„Fiul omului, te pun pãzitor peste casa lui Israel! Cînd vei auzi un cuvînt care iese din gura Mea, sã-i înstiintezi din partea Mea" (Ezec. 3:16-21).

Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu; Ieremia este purtãtorul de cuvînt al Tatãlui, care-si disciplineazã copiii; Ezechiel este proorocul Duhului, numit în text: „slava Domnului".

Titlul: Cartea poartã numele autorului ei care se poate traduce prin „Dumnezeu întãreste" sau „Domnul este tãria mea".

Autorul: Ca si Isaia, Ezechiel a fost si preot si profet. El se pregãtea sã slujeascã Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facã. Preotii erau instalati în slujire numai de la vîrsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus în robia babilonianã în anul 597 î.Cr., pe cînd avea numai 25 de ani. Dupã încã cinci ani petrecuti în Babilon, Ezechiel si-a început slujirea printre poporul captiv de la rîul Chebar. Timp de cel putin 22 de ani activeazã ca preot si profet (Ezec. 29:17). Se cãsãtoreste, dar nu stim dacã a avut sau nu copii din aceastã cãsãtorie.

Data: Amãnuntele date de Ezechiel ne ajutã sã stabilim foarte usor data scrierii. Fiecare sectiune profeticã a cãrtii debuteazã cu data la care a fost primitã de la Domnul si transmisã oamenilor. Activitatea profeticã a lui Ezechiel a început în luna Iulie din anul 593 î.Cr. si a continuat cel putin pînã la vremea mentionatã în ultima profetie înregistratã de textul cãrtii, adicã: luna Aprilie din anul 571 î.Cr. Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia si Daniel. Cam de aceiasi vîrstã cu Daniel, dar mult mai tînãr decît Ieremia, profetul a fost mult influentat de „profetul lacrimilor” cãruia i-a continuat aparent trei dintre profetiile sale: (1) vedenia cazanului pus pe foc (Ezec. 11:1-12; 24:3-14; comparate cu Ier. 1:13-15), (2) zicala strugurilor acrii (Ezec. 18:2-32; comparat cu Ier. 31:29-30) si (3) pilda celor douã surori (Ezec. 23:1-49; comparat cu Ier. 3:6-11).

Continutul cãrtii: Ezechiel ajunge la Babilon cu 9 ani dupã Daniel, fãcînd parte din cei 10.000 de captivi luati de Nebucadnetar în timpul domniei lui Zedechia (2 Împ. 24:11-18). El îsi începe activitatea dupã 5 ani de robie, spulberînd chiar de la început nãdejdiile false ale celor care credeau cã robia va fi scurtã si cã evreii se vor întoarce foarte repede acasã. Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat natiunii. Evreii trebuiau convinsi cã nu poate fi vorba despre o întoarcere în tara promisã, mai înainte de a se produce o totalã întoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj îsi atinge punctul maxim în pasajul din Ezec. 18:30-32:

„Întoarceti-vã si abateti-vã de la toate fãrãdelegile voastre, pentru ca sã nu vã ducã nelegiuirea la pieire. Lepãdati de la voi toate fãrãdelegile, prin care ati pãcãtuit, faceti-vã rost de o inimã nouã si un duh nou. Pentru ce vreti sã muriti, casã a lui Israel? Cãci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceti-vã dar la Dumnezeu, si veti trãi".

Cartea lui Ezechiel are un caracter autobiografic si este aranjatã într-o ordine cronologicã. Continutul cãrtii înregistreazã activitatea lui Ezechiel ca profet. Proorociile rostite de Ezechiel pot fi rezumate si împãrtite în felul urmãtor: (a) profetii adresate situatiei prezente: judecata Ierusalimului si a poporului evreu (Ezec. 4-14), (b) profetii despre viitor - destinul natiunilor (Ezec. 25-39) si (c) profetii despre vremea sfîrsitului: Templul, închinarea, cetatea (Ezec. 40-48).

