Iatã o carte scrisã de un profet laic. Dumnezeu si-a pãstrat întotdeauna dreptul sã se foloseascã de orice oameni pe care El îi alege pentru vestirea mesajelor Sale. Cînd preotii si împãratii îsi pierd vrednicia, ciobanii si culegãtorii de smochine sînt înrolati în vestirea Cuvântului Domnului (Amos 7:14).

Titlul: Cartea poartã numele autorului ei: Amos, care se poate traduce prin „purtãtorul de poveri". Încã o datã, numele este o anuntare a specificului misiunii pe care o va avea acest om chemat de Dumnezeu la o activitate grea si importantã.

Autorul: Numele lui Amos nu apare în nici o altã carte a Bibliei. El nu a fost un preot sau un profet educat în mînuirea si transmiterea Cuvîntului lui Dumnezeu. Ca si în cazul celorlalti profeti însã, autoritatea lui a venit de la Domnul si asta i-a fost de ajuns ca sã stea plin de îndrãznealã în fata oamenilor:

„Amos a rãspuns lui Amatia: „Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt pãstor, si strîngãtor de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, si Domnul mi-a zis: „Du-te si prooroceste poporului Meu Israel!" (Amos 7:14-15).

Locul din care s-a ridicat Amos a fost Tecoa, o asezare situatã cam la 6 km sud de Betleem, în pustia iudeii. Acolo îsi pãstorise altãdatã si David oile si tot acolo se ascunsese pe cînd fugea de împãratul Saul. Limbajul folosit de Amos este nesofisticat. Profetul are vorbirea unui om de la tarã, plinã de comparatii din natura în care-si duce viata (Amos 3:4, 5, 12; 5:8, 19; 9:9). Tonul lui este rãspicat, iar mesajul lui merge direct la tintã fãrã prea multã pregãtire: „El a zis: „Domnul rãcneste din Sion, glasul Lui rãsunã din Ierusalim. Pãsunele pãstorilor jãlesc, si vîrful Carmelului este uscat" (Amos 1:2).

Data: Autorul fixeazã singur data activitãtii sale: „pe vremea lui Ozia, împãratul lui Iuda si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împãratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pãmînt". tinînd seama de amenintãrile care ne apropie de sfîrsitul domniei lui Ieroboam, putem spune cã Amos a activat în preajma anului 755 î.Cr.

Amos este un profet ridicat de Dumnezeu din împãrãtia lui Iuda si trimis sã prooroceascã la Betel si Samaria, în inima religioasã a împãrãtiei lui Israel. Activitatea profeticã a lui Amos nu a fost solitarã. Probabil cã în tineretea lui a mai apucat sã-l vadã pe Elisei si sã-l audã pe Iona vorbind despre succesele militare ale Israelului (2 Împãrati 14:25) ). Amos a fost premergãtorul altor profeti. În timpul lucrãrii lui, Dumnezeu l-a ridicat pe Osea sã vorbeascã în Israel si pe Isaia si Mica sã activeze în Iuda.

