Titlul: În manuscrisele originale din limba greacã, cartea este numitã: „Proxeis" - „Faptele". Scopul cãrtii este arãtat în chiar titlul ei: „Faptele Apostolilor". Unii au fost de pãrere cã titlul ar fi mai corect în alte variante ca: „Faptele Domnului Isus dupã înviere" (tinînd cont de cuvintele scrise de Luca în introducere: „...în cea dintîi carte am vorbit despre tot ce a început sã facã Isus... pînã în ziua care s-a înãltat la cer", concluzia ar fi cã cea de a doua carte cuprinde faptele fãcute de acelas Isus dupã înãltarea la cer!). Altii ar fi preferat: „Faptele Duhului Sfînt" si nu putini sînt cei care remarcã, asemenea lui Marshall, cã: „Nu le putem numi Faptele Apostolilor, atîta vreme cît, ignorînd activitãtile celorlalti apostoli, ele nu vorbesc decît despre unele fapte petrecute numai în vietile lui Petru si Pavel. Mai corect ar fi sã le numim: „Unele fapte ale unor apostoli"!

Pãrerea noastrã este cã numele pe care-l poartã cartea este cel mai potrivit, atîta vreme cît asistãm la activitãtile unui grup de oameni, trimisi de Isus Cristos în lume, îmbrãcati în puterea Duhului Sfînt si care rãspîndesc mesajul lor pe temelia mãrturiei lor colective.

Autorul: Este clar cã autorul acestei cronici istorice este Luca, doctorul care a scris si Evanghelia care-i poartã numele. Introducerea cãrtii ne spune clar acest lucru:

"Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre ce a început Isus sã facã si sã învete pe oameni, de la început, pînã în ziua în care S-a înãltat la cer, dupã ce, prin Duhul Sfînt, dãduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese" (Fapte 1:1-2).

Data: Luca a scris aceastã cronicã prin anii 62-63 d.Cr., pe la sfîrsitul celei dintîi detentii a lui Pavel în Roma. Trebuie spus cã Luca a scris probabil sub directa supraveghere a lui Pavel. Cartea nu poate fi plasatã mai tîrziu, deoarece nu descrie nici persecutia crestinilor din Roma sub Nero (64 d.Cr.), nici moartea marelui apostol (68 d.Cr.), si nici cãderea Ierusalimului (70 d.Cr.).

Continutul cãrtii: Cartea Faptele Apostolilor este o trecere fireascã de la evenimentele Evangheliilor la continutul epistolelor. Din structura cãrtii întelegem cã Duhul Sfint a inspirat scrierea acestei cronici din cel putin trei motive majore:

1. Sã ilustreze programul de rãspîndire al Evangheliei.

„si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea, în Samaria, si pînã la marginile pãmîntului" (Fapte 1:8). Faptele Apostolilor debuteazã cu nasterea Bisericii în ziua de Rusalii si se încheie odatã cu ajungerea lui Pavel la Roma.

2. Sã adevereascã autoritatea apostolicã a lui Pavel.

Aceastã autoritate a fost mult comentatã si contestatã în rîndul iudeilor. Luca scrie cronica cu gîndul de a arãta tuturor cã Domnul Isus este Acela care l-a chemat pe Pavel, Acela care l-a învãtat si Acela care l-a folosit pentru trimiterea Evangheliei la neamuri. Mai mult, Luca vrea sã spunã tuturor cã Pavel este egalul lui Petru în lucrarea Evangheliei. Nu încape nici o îndoialã cã Luca simtea amãrãciunea din sufletul lui Pavel. Epistolele acestui apostol al neamurilor sînt pline de pasaje în care el simte nevoia sã se apere si sã se justifice. În multe locuri, persoana si Evanghelia lui fuseserã vorbite de rãu. Înarmat cu o mare dozã de simpatie pentru Pavel si martor la lucrãrile minunate pe care Dumnezeu le fãcea prin apostol, Luca s-a asternut la treabã hotãrît sã dovedeascã Bisericii cã Dumnezeu i-a dat lui Pavel autoritate apostolicã.

