Cele trei cãrti mai mici care ne stau acum în fatã - Ezra, Neemia si Estera - încheie seria celor 17 cãrti istorice care alcãtuiesc prima sectiune a Vechiului Testament. Aceste trei cãrti trebuiesc studiate împreunã deoarece ele înregistreazã lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Israel dupã întoarcerea evreilor din robia Babilonianã. Ezra si Neemia se ocupã de „rãmãsita" care s-a întors în Ierusalim si în Iudea, iar Estera explicã ce s-a întîmplat cu poporul care a preferat sã rãmînã prin tãrile în care fuseserã dusi. Pentru o mai bunã întelegere a acestor cãrti care marcheazã sfîrsitul cronicilor istorice este bine sã citim si ultimele trei cãrti din sectiunea cãrtilor profetice: Hagai, Zaharia si Maleahi, cãci ei au fost profetii ridicati de Dumnezeu în Israel în perioada de dupã robie.

Titlul: Dacã aceastã carte ar fi fost numitã nu dupã numele autorului ei, ci dupã continutul pe care îl are, ea ar fi putut fi intitulatã: „Cartea restaurãrii", „Cartea repatrierii" sau „Cronica rãmãsitei lui Iuda". Dacã ar fi fost numitã dupã numele eroilor ei principali, ar fi trebuit sã i se spunã: „Cartea lui Zorobabel si a lui Ezra". Titlul ei este însã „Ezra" si aceasta subliniazã si mai mult rolul jucat de aceastã extrordinarã personalitate în lucrarea pe care Dumnezeu a fãcut-o pentru reasezarea Israelului în tiparul divin.

Autorul: Ezra face parte din marele triumvirat al cãrturarilor responsabili pentru scrierea Vechiului Testament: Moise, Samuel si Ezra. Traditia evreiascã, prin Talmud, îl considerã pe Ezra unul dintre cei mai proeminenti lideri din istoria lui Israel. Lui îi sînt atribuite cinci lucrãri capitale pentru identitatea evreilor ca neam: (1) înfiintarea în Babilon a unei institutii cu numele de: „Sinagoga cea mare". Aceastã scoalã rabinicã era alcãtuitã dintr-un numãr de 120 de membrii, toti urmasi ai profetilor si întemeietori ai grupãrii „cãrturarilor" care au pãstrat si transmis apoi scrierile sfinte evreiesti; (2) alcãtuirea „canonului" Vechi Testamental. Sub acest nume este descrisã „culegerea de Scripturi sfinte evreiesti recunoscute de toti evreii ca avînd autoritate dumnezeiascã". Ezra le-a asezat pe toate în trei categorii distincte numindu-le: Legea, Profetii si Scrierile; (3) trecerea de la scrierea anticã ebraicã la scrierea evreiascã cu caractere grafice asiriene; (4) alcãtuirea Cronicilor ca un rezumat al istoriei evreiesti si scrierea cãrtilor Ezra si Neemia; (5) înfintarea sinagogilor locale ca locuri în care poporul sã citeascã si sã învete perceptele religiei evreiesti.

Faptul cã Ezra este socotit autorul originalului ebraic al cãrtilor 1 si 2 Cronici, Ezra si Neemia nu înseamnã cã el nu a folosit fragmente din scrierile altor autori sãu cã portiunea autobiograficã din cartea Neemia nu ar fi putut fi scrisã chiar de Neemia însusi.

Data: Cartea se ocupã cu unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Israelului: întoarcerea din robie. Aceastã întoarcere nu s-a fãcut într-o singurã etapã, ci în mai multe. Tot asa si pentru consemnarea evenimentelor putem presupune cã existã mai multe date ale scrierii. Refacerea vietii religioase a Israelului a durat o perioadã de aproximativ o sutã de ani. În acest interval de timp au existat douã perioade mai mici de o exceptionalã importantã:

1. Cei 20 de ani (537-517 î.Cr.) scursi între darea decretului lui Cir-persanul si pînã într-al saselea an al domniei lui Dariu-medul, în care, sub conducerea lui Zorobabel ca guvernator si Iosua ca preot, poporul a rezidit Templul. Pentru cunoastera evenimentelor din aceastã perioadã cititi Ezra 1-6, Zaharia si Hagai, ultimele douã capitole din cartea 1 Cronici, primul capitol din cartea 2 Cronici, Psalmii 126 si 137, precum si referintele despre împãratul persan Cir din cartea profetului Isaia (Isaia 44:23 pînã la 45:8).

2. Cei 25 de ani (458-433 î.Cr.) în care Neemia, ca guvernator, Ezra, ca preot au condus lucrarea de refacere a zidurilor Ierusalimului, în vremea aceea a activat profetul Maleahi.

În cartea Ezra ne întîlnim cu amîndouã aceste perioade, în Neemia gãsim numai cea de a doua perioadã.

Contextul istoric: Evreii au fost dusi în robie mai întîi de asirieni (1 Împ. 17) si apoi de babilonieni (2 Împ. 25). Dupã 70 de ani de robie, împãratul persan Cir le-a dat dreptul de a se întoarce în tara lor. Babilonul cãzuse între timp sub cucerirea medo-persanilor (Octombrie 539 î.Cr.). Cele zece semintii luate în robie de asirieni nu s-au mai întors în Israel, în anul 537 î.Cr. s-au întors în Israel primii evrei veniti din robie. În anul 516 î.Cr. a fost încheiatã reclãdirea Templului, în anul 479 î.Cr. Estera a devenit împãrãteasa Persiei (ca sotie a lui Xerxes). În anul 458 î.Cr. Ezra a condus cel de al doilea convoi de evrei care s-au întors din robie, în anul 445 î.Cr. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului.

