Autorul: Samuel a scris aceastã carte probabil dupã ce l-a uns pe David ca nou împãrat peste Israel.

Data: Aproximativ în jurul anului 1.000 î.Cr.

Continutul cãrtii: Cartea Rut este un apendice al cãrtii Judecãtorilor. De fapt, ea ar fi trebuit sã fie inclusã în acea carte. Iatã ce declarã autorul ei în primul verset al cãrtii: „Pe vremea judecãtorilor a fost o foamete în tarã...”

De ce a scos Samuel aceastã întîmplare din cartea Judecãtorilor si a fãcut-o o carte de sine stãtãtoare? Motivele sînt douã si amîndouã sînt clare ca lumina zilei.

În primul rînd, Samuel a vrut ca aceastã carte sã fie o încheiere recapitulativã a lectiilor date în cartea Judecãtori, încã o datã ne vom întîlni aici cu ciclul de apostazie, pedeapsã, pocãintã si izbãvire. De data aceasta însã, Samuel vrea sã rãspundã unei întrebãri viclene: „si dacã nu ne vom pocãi? Ce se va întîmpla cu noi dacã în loc sã ne pocãim ne vom îndepãrta si mai mult de Domnul si vom fugi pe alte meleaguri, departe de fata Sa?" Experienta tristã a familiei lui Elimelec este rãspunsul clar si rãspicat dat acestor întrebãri rãuvoitoare: „Nicãieri nu este prea departe pentru mîna Domnului ca sã ne ajungã si sã ne pedepseascã". Nu existã altã solutie de iesire de sub pedeapsã decît pocãinta. Cînd ne pocãim cu adevãrat Dumnezeu se grãbeste sã ne dea izbãvirea si binecuvîntarea.

În al doilea rînd, istoria familiei lui Elimelec este scoasã în evidentã pentru cã din aceastã familie s-a nãscut mai tîrziu Isai, tatãl lui David, acest nou împãrat uns de Samuel peste Israel. Providential, scrierea lui Samuel este mai importantã decît si-a dat el atunci seama cãci ea ne aratã o secventã din viata familiei care-L va da lumii pe Mesia: Domnul Isus Cristos din semintia lui David.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: O citire foarte atentã va scoate la ivealã un mesaj spiritual latent ascuns în semnificatia numelor purtate de personajele cãrtii, întîmplarea debuteazã la Betleem, care tradus înseamnã „casa plinii". Primul personaj cu care ne întîlnim este Elimelec al cãrui nume se traduce prin „Dumnezeu este împãratul meu" (Eli=Dumnezeu, melech=împãrat). Acest bãrbat pleacã din Betleem împreunã cu nevasta lui numitã Naomi, care se poate traduce prin „plãcuta" sau „fermecãtoarea", si cu cei doi fii ai lor: Mahlon, care înseamnã „cîntec" si „bucurie", si Chilion, care înseamnã „ornament" sau „desãvârsire". Hotãrîrea lor de a pleca este echivalentã cu o încercare de a scãpa de sub pedeapsa pe care Dumnezeu o trimisese asupra Israelului prin secetã, în Moab, Elimelec („Dumnezeu este împãratul meu") moare si dupã el mor si cei doi fii: Mahlon (bucuria) si Chilion (desãvârsirea). Frîntã de durere, Naomi hotãrãste sã se întoarcã în Israel, dar refuzã sã mai fie numitã Naomi si cere sã i se spunã de acuma: Mara, care înseamnã amãrãciune. Mesajul spiritual din aceastã succesiune de evenimente este foarte clar: în Canaan, Israelul trãia sub teocratie („Dumnezeu este împãratul meu") si fãcea casã bunã cu plãcerea, cîntecul, bucuria, frumusetea si desãvîrsirea. Sub pedeapsa lui Dumnezeu, ei au recurs la solutii lãturalnice, refuzînd pocãinta si asta le-a adus moarte, suferintã si sãrãcie. Pentru copiii Domnului, singura iesire din impasul neascultãrii este pocãinta si întoarcerea acasã, la Dumnezeului lor care nu oboseste iertîndu-i si reparîndu-le greselile. Din momentul hotãrîrii de întoarcere în tarã, mîna nevãzutului Dumnezeu începe sã lucreze tainic pentru refacerea viitorului lui Naomi. Una dintre nurori, moabitã Rut, se întoarce împreunã cu ea si gãseste favoare în ochii unui om bogat numit Boaz (tradus prin: „în El este puterea"). Acest Boaz restaureazã mostenirea lui Naomi si-i dãruieste un fiu prin Rut. Fiul lui Naomi din Rut, Obed, fusese hotãrît de Dumnezeu sã fie tatãl lui Isai si bunicul lui David, împãratul slãvit al lui Israel.