Contextul scrierii: Amos a profetit într-o vreme de optimism si abundentã. Vremea lui Ozia si Ieroboam readusese ceva din fala Israelului de altãdatã. La curtile împãrãtesti se instalase iarãsi luxul, ritualurile religioase erau pline de pompã si fast, poporul trãia iarãsi în abundentã si în bucurie. Israelul arãta însã ca un mãr frumos pe dinafarã si gãunos pe dinãuntru. Pãcatul se furisase în viata intimã a poporului si dincolo de aparentele de religiozitate, Legea Domnului fusese abandonatã. Simplitatea si neprihãnirea fuseserã înlocuite cu abundenta materialã, luxul, necinstea si imoralitatea (Amos 2:6-8; 3:10; 4:1; 5:10-12; 8:4-6). În plan international, Asiria, Mesopotamia si Egiptul erau în eclipsã, asa cã aparent, Israelul nu avea de ce sã se teamã. În acest context Amos a fost trimis de Domnul sã predice un mesaj de mustrare si amenintare. Pedeapsa vestitã de Amos nu se vedea atunci nici mãcar la orizontul istoriei, asa cã nu este de mirare cã acest „tãran" venit de la oi a fost privit cu curiozitate si cu aversiune în centrele civice si religioase ale Israelului. Imaginati-vã cam cum au reactionat doamnele din „înalta societate" a Samariei cînd l-au auzit spunîndu-le: „Ascultati acum, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriti pe cei sãrmani, zdrobiti pe cei lipsiti, si ziceti bãrbatilor vostri: „Dati-ne sã bem!" (Amos 4:1). Nu este de mirare cã împotriva profetului s-a pornit repede o conspiratie care a fãcut totul ca sã-l reducã la tãcere. Amatia, preotul idolatru din Betel, l-a pãrît împãratului, declarîndu-l trãdãtor (Amos 7:10-11), iar apoi l-a interpelat public, gonindu-l din Israel:

„Pleacã, vãzãtorule si fugi în tara lui Iuda! Mãnîncã-ti pîinea acolo, si acolo prooroceste. Dar nu mai prooroci la Betel, cãci este un locas sfînt al împãratului, si este un templu al împãrãtiei" (Amos 7:12-13).

Aceastã interpelare a cauzat, declaratia autobiograficã a profetului si groaznica sentintã dumnezeiascã rostitã împotriva preotului Amatia (Amos 7:17). Alungat din Israel, Amos s-a întors în Iuda si a asternut continutul profetiilor sale în scris ca sã poatã fi rãspîndite în continuare în Israel si ca sã serveascã drept avertisment împãrãtiei lui Iuda.

Continutul: Desi de la tarã, Amos este un vorbitor elocvent si ordonat. Capitolele 1 si 2 sînt o expunere despre „opt greutãti" care stau pe inima profetului. În revãrsãri profetice, Amos vorbeste împotriva tuturor celor opt natiuni din teritoriile Palestinei: Siria (1:3-5), Filistenii (1:6-8), Fenicia (1:9, 10), Edom (1:11-12), Amon (1:13-15). Moab (2:1-3), Iuda (2:4-5) si Israel (2:6-16). Urmeazã apoi capitolele 4, 5 si 6 care contin rezumatele a trei predici rostite de Amos. Începutul acestor trei mesaje este usor de gãsit. Fiecare dintre ele încep cu: „Ascultati cuvîntul acesta...” (3:1; 4:1; 5:1). Ultimele capitole ale cãrtii cuprind o serie de 5 viziuni prin care, într-o succesivã accelerare a mîniei este vestitã pedeapsa care va veni asupra celor ce s-au îndepãrtat de Domaul (Amos 7-9).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Douã expresii au pãsit afarã din cadrul cãrtii lui Amos înspre frazeologia tipologicã crestinã:

„Pregãteste-te sã te întîlnesti cu Dumnezeu tãu" (Amos 4:12) a devenit semnal de atentionare valabil oriunde si oricînd.

„Vai de cei ce trãiesc fãrã grijã în Sion" (Amos 6:1) a devenit sinonim cu avertizarea celor care se aflã în pericolul formalismului religios.

Mesajul: Cartea lui Amos este bogatã în mesaje spirituale. Ea rãspunde întrebãrii: „Cine poate sã slujeascã Domnului?" cu un rãspuns care trece dincolo de preotia traditionalã, la masa mare a poporului, stabilind drept unic criteriu de calificare „chemarea Domnului pentru slujbã". Amos denuntã ipocrizia si falsul ritualului religios lipsit de substanta realã a unei vieti trãite în ascultare de Cuvîntul Domnului: „Duceti-vã numai la Betel, si pãcãtuiti!... Aduceti-vã jertfele în fiecare dimineatã, si zeciuielile la fiecare trei zile! Faceti sã fumege jertfe de multumire fãcute cu aluat! Trimbitati-vã, vestiti-vã darurile de mîncare de bunã voie! Cãci asa vã place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu" (Amos 4:4-5).

