Din punct de vedere spiritual, rugãciunea este „respiratia sufletului". Ea poate exista ca un dialog între creaturã si Creator, ca o petitie îndreptatã spre tronul harului sau ca o proclamare entuziastã a mãretiei lui Dumnezeu.

Biblia ni-i prezintã pe oameni îndeletnicindu-se cu rugãciunea dintr-o pornire lãuntricã constientã, care urmãreste sã spargã limitele firii pãmîntesti în care am fost închisi dupã cãderea în pãcat.

În Eden, primii oameni vorbeau nemijlocit cu Dumnezeu în pãrtãsia pe care o aveau „în rãcoarea zilei" (Gen. 3:8). Dupã alungarea din Eden, Abel si Cain au cãutat sã reia legãtura cu Dumnezeu prin aducerea de jertfe pe altare (Gen. 4:3, 4). Din adîncul prãbusirii lor, oamenii au început „sã cheme Numele Domnului" (Gen. 4:26).

Specificul rugãciunilor practicate de evrei a fost: sinceritatea, claritatea si caracterul personal. Poporul Domnului nu a practicat „repetitia monotonã si fãrã sens" a descîntecelor („ Sã nu bolborositi aceleasi vorbe, ca pãgînii, cãrora li se pare cã, dacã spun o multime de vorbe, vor fi ascultati" - Mat. 6:7).

Una dintre ocaziile care a scos cel mai bine în relief diferenta dintre rugãciunile practicate de poporul Domnului si rugãciunile paginilor a fost confruntarea dintre proorocul Ilie si proorocii lui Baal pe muntele Carmel (1 Regi 18:24, 26-29, 36-37).

Un aspect aparte al rugãciunilor îl constituie „cîntãrile de laudã" înãltate de anumiti copii ai lui Dumnezeu în ocazii deosebite. Aceste cîntãri au fost rugãciuni inspirate direct de Duhul Sfînt si au devenit ocazii în care Dumnezeu S-a descoperit mai mult pe Sine oamenilor si le-a comunicat direct voia Sa. Iatã o listã incompletã a „cîntãrilor" din Biblie:

Exod 15:1-21 - Cîntarea lui Moise.
Numeri 21:17 - Cîntarea Israelului pentru apa din stîncã.
Deuter. 32:1-43 - Cîntarea lui Moise la granitele Canaanului.
Judecãtori 5:2-31 - Cîntarea biruintei lui Debora si Sarac.
1 Samuel 2:1-10 - Cîntarea Anei, mama lui Samuel.
2 Samuel 22:2-51 - Cîntare de izbãvire înãltatã de David.
Isaia 5:1-6 - Cîntarea Prea Iubitului despre via Lui.
Isaia 26:1 - Cîntarea profeticã pe care o vor cînta evreii în noul Ierusalim.
Isaia 53:1-12 - Cîntarea de jale a evreilor dupã ce se vor întoarce la Mesia.
Ezra 3:11 - Cîntarea de laudã la reasezarea temeliei Templului.
Luca 1:46-55 - Cîntarea fecioarei Maria.
Luca 1:68-79 - Cîntarea lui Zaharia.
Apocalipsa 5:9, 10 - Cîntarea cea nouã cîntatã de cei „24 de bãtrîni".
Apocalipsa 14:3 - Cîntarea celor 144.000.
Apocalipsa 15:3, 4 - Cîntarea celor rãscumpãrati în sîngele Mielului.

Sigur cã în aceeasi categorie cu cîntãrile trebuie inclusi si Psalmii. Ei sînt rugãciuni în care suflarea patosului uman se întrepãtrunde cu „suflarea Duhului Sfînt", producînd mîngîiere, îmbãrbãtare si iluminare divinã. Lectura lor exercitã asupra sufletului un efect binefãcãtor, care nu si-a pierdut peste ani din putere.