O altã temã foarte importantã din cartea Rut este„Goel", ruda cu drept de rãscumpãrare. În rînduialã lui Israel, cineva cãzut în robie putea fi rãscumpãrat de un astfel de Goel care trebuia sã îndeplineascã 3 conditii: sã fie cea mai apropiatã rudã, sã vrea sã rãscumpere si sã poatã sã rãscumpere, în cazul lui Naomi au existat douã persoane care aveau acest drept: una al cãrui nume nu este specificat (Rut 3:12; 4:1-6) si Boaz (2:20; 4:9-13). Prin rãscumpãrarea pe care o face, Boaz este un tip care-l prevesteste pe Domnul Isus. Lucrarea Lui de rãscumpãrare este descrisã strãlucit în Apocalipsa 5:1-10:

„Apoi am vãzut în mîna dreaptã a Celui ce sedea pe scaunul de domnie o carte, scrisã pe dinlãuntru, si pe dinafarã, pecetluitã cu sapte peceti. si am vãzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic sã deschidã cartea si sã-i rupã pecetile?" si nu se gãsea nimeni nici în cer, nici pe pãmînt, nici sub pãmînt, care sã poatã sã deschidã cartea, nici sã se uite în ea. si am plîns mult, pentru cã nimeni nu fusese gãsit vrednic sã deschidã cartea si sã se uite în ea.

si unul dintre bãtrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iatã cã Leul din semintia lui Iuda, Rãdãcina lui David, a biruit ca sã deschidã cartea, si cele sapte peceti ale ei. si la mijloc, între scaunul de domnie si cele patru fãpturi vii, si între bãtrîni, am vãzut stînd în picioare un Miel. Pãrea junghiat, si avea sapte coarne si sapte ochi, care sînt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pãmîntul. El a venit, si a luat cartea din mîna dreaptã a Celui ce sedea pe scaunul de domnie. Cînd a luat cartea, cele patru fãpturi vii si cei douãzeci si patru de bãtrîni s-au aruncat la pãmînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alãutã si potire de aur, pline cu tãmîie, care sînt rugãciunile sfintilor. si cîntau o cîntare nouã, si ziceau: „Vrednic esti tu sã iei cartea si sã-i rupi pecetile, cãci ai fost jungheat si ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tãu, oameni din orice semintie, de orice limbã, din orice norod si de orice neam. Ai fãcut din ei o împãrãtie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si ei vor împãrati pe pãmînt".

Pentru cã putea si dorea sã ne rãscumpere, Domnul Isus s-a înrudit cu noi prin întrupare si a devenit Goel-ul nostru.

Pe cine simbolizeazã însã cel care, desi putea, n-a vrut sã facã rãscumpãrarea Naomei din cauza moabitei Rut? Ei bine rãspunsul este simplu. Acel „cutare" (Rut 4:1) simbolizeazã pretentiile Legii mozaice. Textul Legii spunea: „Amonitul si Moabitul sã nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie. Sã nu-ti pese nici de propãsirea lor, nici de bunã starea lor, toatã viata ta, pe vecie". (Deut. 23:3, 6) Moabitã Rut este un simbol al Bisericii. Dumnezeu ne-a rãscumpãrat prin Cristos, dincolo de prevederile Legii, printr-un act de har si de nemãsuratã îndurare.

SCHITA CÃRTII

I. ZADARNICA FUGA DE PEDEAPSÃ 1:1-5
a. Contextul istoric, 1:1
b. Contextul familial, 1:2
c. Rezultatul fugii, 1:3-5

II. ÎNTOARCEREA 1:6-22
a. Hotãrîrea Naomei, 1:6-7
b. Sfatul dat nurorilor, 1:8-13
c. Hotãrîrea lui Rut, 1:14-19
d. Naomi se cheamã acum Mara, 1:20-22

III. ÎNCEP COINCIDENTELE 2:1-23
a. Rut merge pe ogorul lui Boaz, 2:1-3
b. Rut este lãudatã de Boaz, 2:4-13
c. Rut capãtã trecere înaintea lui Boaz, 2:14-16
d. Naomi întrevede binecuvîntarea, 2:17-22
e. Rut rãmîne în ogoarele lui Boaz, 2:23

IV. ÎNTÎLNIREA DIN NOAPTE, 3:1-18
a. Sfatul dat lui Rut de Naomi, 3:1-4
b. Ascultarea lui Rut, 3:5-6
c. Boaz întelege si acceptã, 3:7-15
d. Naomi are credintã, 3:16-18

V. ÎNTÎLNIREA DE LA POARTÃ 4:1-12
a. Cererea lui Boaz, 4:1-4
b. Explicatia lui Boaz, 4:5
c. Refuzul rãscumpãrãtorului, 4:6
d. Boaz oferã rãscumpãrare, 4:7-10
e. Poporul se bucurã, 4:11-12

VI. DUMNEZEU DÃ UN VIITOR LUI NAOMI 4:13-22
a. Nasterea copilului, 4:13
b. Urarea femeilor din cetate, 4:14-17
c. Linia davidicã, 4:18-21