. Mă grăbesc, și nu preget să păzesc poruncile Tale.
61. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62. Mă scol la miezul nopții să Te laud pentru judecățile Tale cele drepte.
63. Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine, și cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64. Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învață-mă orânduirile Tale!
65. Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduința Ta.
66. Învață-mă să am înțelegere și pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67. Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.
68. Tu ești bun și binefăcător: învață-mă orânduirile tale!
69. Niște îngâmfați urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70. Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta.
71. Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.
72. Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur și de argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut, și m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile Tale!
74. Cei ce se tem de Tine mă văd și se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduințele Tale.
75. Știu, Doamne, că judecățile Tale sunt drepte: din credincioșie m-ai smerit.
76. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77. Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78. Să fie înfruntați îngâmfații care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, și cei ce cunosc învățăturile Tale!
80. Inima să-mi fie neîmpărțită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de rușine!
81. Îmi tânjește sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduința Ta.
82. Mi se topesc ochii după făgăduința Ta, și zic: "Când mă vei mângâia?"
83. Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuși nu uit orânduirile Tale.
84. Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85. Niște îngâmfați sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
86. Toate poruncile tale nu sunt decât credincioșie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87. Gata, gata să mă doboare și să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88. Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învățăturile gurii Tale!
89. Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri.
90. Credincioșia ta ține din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, și el rămâne tare.
91. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îți sunt supuse.
92. Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aș fi pierit în ticăloșia mea.
93. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94. Al Tău sunt: mântuiește-mă! Căci caut poruncile Tale.
95. Niște răi mă așteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învățăturile Tale.
96. Văd că tot ce este desăvârșit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
97. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
98. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99. Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei, căci mă gândesc la învățăturile Tale.
100. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
101. Îmi țin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău.
102. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveți.
103. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
104. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
105. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea.
106. Jur, - și mă voi ține de jurământ, - că voi păzi legile Tale cele drepte.
107. Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!
108. Primește, Doamne, simțămintele pe care le spune gura mea, și învață-mă legile Tale!
109. Viața îmi este necurmat în primejdie, și totuși nu uit Legea Ta.
110. Niște răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.
111. Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.
112. Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna și până la sfârșit.
113. Urăsc pe oamenii nehotărâți, dar iubesc Legea Ta.
114. Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta.
115. Depărtați-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116. Sprijinește-mă, după făgăduința Ta, ca să trăiesc, și nu mă lăsa de rușine în nădejdea mea!
117. Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, și să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale!
118. Tu disprețuiești pe toți cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înșelătoria lor este zadarnică.
119. Ca spuma iei pe toți cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învățăturile Tale.
120. Mi se înfioară carnea de frica Ta, și mă tem de judecățile Tale.
121. Păzesc legea și dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
122. Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău, și nu mă lăsa apăsat de niște îngâmfați!
123. Mi se topesc ochii după mântuirea Ta, și după făgăduința Ta cea dreaptă.
124. Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, și învață-mă orânduirile Tale!
125. Eu sunt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învățăturile Tale.
126. Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
127. De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat:
128. De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, și urăsc orice cale a minciunii.
129. Învățăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzește sufletul meu.
130. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
131. Deschid gura și oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.
132. Întoarce-Ți Fața spre mine, și ai milă de mine, după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău!
133. Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău, și nu lăsa nici o nelegiuire să stăpânească peste mine!
134. Izbăvește-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
135. Fă să strălucească Fața Ta peste robul Tău, și învață-mă orânduirile Tale!
136. Ochii îmi varsă șiroaie de ape, pentru că Legea Ta nu este păzită.
137. Tu ești drept, Doamne, și judecățile Tale sunt fără prihană.
138. Tu Îți întemeiezi învățăturile pe dreptate, și pe cea mai mare credincioșie.
139. Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.
140. Cuvântul Tău este cu totul încercat, și robul Tău îl iubește.
141. Sunt mic și disprețuit, dar nu uit poruncile Tale.
142. Dreptatea Ta este o dreptate veșnică, și Legea Ta este adevărul.
143. Necazul și strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.
144. Învățăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
145. Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale.