Pentru a-si împlini acest de al doilea scop, Luca îsi aseazã materialul scrierii într-un plan alcãtuit minutios si echilibrat în desfãsurare. El alege din activitãtile lui Petru si Pavel exact acele evenimente care îi pun pe picior de egalitate. S-ar pãrea cã Luca ar vrea sã spunã tuturor: „Voi îl respectati pe Petru? Ei bine, eu vã voi arãta cã Pavel nu este cu nimic mai prejos".
 

PETRU                                     PAVEL 
Prima predica (cap.2)              Prima predicã (13)
Vindecarea slãbãnogului (3)    Vindecarea slãbãnogului (14)
Simon Magul (8)                      Elima vrãjitorul (13)
Puterea umbrei lui (5)              Basmale cu puteri vindecãtoare (19)
Punerea mîinilor lui (8)           Punerea mîinilor lui (19)
Închinarea cãtre Petru (10)      Închinarea cãtre Pavel (14)
Învierea Tabitei (9)                 Învierea lui Eutih (2)
Întemnitarea lui Petru (12)      Întemnitarea lui Pavel (28)

În situatia în care Pavel a devenit autorul celor mai multe din epistolele Noului Testament, nu-i de mirare cã s-a pãrut potrivit Duhului Sfînt sã-l inspire pe Luca în scrierea Faptelor Apostolilor ca sã ne arate tuturor cine este acest apostol si cum a apãrut el în sînul Bisericii primare. Fãrã scrierea lui Luca, epistolele lui Pavel ar fi fost mult mai greu de acceptat si de asimilat.

3. Pentru a arãta cea de a doua refuzare a împãrãtiei de cãtre evrei.

Din predicile rostite de Petru la Rusalii si imediat dupã aceea reiese foarte clar cã dorinta lui Dumnezeu ar fi fost ca evreii sã se pocãiascã si sã înceapã evenimentele prevestite de proorocul Ioel: „si acum stim, fratilor cã din nestiintã ati fãcut asa, ca si mai marii vostri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai dinainte prin gura tuturor proorocilor Lui: cã adicã, Cristosul Sãu va pãtimi. Pocãiti-vã dar, si întoarceti-vã la Dumnezeu, pentru ca sã vi se steargã pãcatele, ca sã vinã de la Domnul vremuri de înviorare si sã trimeatã pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos" (Fapte 3:16-20). Dupã învierea Sa din morti, Domnul Isus a stat de vorbã cu ucenicii timp de 40 de zile despre: „lucrurile privitoare la Împãrãtia lui Dumnezeu" (Fapte 1:3). Rusaliile au fost începutul semnelor prevestitoare instaurãrii acestei împãrãtii. Semnele, vindecãrile si minunile au fãcut parte si ele din acest debut timpuriu al împãrãtiei. Autorul Faptelor Apostolilor ne arãtã însã cã evreii nu au primit mesajul apostolilor si cum, încet - încet, Dumnezeu s-a îndepãrtat de la Israel, a fãcut sã înceteze iarãsi semnele împãrãtiei si l-a trimis pe Pavel „la neamuri" (Fapte 22:21).

Cronica lui Luca acopere o perioadã de aproximativ 30 de ani din viata Bisericii primare. Ea consemneazã trecerea de la Iudaism la credinta personalã în Isus Cristos ca Mîntuitor. Considerat la început doar ca o „sectã" iudaicã", crestinismul se desprinde încet - încet de granitele Israelului ducînd vestea despre Domnul Isus Cristos înspre marginile pãmîntului.

Evenimentele petrecute în primii 30 de ani din viata Bisericii sînt foarte importante. Doctrinele si practica Bisericii primare s-au cristalizat în anii acestia de înaintare a Evangheliei. Astãzi, pentru ca o învãtãturã sau practicã sã poatã fi consideratã validã în Bisericã, ea trebuie sã fi fost subiectul unei învãtãturi a Domnului Isus si o practicã a Bisericii primare. Iatã de ce cronica lui Luca a devenit filtrul care reglementeazã învãtãtura si practica bisericii crestine din toate timpurile.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cartea „Faptelor" este o carte de tranzitie: de la Evanghelii la Epistole, de la Iudaism la Crestinism, de la Lege la Har, de la evrei în exclusivitate la orice fãpturã si de la împãrãtia lui Dumnezeu la Biserica lui Cristos.

