„Voi nimici totul de pe fata pãmîntului, zice Domnul. Tãcere înaintea Domnului Dumnezeu! Cãci ziua Domnului este aproape, cãci Domnul a pregãtit jertfa, si-a sfintit oaspetii" (tef. 1:2,7)

Titlul: Numele profetului, care formeazã si titlul cãrtii vine de la douã cuvinte ebraice: „tefan-Iah" care se pot traduce prin: „Dumnezeu care ascunde".

Autorul: tefania este singurul profet care merge cu propria linie genealogicã pînã la a patra generatie: „tefania, fiul lui Cusi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia” (tef. 1:1). Motivul acestei prezentãri este acela al sublinierii apartenentei lui la linia davidicã. tefania a fost un print din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profetiei. El a fost deci rudã de sînge cu împãratul Iosia, în timpul cãruia si-a desfãsurat activitatea. Se prea poate ca influenta lui tefania sã fi fost unul dintre factorii care l-au influentat pe Iosia în miscarea lui de trezire spiritualã a tãrii.

Data: tefania ne dã el însusi datele lucrãrii lui profetice: „pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împãratul lui Iuda" (tef. 1:1). tinînd seama cã acest Iosia a domnit între 640-609 î.Cr. si cã Ninive nu fusese încã nimicitã (tef. 2:13), putem fixa scrierea acestor profetii între anii 640-612 î.Cr., aceasta însemnînd cã tefania l-a însotit pentru o vreme pe Ieremia în începutul misiunii sale.

Contextul istoric: tefania este profetul nemultumit în vreme de trezire spiritualã. Domnia lui Iosia a adus în Iuda o vreme de întoarcere la litera si ritualul religios din „vremurile bune". Prima reformã a lui Iosia s-a produs în anul 628 î.Cr. în cel de al doisprezecelea an de domnie (2 Cron. 34:3-7). Împãratul a înlãturat altarele lui Baal, a dãrîmat stîlpii idolesti si a ars oasele profetilor mincinosi pe altarele lor. sase ani mai tîrziu (622 î.Cr.), cea de a doua miscare de reformã condusã de Iosia s-a produs atunci cînd preotul Hilchia a gãsit Cartea Legii în Templu (1 Cron. 34:8-35:19). Aceste douã reforme au fost însã prea mici si au venit prea tîrziu. Schimbarea a fost mai mult administrativã, decît spiritualã (2 Imp. 22-23) Proorocul Hulda i-a spus lui Iosia cã Dumnezeu apreciazã intentiile lui bune, dar cã poporul neînfrînat si neschimbat în trãirile lui va trebui pedepsit cu asprime (2 Împ. 22:15-20). Înnoirea fãcutã în tarã de Iosia a fost mai mult o reformã, decît o renastere. Acest lucru a fost proclamat cu tãrie de Ieremia: vicleana Iuda, nu s-a întors la Mine din toatã inima ei, ci cu prefãcãtorie" (Ieremia 3:6-10).

Continutul cãrtii: Nu este de mirare deci cã tefania nu pomeneste nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra stãrii spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparentelor. Ceea ce a vãzut el în starea evreilor a fost nestatornicie, pãcat si nelegiuire. Expunînd public vinovãtia oamenilor, tefania strigã cu putere anuntînd venirea „zilei Domnului". Acest uragan al mîniei divine se va nãpusti peste tarã si o va face una cu pãmîntul. tefania si Ioel au cîntat împreunã oda rãzbunãrii lui Dumnezeu asupra împãrãtiei lui Iuda.

Dincolo de vremea pedepsei, tefania vede si el vremea îndurãrii si a slavei:

„Voi lãsa în mijlocul tãu un popor smerit si mic, care se va încrede în Numele Domnului. Bucurã-te si saltã de veselie din toatã inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul Dumnezeul tãu este în mijlocul tãu ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tãcea în dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine. În ziua aceea vã voi aduce înapoi; cãci vã voi face o pricinã de slavã si de laudã între toate popoarele pãmîntului" (tef. 3:12, 14, 17, 20).

Cuvinte cheia si teme caracteristice: tefania este cunoscut pentru vehementa cu care proclamã „venirea zilei Domnului" (tef. 1:14, 15; 2:3).

Mesajul cãrtii: Mesajul cãrtii este clar: Dumnezeu nu poate fi înselat cu aparente trecãtoare. El cunoaste si cerceteazã inima. Jumãtãtile de mãsurã în pocãintã sînt sinonime cu nepocãinta. O jumãtate de trezire spiritualã este insuficientã pentru mîntuire tot asa cum este insuficientã o scarã prea scurtã sau un pod numai pe jumãtate terminat.

SCHITA CÃRTII

I. O PRIVIRE ÎNÃUNTRU - MÎNIE ASUPRA LUI IUDA
a. Pedeapsa asupra lui Iuda, 1:1-18
b. Îndemn la pocãintã, 2:1-3

II. O PRIVIRE ÎN JUR - MÎNIE ASUPRA NEAMURILOR
a. Vest si Est: Filistia si Moabul, 2:4-11
b. Sud si Nord: Etiopia si Asiria, 4:12-15
c. „Vai"-uri asupra Ierusalimului, 3:1-8

III. O PRIVIRE DINCOLO DE TIMP - VREMEA TÃMÃDUIRII
a. Convertirea neamurilor, 3:9
b. Restaurarea poporului Legãmîntului, 3:10-15
c. Slava se va întoarce în Ierusalim, 3:16-20