Initiativa construirii Templului nu i-a apartinut lui David, ci lui Dumnezeu însusi. Este adevãrat cã împãratul David s-a simtit vinovat sã aibã case fastuoase, în timp ce chivotul Domnului locuia într-un cort (2 Sam. 7:1-2), dar initiativa lui ar fi fost vinovatã, dacã n-ar fi venit ca o împlinire a unei profetii fãcute de Dumnezeu în Deuteronom 12:1-32. Din cauza pericolului imitãrii practicilor idolatre ale popoarelor din jur, Dumnezeu le-a poruncit evreilor sã aibã un locas de închinãciune: „Voi sã nu faceti asa fatã de Domnul, Dumnezeul vostru! Ci sã-L cãutati în locasul Lui, si sã mergeti la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, din toate semintiile voastre, ca sã-si aseze acolo Numele Lui" (Deut. 12:4-5).

Planul constructiei Templului i-a apartinut de asemenea lui Dumnezeu: „Toate acestea", a zis David, „toate lucrãrile izvodului acestuia, mi le-a fãcut cunoscut Domnul, însemnîndu-le în scris cu mîna Lui" (1 Cronici 28:19; 28:11-13).

Persoana care sã construiascã Templul a fost aleasã tot de Domnul. Este adevãrat cã David a dorit sã zideascã el Templul, dar Domnul i-a zis: „Tu ai vãrsat mult sînge si ai fãcut mari rãzboaie; de aceea nu vei zidi o casã Numelui Meu, cãci ai vãrsat înaintea Mea mult sînge pe pãmînt. Iatã cã ti se va naste un fiu, care va fi un om al odihnei, si cãruia îi voi da odihnã, izbãvindu-l din mîna vrãjmasilor lui de jur împrejur; cãci numele lui va fi Solomon (Pace) si voi aduce peste Israel pacea si linistea în timpul vietii lui. El va zidi o casã Numelui Meu" (1 Cron. 22:6-10).

Alegerea locului pe care a fost construit Templul i-a apartinut tot Domnului. Cu prilejul unei triste întîmplãri în care David a fãcut numãrãtoarea poporului, Dumnezeu a lovit Israelul cu ciumã (2 Sam. 24:1-25). Îngerul Domnului i s-a arãtat lui David „lîngã aria lui Aravna, lebusitul" (2 Sam. 24:16). David a cumpãrat acest ogor de la proprietarul sãu si „a zidit acolo un altar Domnului, si a adus arderi de tot si jertfe de multumire" (2 Sam. 24:25). „si David a zis: „Aici sã fie Casa Domnului Dumnezeu, si aici sã fie altarul arderilor de tot pentru Israel" (1 Cron. 22:1). Acest loc era exact locul în care Avraam l-a adus jertfã pe Isaac (Gen. 22:2).

Semnificatia Templului a fost multiplã

1. El reprezenta posibilitatea ca cererile evreilor sã fie auzite si ascultate de Dumnezeu: „Dar ce! Va locui oare cu adevãrat Dumnezeu pe pãmînt? Iatã cã cerurile si cerurile cerurilor nu pot sã Te cuprindã: cu cît mai putin casa aceasta pe care ti-am zidit-o eu! Totusi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugãciunile robului Tãu si la cererea lui; ascultã strigãtul si rugãciunea pe care ti-o face astãzi robul Tãu. Ochii Tãi sã fie deschisi zi si noapte asupra casei acesteia... Ascultã cererea robului Tãu si a poporului Tãu Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultã-i din locul locuintei Tale, din ceruri, ascultã-i si iartã-i!" (1 Regi 8:27-30).

2. Templul reprezenta locul în care „strãinii" se puteau apropia de Dumnezeul lui Israel: „Cînd strãinul, care nu este din poporul Tãu Israel, va veni dintr-o tarã îndepãrtatã, pentru Numele Tãu, cãci se va sti cã Numele Tãu este mare, mîna Ta este tare, si bratul Tãu este întins, cînd va veni sã se roage în casa aceasta, - ascultã-i din ceruri... pentru ca toate popoarele pãmîntului sã cunoascã Numele Tãu, sã se teamã de Tine, ca si poporul Tãu Israel" (1 Regi 8:41-43).

3. Templul avea sã fie si locul în care se vor sui toate popoarele sã se închine lui Dumnezeu atunci cînd toate îl vor recunoaste si se vor teme de El: „îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, si-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugãciune...  Cãci Casa Mea se va numi o casã de rugãciune pentru toate popoarele" (Isaia 56:7).

Curînd, dupã moartea lui Solomon, forma a luat locul functiei si Templul a devenit un prilej de legãnare în iluzii false: „Asa vorbeste Domnul ostirilor: îndreptãti-vã cãile si faptele... Nu vã hrãniti cu nãdejdi înselãtoare zicînd:.Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!... Cum? Furati, ucideti, preacurviti, jurati strîmb, aduceti tãmîie lui Baal, mergeti dupã alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti!... si apoi veniti sã vã înfãtisati înaintea Mea, în Casa aceasta... zicînd: „Sîntem izbãviti!”...ca iarãsi sã faceti toate aceste urîciuni! „Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o pesterã de tîlhari înaintea voastrã?" (Ier. 7:3-11). Vinovãtia evreilor a atras asupra lor pedeapsa divinã. Poporul a fost dus în robie, Ierusalimul a fost distrus, iar Templul a fost dãrîmat.

A existat un al doilea Templu, zidit de Zorobabel pe ruinele celui dintîi si extins apoi de Irod cel Mare, pe vremea Domnului Isus. si acesta a devenit însã un locas al fãrãdelegii. Cînd ucenicii s-au lãudat cu privelistea Templului, Domnul le-a spulberat iluziile zicînd:.Adevãrat vã spun cã nu va rãmînea aici piatrã pe piatrã, care sã nu fie dãrîmatã" (Mat. 24:1-2). Astãzi, evreii se roagã la „zidul plîngerii", un fragment din Templul de acum douã mii de ani. si jalea lor face parte tot din grija lui Dumnezeu pentru poporul Sãu: „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strãjeri, care nu vor tãcea niciodatã, nici zi, nici noapte! Voi care aduceti aminte Domnului de el, nu vã odihniti de loc! si nu-i dati rãgaz, pînã nu va aseza din nou Ierusalimul, si-l va face o laudã pe pãmînt" (Isaia 62:6-7).

Biserica lui Cristos a adãugat la simbolistica Templului asemãnarea cu trupul lui Cristos (Ioan 2:18-21), în care Dumnezeu a venit sã se întîlneascã cu oamenii si asemãnarea cu trupul credinciosilor, care trebuie pãstrat în întregime sfînt si curat pentru Domnul, fiind locuit de Duhul Sfînt (1 Cor. 3:16).

Ezechiel profeteste despre un al treilea Templu care va fi ridicat în vremea Mileniului. Dimensiunile si schita lui sînt date de Dumnezeu în ultimele capitole ale cãrtii sale (Ezechiel 40-48). (Imaginea de mai jos: Templul terminat de Irod)