146. Te chem: mântuiește-mă, ca să păzesc învățăturile Tale!
147. O iau înaintea zorilor și strig; nădăjduiesc în făgăduințele Tale.
148. O iau înaintea străjilor de noapte, și deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.
149. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
150. Se apropie cei ce urmăresc mișelia, și se depărtează de Legea Ta.
151. Dar Tu ești aproape, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. De multă vreme știu din învățăturile Tale, că le-ai așezat pentru totdeauna.
153. Vezi-mi ticăloșia, și izbăvește-mă, căci nu uit Legea Ta.
154. Apără-mi pricina, și răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduința Ta.
155. Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale.
156. Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecățile Tale!
157. Mulți sunt prigonitorii și potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învățăturile Tale.
158. Văd cu scârbă pe cei necredincioși Ție, care nu păzesc Cuvântul Tău.
159. Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
160. Temelia Cuvântului Tău este adevărul, și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice.
161. Niște voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.
162. Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găsește o mare pradă.
163. Urăsc și nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164. De șapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165. Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, și nu li se întâmplă nici o nenorocire.
166. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, și împlinesc poruncile Tale.
167. Sufletul meu ține învățăturile Tale, și le iubesc mult de tot!
168. Păzesc poruncile și învățăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169. Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduința Ta.
170. Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăvește-mă, după făgăduința Ta!
171. Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveți orânduirile Tale!
172. Să cânte limba mea Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!
173. Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.
174. Suspin după mântuirea Ta, Doamne, și Legea Ta este desfătarea mea.
175. Să-mi trăiască sufletul și să Te laude, și judecățile Tale să mă sprijinească!
176. Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
Capitolul 120
(O cântare a treptelor.)
1. Către Domnul strig în strâmtorarea mea, și El m-ascultă.
2. Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înșelătoare!
3. Ce-ți dă El ție, ce-ți aduce El ție, limbă înșelătoare!
4. Săgeți ascuțite de războinic, cu cărbuni aprinși de ienupăr.
5. Vai de mine că locuiesc la Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului!
6. Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.
7. Eu sunt pentru pace; dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.
Capitolul 121
(O cântare a treptelor.)
1. Îmi ridic ochii spre munți... De unde-mi va veni ajutorul?
2. Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.
3. Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul; Cel ce te păzește, nu va dormita.
4. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
5. Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7. Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul.
8. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.
Capitolul 122
(O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.)
1. Mă bucur când mi se zice; "Haidem la Casa Domnului!"
2. Picioarele mi se opresc în porțile tale, Ierusalime!
3. Ierusalime, tu ești zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
4. Acolo se suie semințiile, semințiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
5. Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
6. Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
7. Pacea să fie între zidurile tale, și liniștea în casele tale domnești!
8. Din pricina fraților și prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.
9. Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.
Capitolul 123
(O cântare a treptelor.)
1. La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuiești în ceruri.
2. Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, și ochii roabei la mâna stăpânei ei, așa se uită ochii noștri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.
3. Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreț;
4. ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfați, de disprețul celor trufași.
Capitolul 124
(O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.)
1. De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, - să spună Israel acum! -
2. de n-ar fi fost Domnul de partea noastră, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3. ne-ar fi înghițit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră;
4. ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
5. ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
6. Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinților lor!
7. Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului; lațul s-a rupt, și noi am scăpat.
8. Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile și pământul.
Capitolul 125
(O cântare a treptelor.)
1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
2. Cum este înconjurat Ierusalimului de munți, așa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum și până în veac.
3. Căci toiagul de cârmuire al răutății nu va rămâne pe moștenirea celor neprihăniți, pentru ca cei neprihăniți să nu întindă mâinile spre nelegiuire.
4. Doamne, varsă-Ți binefacerile peste cei buni, și peste cei cu inima fără prihană!
5. Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! Pacea să fie peste Israel!