SCHITA CÃRTII

I. Crestinismul în Ierusalim, 1-8:3

A. Domnul cel înviat, 1:1-26
Domnul Isus lãmureste, 1:1-5
Domnul Isus trimite, 1:6-11
Domnul Isus alege, 1:12-26

B. Rusaliile: Nasterea Bisericii, 2:1-47
Puterea de la Rusalii, 2:1-13
Predica de la Rusalii, 2:14-36
Prozelitii de la Rusalii, 2:37-47

C. Vindecarea slãbãnogului, 3:1-26
Minunea, 3:1-11
Mesajul, 3:12-26

D. Începutul prigoanei, 4:1-37
Prigoana, 4:1-22
Rugãciunea, 4:23-31
Resursele, 4:32-37

E. Compromis si confruntare, 5:1-42
Refuzarea compromisului intern, 5:1-11
Biruinta în confruntare externã, 5:12-42

F. Noi lucrãtori pentru noi lucrãri, 6:1-7

G. stefan, cel dintîi martir, 6:8-8:3
Întãrîtarea norodului, 6:8-15
Înfruntarea doctrinarã, 7:1-53
Omorîrea lui stefan, 7:54-8:3

II. Crestinismul în Palestina si Siria, 8:4-12

A. Împrãstierea crestinilor, 8:4-40
Samaritenii primesc Cuvîntul, 8:4-25
Etiopeanul primeste Cuvîntul, 8:26-40

B. Convenirea lui Pavel, 9:1-31
Pavel îl primeste pe Domnul, 9:1-19
Biserica îl primeste pe Pavel, 9:20-31

C. Convertirea celor dintre neamuri, 9:32-11:30
Pregãtirea lui Petru, 9:32-10:22
Predica lui Petru, 10:23-48
Apãrarea lui Petru, 11:1-18
O nouã bisericã la Antiohia, 11:19-30

D. Irod îi prigoneste pe crestini, 12:1-25
Omorîrea lui Iacov, 12:1-2
Închiderea si eliberarea lui Petru, 12:3-19
Moartea lui Irod, 12:20-23
Rãspîndirea Cuvîntului, 12:24-25

III. Crestinismul - cãtre marginile pãmîntului, 13:1-28:31

A. Prima cãlãtorie misionarã, 13:1-14:28
Evenimentele din Antiohia, 13:1-3
Evenimentele din Cipru, 13:4-12
Evenimentele din cetãtile Galatiei, 13:13-14:20
Evenimentele din drumul de întoarcere, 14:20-28

B. Consiliul de la Ierusalim, 15:1-35
Deosebirea de vederi, 15:1-5
Discutia, 15:6-18
Decizia, 15:19-29
Comunicarea hotãrîrii în Antiohia, 15:30-35

C. A doua cãlãtorie misionarã, 15:36-18:22
Formarea echipei misionare, 15:36-40
A doua vizitã la Biserici, 15:41-16:5
Trecerea în Europa, 16:6-10
Lucrarea în Filipi, 16:11-40
Lucrarea în Tesalonic, Berea si Atena, 17:1-34
Lucrarea în Corint, 18:1-17
Încheierea cãlãtoriei, 18:18-22

D. A treia cãlãtorie misionarã, 18:23-21:26
La Efes: Puterea Cuvîntului, 18:23-19:41
În Grecia, 20:1-5
Asia Micã: Troa si presbiterii din Efes, 20:6-38
Din Milet la Cezareea, 21:1-14
Pavel în Biserica din Ierusalim, 21:15-26

E. Cãlãtoria spre Roma, 21:27-28:31
Arestarea si cuvîntarea de apãrare, 21:27-22:29
Pavel înaintea Sinedriului, 22:30-23:10
Pavel escortat spre Cezareea, 23:11-35
Pavel se apãrã înaintea lui Felix, 24:1-27
Pavel se apãrã înaintea lui Festus, 25:1-27
Pavel se aparã înaintea lui Agripa, 26:1-32
Cãlãtoria pe mare si naufragiul, 27:1-44
Pavel în Malta si spre Roma, 28:1-16
Pavel la Roma, 28:17-31