Ezechiel este un prooroc foarte putin citat în Noul Testament. Nu-l gãsim în textul Evangheliilor sau al epistolelor, dar el apare în toatã mãretia lui în cartea Apocalipsei. Pentru cel ce cunoaste Biblia, nu este nici un secret cã Ezechiel si Ioan sînt amîndoi profeti apocaliptici. si unul si celãlalt au avut harul sã primeascã de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile sfîrsitului, în care Dumnezeu va face ceruri noi si un pãmînt nou în care va locui neprihãnirea. Multe din pasajele cãrtilor lor pot fi citite si studiate în paralel. Iatã de exemplu viziunea scaunului de domnie al lui Dumnezeu:

„Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatrã de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el" (Ezec. 1:26).

„Numaidecît am fost rãpit în Duhul. si iatã cã în cer era pus un scaun de domnie, si pe scaunul acesta de domnie sedea Cineva. Cel ce sedea pe el, avea înfãtisarea unei pietre de iaspis si de sardiu; si scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatrã de smaragd la vedere" (Apoc. 4:2-3).

Ca si cartea lui Ioan, si proorociile lui Ezechiel sînt pline de vedenii (Ezec. 8), pilde (Ezec. 17), poeme (Ezec. l9), proverbe (Ezec. 12:22, 23; 18:2) si tablouri cu încãrcãturã simbolicã. Specificul acesta mai are încã o explicatie. Pînã la cãderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a fãcut literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26, 27). Asa cã mesajul lui cãtre popor nu a putut fi transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor si al simbolurilor. Din cauza acestei situatii, profetul a fost împins de cîteva ori de Dumnezeu în situatii dificile. A trebuit sã umble gol, sã stea legat cu frînghii, sã mãnînce baligã de animal, etc. Cel mai greu de purtat dintre toate semnele profetice a fost însã moartea sotiei sale, produsã chiar în ziua în care a cãzut Ierusalimul (Ezec. 24:15-27). Pentru ca glasul lui Ezechiel cãtre popor sã sune la fel cu glasul Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca profetul sã guste ceva din durerea pe care Dumnezeu însusi a simtit-o cînd a încuviintat pedepsirea cetãtii favorite.

Unul dintre cele mai grafice capitole ale cãrtii lui Ezechiel este capitolul 37 în care gãsim viziunea vãii oaselor. Nicãieri în Biblie nu este descrisã mai plastic refacerea si renasterea poporului evreu. si tot nicãieri în Biblie nu se gãseste mai clar declaratia cã Dumnezeu nu si-a terminat planurile cu evreii. Dumnezeu poate sã-i ridice chiar si din morminte pentru a-i aseza în matca destinului lor mesianic.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Expresia caracteristicã a cãrtii este „slava Domnului". Ea apare de 12 ori în primele 11 capitole, dispare apoi din text, pentru ca sã reaparã în capitolul 43 al cãrtii. Capitolul l debuteazã cu descrierea slavei ceresti, iar capitolele 40-48 încheie cartea cu descrirea instaurãrii slavei lui Dumnezeu pe pãmînt („Tatãl nostru care esti în ceruri! Sfinteascã-se Numele Tãu; facã-se voia Ta; vie împãrãtia Ta; precum în cer asa si pe pãmînt" - Matei 6:9-10). Între aceste douã extreme, cartea lui Ezechiel ne prezintã ce s-a întîmplat cu slava Domnului în împãrãtia lui Iuda. În Ezechiel 8 îl vedem pe profet dus de Domnul la Ierusalim ca sã fie martor la idolatria poporului si pentru a asista la plecarea slavei Domnului din cetate.

În Vechiul Testament, slava Domnului era semnul prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Locul ei era între heruvimii harului de pe chivotul legãmîntului din Cortul întîlnirii. Din pricina pãcatelor poporului, în timpul vietii lui Ezechiel, Dumnezeu trimite asupra evreilor pedeapsa robiei. Înainte însã de cãderea Ierusalimului, slava Domnului pãrãseste treptat cetatea. Mai întîi, ea „s-a ridicat dintre heruvimul pe care era si s-a îndreptat spre pragul casei" (Ezec. 9:3). Aceastã miscare a ei a fãcut ca Templul sã se umple de nor si curtea de strãlucire (Ezec. 10:4). Apoi „slava Domnului a plecat din pragul Templului, si s-a asezat pe heruvimi. Heruvimii si-au întins aripile... si s-au oprit la intrarea portii Casei Domnului spre rãsãrit" (Ezec. 10:18-19). „Dupã aceea... slava Domnului s-a înãltat din mijlocul cetãtii, si s-a asezat pe muntele de la rãsãritul cetãtii" (Ezec. 11:22-23). Plecarea slavei Domnului din Ierusalim s-a fãcut cu o încetinealã si cu o maiestate care subliniazã parcã regretul cu care Dumnezeu trebuie sã se despartã de cetate si sã îngãduie distrugerea ei. Cînd slava a plecat, a început prãpãdul.