Cartea lui Amos ne vorbeste despre iluzoria sigurantã a belsugului si confortului zilei de astãzi. Dumnezeu este acela care ridicã sau coboarã împãratii si împãrãtiile. Toate marile imperii ale lumii au cãzut din cauza aceluiasi motiv groaznic: pãcatul. El atrage ruina popoarelor. Peste Israelul prosper rãsunã glasul de tunet al lui Amos: „Asa vorbeste Domnul: Dupã cum pãstorul scapã din gura leului numai douã bucãti de picioare sau un vîrf de ureche, asa vor scãpa copiii lui Israel care stau în Samaria în coltul unui pat si pe covoare de Damasc!" (Amos 3:12).

Profetia lui Amos nu este numai amenintare si pedeapsã. Dincolo de disciplinarea necesarã, Amos vesteste recuperarea si restaurarea poporului. În numai cinci versete (Amos 9:10-15), viitorul Isarelului este descris în toatã frumusetea împlinii legãmintelor Avramic, Davidic si Palestinian în ceasul apoteotic al încununãrii lui Mesia. În cartea lui Amos se gãseste textul profetic care, în vremea Bisericii primare, a pus capãt dezbaterilor din consiliul din Ierusalim. Iacov este cel care-l tine minte si îl proclamã tuturora: „si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, dupã cum este scris: „Dupã aceea, Mã voi întoarce, si voi ridica din nou cortul lui David din prãbusirea lui, îi voi zidi dãrîmãturile, si-l voi înãlta din nou: pentru ca rãmãsita de oameni sã caute pe Domnul, ca si toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri, si cãruia Îi sînt cunoscute din vesnicie" (Fapte 15:15-17 citat din Amos 9:11-12).

Biblia ne îndeamnã, iarãsi si iarãsi, sã nu uitãm de Israel. Dumnezeu, chiar dacã i-a pedepsit acum, nu i-a lepãdat din planurile Sale. Evreii vor fi readusi în patria lor milenarã. tara va înflori din nou. Natiunea va cunoaste iarãsi prosperitatea si evreii pocãiti si reintrati în prerogativele Legãmîntului vor redeveni martorii lui Dumnezeu în lume (Amos 9:13-15).

SCHITA CÃRTII

I. OPT „GREUTÃTI" 1 - 2
a. Damascul a invadat Israelul - 2 Împ. 10:32-33, (Amos 1:3)
b. Gaza s-a aliat cu Tirul ca sã invadeze Iuda - 2 Cronici 21:16, 17;28:18, (Amos 1:6)
c. Tirul s-a aliat cu Gaza ca sã invadeze Iuda, (Amos 1:9)
d. Edom este dusmãnos fatã de Israel - Obadia 10-12, (Amos 1:11)
e. Amon a atacat Galaadul, (Amos 1:13)
f. Moab practicã religii ucigãtoare de oameni, (Amos 2:1)
g. Iuda neglijeazã Legea Domnului - 2 Împ. 25:9, (Amos 2:4)
h. Israel trãieste În nelegiuire - 2 Împ. 17:17-23, (Amos 2:6)

II. TREI PREDICI ÎMPOTRIVA ISRAELULUI 3 - 6
1. Pedeapsa: justificatã (Amos 3:1-10), pronuntatã (Amos 3:11-15)
2. Pedeapsa: justificatã (Amos 4:1-11), pronuntatã (Amos 4:12-13)
3. Pedeapsa: justificatã (Amos 5:1-15), pronuntatã (Amos 5:16-6:14)

III. CINCI VEDENII 7 - 9
Lãcustele, 7:1-3
Focul, 7:4-6
Cumpãna, 7:7-17
Cosul cu poame coapte, 8:1-14
Dumnezeu stînd pe altar, 9:1-10
Promisiuni pentru viitorul lui Israel, 9:11-15