Capitolul 126
(O cântare a treptelor.)
1. Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam.
2. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, și limba de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: "Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!"
3. Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, și de aceea suntem plini de bucurie.
4. Doamne, adu înapoi pe prinșii noștri de război, ca pe niște râuri în partea de miazăzi!
5. Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie.
6. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.
Capitolul 127
(O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.)
1. Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.
2. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu durere; căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.
3. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.
4. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe.
5. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei! Căci ei nu vor rămâne de rușine, când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă.
Capitolul 128
(O cântare a treptelor.)
1. Ferice de oricine se teme de Domnul, și umblă pe căile Lui!
2. Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit, și-ți merge bine.
3. Nevasta ta este ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
4. Așa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.
5. Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieții tale,
6. și să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!
Capitolul 129
(O cântare a treptelor.)
1. Destul m-au asuprit din tinerețe - s-o spună Israel! -
2. destul m-au asuprit din tinerețe, dar nu m-au biruit.
3. plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
4. Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.
5. Să se umple de rușine și să dea înapoi, toți cei ce urăsc Sionul!
6. Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!
7. Secerătorul nu-și umple mâna cu ea, cel ce leagă snopii nu-și încarcă brațul cu ea,
8. și trecătorii nu zic: "Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!" "Vă binecuvântăm în Numele Domnului!"
Capitolul 130
(O cântare a treptelor.)
1. Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!
2. Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
3. Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
4. Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.
5. Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește, și aștept făgăduința Lui.
6. Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața, da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
7. Israele, pune-ți nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, și la El este belșug de răscumpărare!
8. El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
Capitolul 131
(O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.)
1. Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufașe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari și prea înalte pentru mine.
2. Dimpotrivă, sufletul îmi este liniștit și potolit, ca un copil înțărcat, care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înțărcat.
3. Pune-ți nădejdea în Domnul, Israele, de acum și până în veac!
Capitolul 132
(O cântare a treptelor.)
1. Doamne, adu-Ți aminte de David, și de toate necazurile lui!
2. Adu-Ți aminte cum a jurat el Domnului, și a făcut următoarea juruință Puternicului lui Iacov:
3. "Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
4. nu voi da somn ochilor mei, nici ațipire pleoapelor mele,
5. până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuință pentru Puternicul lui Iacov." -
6. Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...
7. "Haidem la locuința Lui, să ne închinăm înaintea așternutului picioarelor Lui!...
8. Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu și Chivotul măreției Tale!
9. Preoții Tăi să se îmbrace în neprihănire, și credincioșii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
10. Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!" -
11. Domnul a jurat lui David adevărul, și nu Se va întoarce de la ce a jurat: "Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
12. Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu, și învățăturile Mele, pe care li le voi da, vor ședea și fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie." -
13. Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuință a Lui, și a zis:
14. "Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
15. Îi voi binecuvânta din belșug hrana, voi sătura cu pâine pe săracii lui.
16. Voi îmbrăca în mântuire pe preoții lui, și credincioșii lui vor scoate strigăte de bucurie.
17. Acolo voi înălța puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,
18. voi îmbrăca cu rușine pe vrăjmașii lui, și peste el va străluci cununa lui."
Capitolul 133
(O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.)
1. Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!
2. Este ca untdelemnul de preț, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veșmintelor lui.
3. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munții Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viața, pentru veșnicie.
Capitolul 134
(O cântare a treptelor.)
1. Iată, binecuvântați pe Domnul, toți robii Domnului, care stați noaptea în Casa Domnului!
2. Ridicați-vă mâinile spre sfântul locaș, și binecuvântați pe Domnul!
3. Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile și pământul!
Capitolul 135
1. Lăudați pe Domnul! Lăudați Numele Domnului, lăudați-L, robi ai Domnului,
2. care stați în Casa Domnului, în curțile Casei Dumnezeului nostru!
3. Lăudați pe Domnul, căci Domnul este bun; cântați Numele Lui, căci este binevoitor.
4. Căci Domnul Și-a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.
5. Știu că Domnul este mare, și că Domnul nostru este mai presus de toți dumnezeii.