Ezechiel nu se opreste însã aici. Profetia lui ridicã vãlul de la orizontul viitorului. Capitolele finale ale cãrtii lui proclamã întronarea împãrãtiei lui Israel si revenirea slavei: „M-a dus la poartã, la poarta dinspre rãsãrit. si iatã cã slava Dumnezeului lui Israel venea de la rãsãrit... Slava Domnului a intrat în Casã pe poarta dinspre rãsãrit. Atunci, Duhul m-a rãpit si m-a dus în curtea dinlãuntru. si Casa era plinã de slava Domnului!" (Ezec. 43: l -5).

Mesajul cãrtii: Nu trebuie sã cãutãm prea mult pentru a descoperi care este ideea principalã si mesajul central din cartea lui Ezechiel. Ele se gãsesc pe aproape fiecare filã a cãrtii. Cu variatii minime, fraza: „si vor sti cã Eu sînt Domnul" se repetã de nu mai putin de 70 de ori. Ea este folositã de 29 de ori atunci cînd se vorbeste despre pedeapsa pe care o va aduce Iehova asupra Ierusalimului; de 24 de ori atunci cînd se vorbeste despre judecata divinã care va cãdea asupra neamurilor; si de 17 ori atunci cînd se vorbeste despre viitoarea restaurare a Israelului si despre binecuvîntarea care va veni asupra lui la vremea sfîrsitului. Aceastã observatie dã pe fatã însãsi chintesenta cãrtii. Ezechiel anuntã cã poporul ales, si toate celelalte popoare ale lumii, vor ajunge sã cunoascã în scurgerea vremii cã Iehova este singurul si adevãratul Dumnezeu, Suveran absolut asupra neamurilor si asupra istoriei.

Aceasta se va face prin trei actiuni distincte:

(a), mai întîi este vorba despre pedepsirea Ierusalimului si despre ducerea poporului ales în robie, lucru despre care noi stim astãzi cã s-a întîmplat întocmai;

(b), în al doilea rînd, prin judecata si pedepsirea popoarelor existente în zilele lui Ezechiel, lucru despre care iarãsi noi stim cã s-a întîmplat întocmai; si

(c), în al treilea rînd, prin prezervarea Israelului si prin finala lui restaurare în pozitia si privilegiile de popor al Legãmîntului. Aceasta s-a întîmplat partial o datã cu reîntoarcerea din robia Babiloneanã a „rãmãsitei" sub conducerea lui Ezra si Neemia, se întîmplã acum prin supravietuirea miracuIoasã a Israelului si îsi va avea curînd încununarea în instaurarea împãrãtiei Mielului.

Redus la o singurã afirmatie, cartea lui Ezechiel spune: „si veti cunoaste cã Eu sînt Domnul!".

SCHITA CÃRTII

Viziunea initialã si chemarea profetului Ezechiel în slujbã (1-3)

1. PREZENT - JUDECATA IERUSALIMULUI SI A POPORULUI (4-24)
Pilde si profetii despre apropierea pedepsei (4-7)
Viziunea Templului si a cetãtii: Slava Domnului pleacã (8-11)
Alte simboluri si mesaje despre judecatã (12-24)

2. VIITOR - DESTINUL NATIUNILOR (25-39)
Judecãti asupra popoarelor strãine (25-32)
Dupã judecatã Israelul va fi restaurat (33-37)
Distrugerea lui GOG si MAGOG; înãltarea Israelului (38-39)

3. VREMEA SFÎRSITULUI: TEMPLUL, ÎNCHINAREA, CETATEA (40-48)

TEMPLUL reclãdit si slava cea nouã (40:1 - 43:12)
ÎNCHINAREA reînnoitã, rîul cel sfînt (43:13- 47:12)
TARA re-împãrtitã si
CETATEA lui Dumnezeu (47:13- 48:35)