Continutul cãrtii: Ezra ne aduce înaintea ochilor cel de al doilea „Exod" din istoria evreilor. Primul avusese loc în Egipt sub conducerea lui Moise. Cel de al doilea are loc acum din Babilon sub conducerea lui Ezra. Ca si Moise, Ezra este un om al cãrtii, cu o educatie aleasã si destinat sã alcãtuiascã culegerea de cãrtii sfinte ale neamului.

Avem toate motivele sã credem cã la început, 1 si 2 Cronici, Ezra si Neemia au format o singurã scriere istoricã. Evreii si crestinii din primele veacuri l-au considerat pe Ezra drept autor al acestor compilatii.

Numãrul celor întorsi din Babilon cu ocazia plecãrii primului convoi a fost de aproximativ 50.000 de oameni. Este un numãr relativ mic fatã de totalul evreilor care plecaserã în robie si cu mult mai mic decît numãrul total al evreilor aflati în exil la aceea orã. Cei ce s-au întors au alcãtuit într-adevãr numai o „rãmãsitã". Ceilalti au preferat sã uite necazurile strãmosilor lor si s-au hotãrît sã rãmînã între neamurile printre care fuseserã strãmutati. Se poate ca multi dintre ei sã fi reusit între timp sã-si facã un rost si o situatie materialã prosperã. Perspectiva întoarcerii în sãrãcia Israelului pentru a-i rezidi dãrîmãturile nu a pãrut prea atrãgãtoare multora dintre ei. Întoarcerea celor 50.000 si faptele lor sînt descrise în primele 6 capitole ale cãrtii Ezra. Celelalte capitole, (7-10), descriu întoarcerea lui Ezra la Ierusalim si lucrarea lui de refacere si reformã spiritualã a poporului.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: întreaga carte graviteazã în jurul declaratiei urmãtoare: „Cãci Ezra îsi pusese inima sã adînceascã si sã împlineascã Legea Domnului, si sã învete pe oameni în mijlocul lui Israel legile si poruncile" (Ezra 7:10).

Mesajul cãrtii: Cartea lui Ezra este un tipar pentru miscãrile de trezire spiritualã. Continutul ei ne aratã 6 pasi spre o stare dupã voia lui Dumnezeu:

1. Întoarcerea în tarã (cap.1 si 2) - revenirea la strãvechea vatrã a credintei.
2. Reclãdirea altarului (cap. 3:1-6 - reluarea unei vieti de rugãciune.
3. Reclãdirea Templului (3:8-13) - reconsiderarea atitudinii fatã de Dumnezeu.
4. Înfruntarea dusmanilor (cap.4) - respingerea ispitelor si tentatiilor care ne-ar putea opri din drum.
5. Îndemn profetic (5:1-6:14) - supunerea fatã de autoritatea Cuvîntului lui Dumnezeu.
6. Terminarea Templului (6:15-22) - perseverenta în ascultarea si cinstirea Domnului.

O astfel de refacere spiritualã trebuie sã se producã din cînd în cînd în fiecare dintre noi. Ea este necesarã mai ales atunci cînd crestinismul nostru s-a poticnit undeva în trecut si ajungem sã ne dãm seama cã trãim "robia" sub apãsarea dusmanilor sufletului nostru. Din cînd în cînd este bine sã se ridice cîte un Pavel care sã preia mesajul lui Ezra si sã ne întrebe: „Oh, Galateni nechibzuiti! Cine v-a, fermecat pe voi, înaintea ochilor cãrora a fost zugrãvit Isus Cristos ca rãstignit?" „Voi alergati bine; cine v-a tãiat calea ca sã n-ascultati de adevãr?" (Galat. 3:1; 5:7)

Mesajul despre Dumnezeu pe care îl gãsim în aceastã carte poate fi parafrazat cu un text din Ieremia: „Cãci Domnul nu leapãdã pentru totdeauna. Ci, cînd mîhneste pe cineva, Se îndurã iarãsi de el, dupã îndurarea Lui cea mare" (Plîngerile lui Ieremia 3:31-32).

SCHITA CÃRTIII

I. ÎNTOARCEREA LUI ZOROBABEL 1-6
Decretul lui Cir, 1:1-11

NUMÃRÃTOAREA POPORULUI
Conducãtorii, 2:1-2
Familiile, 2:3-20
Cetãtile, 2:21-35
Preotii, 2:36-39
Levitii, 2:40-42
Slujitorii, 2:43-54
Robii lui Solomon, 2:55-58
Descendenti neconfirmati, 2:59-63
Cifra totalã, 2:64-70

RECONSTRUIREA TEMPLULUI
Rezidirea altarului, 3:1-3
Sãrbãtoarea Corturilor, 3:4-6
Refacerea temeliilor Templului, 3:7-13

AMÎNAREA ZIDIRII TEMPLULUI
Samaritenii vor sã participe, 4:1 -3
Compromisul refuzat, 4:4-5
Consecinta, 4:6-24
Zidirea Templului începe iarãsi, 5:1-17
Decretul lui Dariu, 6:1-12
Terminarea zidirii, 6:13-15
Sfintirea Templului, 6:16-22

II. ÎNTOARCEREA LUI EZRA 7-10
Întoarcerea la Ierusalim, 7:1-8:36

TREZIREA SPIRITUALÃ DE LA IERUSALIM
Starea poporului, 9:1-4
Mãrturisirea lui Ezra, 9:5-15
Legãmîntul cu poporul, 10:1-8
Curãtirea poporului, 10:9-44