6. Domnul face tot ce vrea în ceruri și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.
7. El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie, și scoate vântul din cămările lui.
8. El a lovit pe întâii născuți ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.
9. A trimis semne și minuni, în mijlocul tău, Egiptule: împotriva lui Faraon și împotriva tuturor slujitorilor lui.
10. A lovit multe neamuri, și a ucis împărați puternici:
11. pe Sihon, împăratul Amoriților, pe Og, împăratul Basanului, și pe toți împărații Canaanului;
12. și le-a dat țara de moștenire, de moștenire poporului Său Israel.
13. Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ține din neam în neam,
14. căci Domnul va judeca pe poporul Său, și va avea milă de robii Săi.
15. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.
16. Au gură, și nu vorbesc, au ochi, și nu văd,
17. au urechi, și totuși n-aud, da, n-au suflare în gură.
18. Ca ei sunt cei ce-i fac, toți cei ce se încred în ei.
19. Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvântați pe Domnul!
20. Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul! Cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul!
21. Domnul să fie binecuvântat din Sion, El, care locuiește în Ierusalim! Lăudați pe Domnul!
Capitolul 136
1. Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!
2. Lăudați pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ține îndurarea Lui!
3. Lăudați pe Domnul domnilor, căci în veac ține îndurarea Lui!
4. Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ține îndurarea Lui!
5. Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ține îndurarea Lui!
6. Pe cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ține îndurarea Lui!
7. Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ține îndurarea Lui!
8. Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ține îndurarea Lui!
9. Luna și stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ține îndurarea Lui!
10. Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întâii lor născuți, căci în veac ține îndurarea Lui!
11. Și a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ține îndurarea Lui!
12. Cu mână tare și cu braț întins, căci în veac ține îndurarea Lui!
13. Pe Cel ce a tăiat în două marea Roșie, căci în veac ține îndurarea Lui!
14. Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ține îndurarea Lui!
15. Și a aruncat pe Faraon și oștirea lui în marea Roșie, căci în veac ține îndurarea Lui!
16. Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie, căci în veac ține îndurarea Lui!
17. Pe Cel ce a lovit împărați mari, căci în veac ține îndurarea Lui!
18. Pe Cel ce a ucis împărați puternici, căci în veac ține îndurarea Lui!
19. Pe Sihon, împăratul Amoriților, căci în veac ține îndurarea Lui!
20. Și pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ține îndurarea Lui!
21. Și le-a dat țara de moștenire, căci în veac ține îndurarea Lui!
22. De moștenire robului Său Israel, căci în veac ține îndurarea Lui!
23. Pe Cel ce Și-a adus aminte de noi, când eram smeriți, căci în veac ține îndurarea Lui!
24. Și ne-a izbăvit de asupritorii noștri, căci în veac ține îndurarea Lui!
25. Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ține îndurarea Lui!
26. Lăudați pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ține îndurarea Lui!
Capitolul 137
1. Pe malurile râurilor Babilonului, ședeam jos și plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.
2. În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm harfele.
3. Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări, și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicând: "Cântați-ne câteva din cântările Sionului!" -
4. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5. Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6. Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7. Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: "Radeți-l, radeți-l din temelii!"
8. Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ți va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9. Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, și-i va zdrobi de stâncă!
Capitolul 138
(Un psalm al lui David.)
1. Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
2. Mă închin în Templul Tău cel sfânt, și laud Numele Tău, pentru bunătatea și credincioșia Ta, căci Ți s-a mărit faima prin împlinirea făgăduințelor Tale.
3. În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.
4. Toți împărații pământului Te vor lăuda, Doamne, când vor auzi cuvintele gurii Tale;
5. ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este slava Domnului!
6. Domnul este înălțat: totuși vede pe cei smeriți, și cunoaște de departe pe cei îngâmfați.
7. Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îți întinzi mâna spre mânia vrăjmașilor mei, și dreapta Ta mă mântuiește.
8. Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale.
Capitolul 139
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
2. știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul.
3. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele.
4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.
5. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte, și-Ți pui mâna peste mine.
6. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta?
8. Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo;
9. Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.
11. Dacă voi zice: "Cel puțin întunericul mă va acoperi, - și se va face noapte lumina dimprejurul meu!"
12. Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul ca lumina.
13. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
14. Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!
18. Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge!
20. Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!
21. Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22. Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.
23. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile!
24. Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!
Capitolul 140
(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.)
1. Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzește-mă de oamenii asupritori,
2. care cugetă lucruri rele în inima lor, și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!
3. Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. -
4. Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Ferește-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
5. Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri, pun rețele de-a lungul drumului, și îmi întind capcane. - (Oprire).
6. Eu zic Domnului: "Tu ești Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7. Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei."
8. Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! - (Oprire).
9. Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10. Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11. Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ, și pe omul asupritor, nenorocirea îl paște și-l duce la pierzanie.
12. Știu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiți.
13. Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
Capitolul 141
(Un psalm al lui David.)
1. Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
2. Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3. Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!
4. Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, și să nu mănânc din ospețele lor!
5. Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.
6. Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, și vor vedea că sunt plăcute.
7. Cum se brăzdează și se spintecă pământul, așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8. De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9. Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei, și de piedicile celor ce fac răul!
10. Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!
Capitolul 142
(O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peșteră.)
1. Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2. Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3. Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4. Aruncă-Ți ochii la dreapta, și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5. Doamne, către Tine strig, și zic: "Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii."
6. Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
7. Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.
Capitolul 143
(Un psalm al lui David.)
1. Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ți urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioșia și dreptatea Ta!
2. Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
3. Vrăjmașul îmi urmărește sufletul, îmi calcă viața în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
4. Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
5. Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.
6. Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat. -
7. Grăbește de m-ascultă, Doamne! Mi se topește duhul: nu-mi ascunde Fața Ta! Căci aș ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
8. Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalț sufletul.
9. Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
10. Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
11. Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
12. În bunătatea Ta, nimicește pe vrăjmașii mei, și pierde pe toți potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.
Capitolul 144
(Un psalm al lui David.)
1. Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
2. Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
3. Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el?
4. Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.
5. Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! Atinge munții, ca să fumege!
6. Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile, și pune-i pe fugă!
7. Întinde-Ți mâinile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,
8. a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9. Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10. Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11. izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...
12. Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13. Grânarele noastre sunt pline, și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14. vițelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nici o pagubă, nici o robie, nici un țipăt în ulițele noastre!
15. Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!
Capitolul 145
(O cântare de laudă a lui David.)
1. Te voi înălța, Dumnezeule, Împăratul meu, și voi binecuvânta Numele tău în veci de veci.
2. În fiecare zi Te voi binecuvânta, și voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
3. Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, și mărimea Lui este nepătrunsă.
4. Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, și să vestească isprăvile Tale cele mari!
5. Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale, și voi cânta minunile Tale.
6. Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșată, și eu voi povesti mărimea Ta.
7. Să se trâmbițeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, și să se laude dreptatea Ta!
8. Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate.
9. Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
10. Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Și credincioșii Tăi Te vor binecuvânta.
11. Vor spune slava împărăției Tale, și vor vesti puterea Ta,
12. ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, și strălucirea plină de slavă a împărăției Tale.
13. Împărăția Ta este o împărăție veșnică, și stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
14. Domnul sprijinește pe toți cei ce cad, și îndreaptă pe cei încovoiați.
15. Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, și Tu le dai hrana la vreme.
16. Îți deschizi mâna, și saturi după dorință tot ce are viață.
17. Domnul este drept în toate căile Lui, și milostiv în toate faptele Lui.
18. Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
19. El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă.
20. Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc, și nimicește pe toți cei răi.
21. Gura mea să vestească lauda Domnului, și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!
Capitolul 146
1. Lăudați pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
2. Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
3. Nu vă încredeți în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
4. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, și în aceeași zi le pier și planurile lor.
5. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
6. El a făcut cerurile și pământul, marea și tot ce este în ea. El ține credincioșia în veci.
7. El face dreptate celor asupriți; dă pâine celor flămânzi: Domnul izbăvește pe prinșii de război;
8. Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiați; Domnul iubește pe cei neprihăniți.
9. Domnul ocrotește pe cei străini, sprijinește pe orfan și pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.
10. Domnul împărățește în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac! Lăudați pe Domnul!
Capitolul 147
1. Lăudați pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, și se cuvine să-L lăudăm.
2. Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel;
3. tămăduiește pe cei cu inima zdrobită, și le leagă rănile.
4. El socotește numărul stelelor, și le dă nume la toate.
5. Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
6. Domnul sprijinește pe cei nenorociți, și doboară pe cei răi la pământ.
7. Cântați Domnului cu mulțumiri, lăudați pe Dumnezeul nostru cu harfa!
8. El acoperă cerul cu nori, pregătește ploaia pentru pământ, și face să răsară iarba pe munți.
9. El dă hrană vitelor, și puilor corbului când strigă.
10. Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Și găsește plăcerea în picioarele omului.
11. Domnul iubește pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
12. Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
13. Căci El întărește zăvoarele porților, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;
14. El dă pace ținutului tău, și te satură cu cel mai bun grâu.
15. El Își trimite poruncile pe pământ, Cuvântul Lui aleargă cu iuțeală mare.
16. El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa;
17. El Își azvârle gheața în bucăți; cine poate sta înaintea frigului Său?
18. El Își trimite Cuvântul Său, și le topește; pune să sufle vântul Lui, și apele curg.
19. El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile și poruncile Sale.
20. El n-a lucrat așa cu toate neamurile, și ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 148
1. Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul din înălțimea cerurilor, lăudați-L în locurile cele înalte!
2. Lăudați-L toți îngerii Lui! Lăudați-L, toate oștirile Lui!
3. Lăudați-L, soare și lună, lăudați-L, toate stelele luminoase!
4. Lăudați-L, cerurile cerurilor, și voi, ape, care sunteți mai presus de ceruri!
5. Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit și au fost făcute,
6. le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi, și nu le va călca.
7. Lăudați pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare, și adâncuri toate;
8. foc și grindină, zăpadă și ceață, vânturi năpraznice, care împliniți poruncile Lui,
9. munți și dealuri toate, pomi roditori, și cedri toți,
10. fiare și vite toate, târâtoare și păsări înaripate,
11. împărați ai pământului și popoare toate, voievozi și toți judecătorii pământului,
12. tineri și tinere, bătrâni și copii!
13. Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălțat: măreția Lui este mai presus de pământ și de ceruri.
14. El a înălțat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toți credincioșii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 149
1. Lăudați pe Domnul! Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea credincioșilor Lui!
2. Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se înveselească fiii Sionului de Împăratul lor!
3. Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba și cu harfa!
4. Căci Domnul are plăcere de poporul Său, și slăvește pe cei nenorociți, mântuindu-i.
5. Să salte de bucurie credincioșii Lui îmbrăcați în slavă, să scoată strigăte de bucurie în așternutul lor!
6. Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor, și sabia cu două tăișuri în mâna lor,
7. ca să facă răzbunare asupra neamurilor, și să pedepsească popoarele;
8. să lege pe împărații lor cu lanțuri, și pe mai marii lor cu obezi de fier,
9. ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toți credincioșii Lui. Lăudați pe Domnul!
Capitolul 150
1. Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Dumnezeu în Locașul Lui cel sfânt, lăudați-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
2. Lăudați-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudați-L, după mărimea Lui nemărginită!
3. Lăudați-L cu sunet de trâmbiță, lăudați-L cu alăuta și harfa!
4. Lăudați-L cu timpane și cu jocuri, lăudați-L, cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul.
5. Lăudați-L cu chimvale sunătoare, lăudați-L cu chimvale zângănitoare!
6. Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!