Autorul: Mica a trãit în Moreset, la aproximativ 35 de kilometri sud-vest de Ierusalim (Mica 1:4). El si-a început activitatea profeticã la putinã vreme dupã ce Isaia si-o începuse pe a sa. Cei doi profeti din împãrãtia lui Iuda au fost fãrã îndoialã prieteni si si-au împãrtãsit unul altuia multe din frãmîntãrile si preocupãrile lor. Isaia, fiind de neam ales, a profetit la curtea împãrãteascã. Mica a fost un om din popor si si-a desfãsurat activitatea printre oamenii simpli. Dumnezeu a vorbit însã la fel si prin unul si prin celãlalt. Existã o izbitoare asemãnare între anumite pasaje din cãrtile celor doi. (Mica 4: l -5 si Isaia 2:2-4).

Data: Primul verset al cãrtii ne informeazã cã Mica a profetit pe vremea lui Iotam (739-731 î.Cr.), Ahaz (731-715 î.Cr.) si Ezechia (715-686 î.Cr.). Activitatea profeticã a lui Mica trebuie deci sã se fi desfãsurat între anii 735 si 710 î.Cr. În afarã de Isaia, el a mai fost contemporan si cu Osea, care profetea în împãrãtia lui Israel.

Contextul istoric: Cu toate cã, în general, nu a fost un împãrat rãu, Iotam nu a îndepãrtat înãltimile idolatre din împãrãtia lui Iuda. Ahaz, care i-a urmat a fost un împãrat rãu (vezi 2 Împ. 16:2-4). El a trãdat încrederea în Dumnezeu si a adoptat o politicã pro-asirianã, în timp ce el domnea în Iuda, cele 10 semintii din împãrãtia de nord au fost duse în robie. Dupã Ahaz, a urmat Ezechia, care a fost un împãrat surprinzãtor de bun. El i-a înfruntat pe asirieni si a rezistat în mod miraculos unui puternic asediu (2 Împãrati 18:13-19:36).

Pentru oamenii de la tarã, timpurile acelea au fost timpuri grele. Nãvãlitorii amenintau mereu cu invadarea pãmînturilor, bogatii tãrii exploatau fãrã milã poporul (Mica 2:1-l 3), iar conducãtorii lui Iuda depãsiserã orice limitã si „îi mîncau si-i jupuiau pe sãracii tãrii" (Mica 3: 1-4). Ca si Amos, Mica s-a ridicat plin de curaj si a strigat împotriva nedreptãtii.

Continutul: O treime din cartea lui Mica denuntã pãcatele concetãtenilor lui; o altã treime descrie pedeapsa pe care o va trimite Dumnezeu asupra lor; iar ultima parte dezvãluie nãdejdea profetului în restaurarea pe care o va lucra Dumnezeu în tarã si slava de care va fi urmatã. Desi este din Iuda, Mica profeteste si despre pedepsirea Samariei (Mica l:6).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Capitolele 6 si 7 descriu judecata lui Dumnezeu cu poporul evreu. Curtea de judecatã este formatã din muntii si dealurile pãmîntului. Teatralitatea pasajului reuseste sã scoatã si mai bine în evidentã vinovãtia poporului înaintea dreptãtii divine.

Desi anuntã inevitabilitatea pedepsei, cartea scoate în evidentã clementa pe care o manifestã Dumnezeu, ca Judecãtor suprem, fatã de Israel: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea, si treci cu vederea pãcatele rãmãsitei mostenirii Tale? El nu tine mînia pe veci, ci îi place îndurarea!"(Mica 7:18). Dumnezeu a stiut întotdeauna sã crute o rãmãsitã a lui Israel pentru a-si putea continua împlinirea planurilor Sale mesianice.

Asemenea tuturor celorlalti profeti, Mica subliniazã harul de care se bucurã evreii în virtutea legãmintelor încheiate de Dumnezeu cu ei: „El va avea iarãsi milã de noi, va cãlca în picioare nelegiuirile noastre, si vei arunca în fundul mãrii toate pãcatele lor. Vei da cu credinciosia lui Iacov, si vei tinea cu îndurare fatã de Avraam, ce ai jurat pãrintilor nostri în zilele de odinioarã" (Mica 8:19-20).

Mesajul peste veacuri: Mica priveste peste orizontul timpului, anuntã întruparea Fiului lui Dumnezeu în mica cetate a Betleemului si proclamã domnia pe care El o va exercita asupra pãmîntului: „si tu, Betleeme Efrata, mãcar cã esti prea mic între cetãtile de cãpetenie a lui Iuda, totusi din tine îmi va iesi Cel ceva stãpîni peste Israel, si a cãrui obîrsie se suie pînã în vremuri strãvechi, pînã în zilele vesniciei. De aceea îi va lãsa pînã va naste cea care are sã nascã, si rãmãsita fratilor Sãi se va întoarce la copiii lui Israel. El se va înfãtisa si va cîrmui cu puterea Domnului, Dumnezeului Sãu: vor locui linistiti, cãci El va fi proslãvit pînã la marginile pãmîntului. El va fi pacea noastrã!" (Mica 5:2-5).

SCHITA CÃRTII

I. ANUNTAREA PEDEPSEI 1 - 3
a. Descrierea pedepsei, 1:2-16
b. Motivarea pedepsei, 2:1-13
c. Destinatarii pedepsei:
Cãpeteniile lui Iacov, 3:1-4
Profetii mincinosi, 3:5-8
Cetatea Ierusalim, 3:9-12

II. ANUNTAREA SLAVEI VIITOARE 4 - 5
a. Slava împãrãtiei, 4:1-8
b. Suferintele curãtitoare, 4:9-5:1
c. Arãtarea lui Mesia
La prima lui venire, 5:2-3
La cea de a doua venire a Lui, 5:4-15

III. ÎNDEMN LA POCÃINtà 6 - 7
a. Primul cap de acuzare, 6:7-5
b. Primul rãspuns de apãrare, 6:6-7
c. Al doilea cap de acuzare, 6:8-16
d. Al doilea rãspuns de apãrare, 7:1-10

EPILOG: SLAVA VIITOARE 7:11-20